Deci, Dmitri Medvedev este presedintele ales. Ce va aduce Rusiei guvernarea lui? In viitorul apropiat o avalansa de prognoze se va pravali peste capetele noastre. O serie de presupuneri se pot face chiar si acum, scrie Vladimir Milov in Gazeta.

Clanul Eltin

Inainte de toate, Medvedev este un presedinte adevarat, real, nu o marioneta. Cei care-l considera pe Medvedev papusa lui Putin se inseala. Destul de curand el va dovedi ca este un lider absolut independent. Ca este asa o demonstreaza atat informatiile privind calitatile lui (extrem de ambitios, capabil sa reziste tentatiei de a converti uriasa putere nominala intr-una reala), cat si existenta uni grup foarte serios de sprijin in persoana reprezentantilor fostei „famillii eltiniste” si care l-a pus, de fapt, pe Medeved, ca protejatul ei, in functia de adjunct al sefului aparatului guvernamental, la sfarsitul lui 1999. Se stie, printre altele, ca fostul sef al administratiei prezidentiale, Aleksandr Volosin, a reusit aducerea lui Medvedev in locul lui la Kremlin.

Coincidenta

Nu este clar daca merita considerat simpla coincidenta faptul ca anuntul desemnarii lui Medvedev drept succesor a venit in dimineata zilei de luni, 10 decembrie 2007, curand dupa ultima intalnire oficiala, din seara zilei de 7 decembrie, dintre Putin si Roman Abramovici.

Daca reprezentantii fostului clan eltinist se afla cu adevarat in spatele lui Medvedev, deprinderile lor birocratice si posibilitatile financiare pot contribui la rapida impunere administrativa a lui Medvedev. Tehnologiile sunt simple: inlaturarea treptata a celor mai slabi dintre sustinatorii lui Putin, pastrarea celor puternici, plus promovarea in prim plan a unor figuri noi, loiale puterii, dar care nu au reusit sa-si satisfaca ambitiile sub Putin.

La picioarele lui Medvedev se va afla masina de stat a mass-media, capabila in 24 de ore sa se rasuceasca si sa inceapa sa relateze ca in opt ani, in Rusia lui Putin nu toate au fost atat de frumoase, dar ca „acum” ne asteapta un adevarat salt in viitorul luminos. Peste un oarecare interval de timp, pe tabla de sah va apare o noua asezare a pionilor, unde raportul fortelor administrative dintre Medvedev si putin va fi cu total diferita de cea actuala.

Ce va fi mai departe, e greu de spus, deocamdata, dar intr-un an, cel mult doi, discutiile despre Medvedev cel slab si Putin cel atotputernic nu-si vor mai avea rostul.

Lipsa de experienta

Totusi, nu trebuie sa ne asteptam la o rapida liberalizare a vietii politico-economice a tarii. Chiar daca liberalismul, ca instrument fundamental de autoconfirmare politica pentru Medvedev, ramane in vigoare, nu trebuie uitat ca el poarta in sine un risc serios pentru el insusi. Slabirea controlului asupra presei, vietii politice, asupra economiei inseamna, inainte de toate, extinderea polsiibilitatilor pentru concurenti. Ei nu vor pierde ocazia de a-si intari pozitiile prin intermediul atacurilor la adresa puterii, mai ales ca motive in acest sens vor fi cu duiumul.

Un rol il va juca, dupa toate probabilitatile, inclusiv faptul ca societatea ravneste dupa o critica aspra la adresa puterii in direct pe micile ecrane. Este foarte probabil ca Medvedev sa se teama o liberlizarea rapida a societatii. Nu trebuie sa nutrim mari sperante nici in privinta unei imbunatatiri a relatiilor cu lumea exterioara. Nu este exclus ca sub Medvedev, Rusia sa cunoasca o scadere semnificativa a statutului ei international. Este mai mult ca sigur ca reactia occidentului la alegerile prezidentiale va fi una scceptica, iar pe fondul deficitului de autoritate al noului lider rus, atitudinea fata de Medvedev sa fi una mult mai directa si lipsita de ceremonie, decat a fost fata de Putin. Daca Rusia nu va fi exclusa oficial din G8, se vor inmulti, in schimb, intalnirile in format G7, Medvedev urmand sa fie invitat doar la anumite actiuni impreuna cu liderii Chinei, Indiei, ai altor state.

Pe de alta parte, dupa cum a aratat cazul Kosovo, ca precedent al adoptarii unei decizii importante fara a tine cont de parerea Rusiei, prea putin experimentatului Medvedev in chestiuni de politica externa ii va fi mult mai greu sa rezolve tentativele de a ignora Rusia, etc.

Concluzie

Prin urmare, cele doua mituri despre Medvedev – liberalismul lui si orientarea prooccidentala nu sunt mai mult decat simple mituri. Medvedev este un reprezentant tipic al birocratiei ruse, care nu are nevoie de roadelel civilizatiei occidentale, de valorile ei.

Aparent, acesti oameni sunt normali: se imbraca la mari case de moda, vorbesc liber cateva limbi straine, ascult rock, dar de fapt ei sunt niste natial-convservatori tipici si adepti convinsi ai sitemului centralizat administrativ de guvernare. Acesti reprezenanti ai elitei ruse privesc cu neincredere libertatea si Occidentul, de teama concurentei in sensul larg al cuvantului (de la tema de a pierde propriile pozitii din mediul politic si economic, pana la frica fata de un model occidental socio-politic mult mai atragator).

Deci, la ce ne puteam astepta de la Medvedev? Inainte de toate, trebuie sa incepem sa-l privim ca pe presedinte real, care conduce cu adevarat tara. In acelasi timp, nu trebuie sperat ca Medvedev va incepe sa darame sistemul construit sub Putin. Mai degraba, el va continua sa se foloseasca de acelasi model de exploatare a tarii de catre birocratie si de mediul de afaceri apropiat puterii, mediul cladit sub Putin, fie si cu modificari in componenta personajelor. Schimbari vor fi, dar sperante de mai bine, deocamdata, nu.