Daca Barack Obama ar reusi, in timpul mandatului sau, un acord intre palestinieni si israelieni ar fi o mare victorie. Chestiunea inceput sa ocupe un loc important pe agenda,dupa ce Irakul pare o chestiune inchisa. La inceputul lunii, presedintele american i-a adus pe liderii celor doua parti la masa negocierilor dupa doi ani de pauza. Marti, la Sharm el Sheikh, este a doua runda de negocieri, care nu se va solda probabil cu nimic. Numai ca miza este foarte mare, nu numai pentru partile implicate, ci si pentru americani. In noiembrie, in SUA sunt alegeri partiale, iar pe democratii lui Obama ii paste o infrangere dupa evolutia neconvingatoare a presedintelui american. Asa ca au nevoie de orice mica victorie.
Secretarul de stat american, Hilarry Clinton, va fi mediator in discutiile dintre premierul israelian Benjamin Netanyahu si liderul palestinian Mahmoud Abbas care au loc marti si miercuri in Egipt si ea le-a transmis, inca de la plecarea din SUA, un mesaj clar celor doua parti: trebuie sa se puna pe treaba. Iar Israelul sa extinda moratoriul privind construirea de noi asezari israeliene in Cisiordania si dupa expirarea lui, 30 septembrie.
"Pentru mine, exista o alegere simpla: nu se poarta negocieri, nu va exista securitate si nu va exista niciun stat", a spus Clinton citata de Reuters, indicand cat de importante sunt negocierile intre cele doua parti pentru succesul procesului de pace. Un proces de pace marcat de negocieri incepute in 1993, la Oslo si mediate de sotul actualului secretar de stat, presedintele Bill Clinton, si continuate pana in prezent, in mai multe etape. Dar in urma carora nu s-a ajuns la nicio concluzie, chiar daca liderii partilor implicate s-au schimbat si contextul international s-a schimbat. Constanta a fost blocajul si lipsa unei solutii.
Tocmai de aceea, acest punct de politica externa a fost mai mult sau mai putin important in agenda presedintilor americani. Barack Obama a spus, in repetate randuri, pozitie sustinuta si de propriul sef al diplomatiei, ca un pas esential spre obtinerea acordului intre cele doua parti este stoparea constructiilor de asezaminte israeliene in Cisiordania. Aceasta pozitie a fost reiterata in aceste zile, SUA considerand ca moratoriul trebuie extins si dupa expirarea lui.
Clinton a incercat sa inlature pesimismul accentuat de prima runda de negocieri, care a avut loc in SUA, si care ii face pe multi sa sustina ca nici dupa intalnirea de la Sharm el Sheikh nu se vor face pasi inainte.
Acesti pasi inainte ar putea fi un impuls pe care l-ar primi administratia de la Washington, mai ales ca are nevoie de toate bilele albe pe care le poate aduna in vederea alegerilor partiale din noiembrie unde, sustin analistii, democratii vor pierde teren in favoarea republicanilor.
Potrivit unei analize a Stratfor, miza pe care o vede administratia americana este una si mai mare in contextul international: la Washington este un puternic curent de opinie potrivit caruia conflictul israeliano-palestinian alimenteaza sentimentele anti-americane din lumea araba/musulmana. SUA suscita o teribila furie intrucat sunt percepute ca un sustinator al Israelului.
La un moment dat, David Petraeus a sustinut, intr-o audiere in Senat, ca SUA vor putea obtine o victorie impotriva radicalismului si extremismului din lumea islamica daca vor demonstra o serioasa dorinta de rezolvare a chestiunii palestiniene, prin crearea unui stat palestinian.
Stratfor contrazice insa aceasta idee - compania de analiza americana a argumentat adesea impotriva crearii unui stat palestinian - si arata ca exista printre musulmani si arabi un inalt grad de cinism cand vorbesc despre eforturile SUA de a gasi o solutie in procesul de pace din Orientul Mijlociu. Prin urmare, pasi mici ai administratiei de la Washington nu vor face o diferenta considerabila in perceptia musulmanilor/arabilor asupra SUA. Insa initiativele diplomatice periodice nu fac decat ca regimurile musulmane aliate sa capete relevanta in plan intern, cum se intampla in acest caz cu Egiptul.
Asezarile israeliene in Cisiordania - nodul gordian al acestei runde de negocieri
* 300.000 de colonisti israelieni locuiesc in mai mult de 100 de asezari din Cisiordania.
* Alti 200.000 de israelieni locuiesc in Ierusalimul de Est sau in parti ale Cisiordaniei, anexate Ierusalimului de evrei dupa razboi.
* In jur de 2,5 milioane de palestinieni locuiesc in Cisiordania si ierusalimul de Est. Israelul a anexat Ierusalimul de Est, anexiune nerecunoscuta de comunitatea internationala. Palestinienii vor ca Ierusalimul de Est sa fie capitala statului pe care vor sa il creeze in Cisiordania si Gaza.
* Colonistii evrei argumenteaza optiunea lor de a locui acolo prin preturile scazute la case. Altii insa se vad ca exercitand dreptul biblic al evreilor de a se stabili in Judeea si Samaria.
* Comunitatea internationala a cerut stoparea colonizarii teritoriilor palestiniene, vazuta ca principalul impediment in ajungerea la pacea in zona.
Reuters
Punctul tensionat sunt asezarile israeliene din teritoriile palestiniene - un moratoriu privind noi asezaminte in Cisiordania expira in 30 septembrie, iar palestinienii au amenintat ca parasesc negocierile daca Israelul va continua constructiile dupa aceasta data.
Presedintele Obama a spus duminica, intr-un discurs, ca "are logica sa se extinda moratoriul, atata vreme cat negocierile avanseaza intr-un mod constructiv". Premierul israelian - care conduce o coalitie de guvernare formata din partide in favoarea construirii de asezari israeliene in teritoriile palestiniene - n-a dat o replica publica, insa Reuters cita surse din coalitie care spuneau ca Netanyahu a recunoscut ca "exista optiuni de compromis". Ceea ce a spus public Netanyahu a fost ca moratoriul nu poate fi extins, insa zona constructiilor va fi limitata.
Replica palestinienilor a venit insa, negocietorul sef, Saeb Erekat, a spus ca spera ca atunci cand guvernul israelian va avea de ales intre pace si asezari, sa aleaga pacea, pentru ca nu le poate avea pe ambele.
Ce ar trebui sa se discute marti la Shark-el-Sheikh? In primul rand, cele doua parti ar trebui sa stabileasca o schita a negocierilor, asta ini conditiile in care reusesc sa treaca de punctul nodal al asezarilor. Netanyahu vrea sa se concentreze asupra securitatii - adica in ce mod se poate asigura ca un viitor stat palestinian in Cisiordania si Gaza nu va fi o amenintare pentru Israel.
Abbas, la randul sau, vrea sa se concentreze asupra definirii granitelor unui posibil stat palestinian, insa aici discutia revine la asezarile israeliene din cele doua teritorii, palestinienii temandu-se ca existenta lor acolo ar putea prejudicia crearea unui stat viabil si cat de cat coerent teritorial. Atata vreme cat Israelul va arata o pozitie de neclintit in aceasta problema, negocierile sunt, si de aceasta data, destinate esecului.
Tensiuni din interior pentru ambii lideri
Aceleasi asteptari au existat insa si inainte de prima runda de negocieri, din 2 septembrie, de la Washington, fara a fi insa materializate. Liderii celor doua parti nu se confrunta insa numai unul cu celalalt, ci si intern.
Netanyahu a primit semnale de la partenerii de coalitie - partide in favoarea asezarilor israeliene - ca este posibila chiar o cadere a guvernului daca moratoriul va fi prelungit si nu se va relua constructia in Cisiordania.
Pe de alta parte, palestinienii sunt si ei divizati, Mahmoud Abbas si Fatah fiind adesea pe pozitii conflictuale cu Hamas in Cisiordania, teritoriu pe care primii il controleaza. Numai ca Hamas detine controlul in Gaza, ceea ce ramane o problema majora pentru procesul de pace. Gaza este considerata parte a viitorului stat palestinian, dar Hamasul refuza sa recunoasca dreptul Israelului de a exista si de a fi parte la negocieri.
0
4
