La o zi dupa ce s-a intors de la Jocurile Olimpice de iarna de la Soci, Vladimir Putin a strans cei 12 membri ai Consiliului de securitate nationala pentru o intalnire de criza referitoare la implozia politica din Ucraina, care a luat prin surprindere elita politica si militara a Rusiei si l-a enervat pe Putin insusi.

Unul dintre membrii consiliului a iesit de la intalnire si a declarat ca este imposibl ca Rusia sa invadeze Crimeea, insa la doua zile dupa, trupe rusesti ajungea in peninsula, scrie New York Times.

Cand Putin a vorbit public pentru prima data despre Ucraina, marti, a declarat ca Rusia nu va sprijini eforturile de secesiune ale Crimeei. Vineri, Kremlinul a permis un miting pro-secesiune in Piata Rosie, in timp ce demnitarii loiali lui Putin au primit o delegatie din Crimeea si au promis sprijinul lor pentru a face din Crimeea o provincie a Federatiei Ruse.

O examinare a evenimentelor, bazata pe afirmatiile publice ale lui Putin, interviuri cu oficiali, diplomati si analisti, sugereaza ca strategia Kremlinului s-a dezvoltat oarecum intamplator, chiar inselator, de-a lungul unei saptamani tensionate si plina de momente importante, in care Putin, emotional, a actionat dintr-un sentiment de tradare si nemultumire, in special fata de SUA si Europa.

Analistii citati de New York Times spun ca o parte dintre deciziile luate, in special cea de a invada Crimeea, au prins vieti proprii, declansand un val de fervoare nationalista pentru reunificarea peninsulei cu Rusia, pe care pana acum Kremlinul nu a dorit, sa nu a putut, sa il innabuse.

Decizia de a invada Crimeea, spun oficialii si analistii, nu a fost luata de Consiliul national de securitate, ci in secret, intr-un cerc strans al consilierilor cei mai apropiati ai lui Putin.

"Nu trebuie sa presupunem ca a fost vorba de un plan maret. Pare ca iau deciziile pe masura ce lucrurile evolueaza", a declarat Mark Galeotti, un expert pe fortele de securitate rusesti de la New York University.

Deciziile lui Putin de la inceperea crizei reflecta instincte, pricepere politica si emotii care au caracterizat modul in care a condus Rusia in ultimii 14 ani, inclusiv o inclinatie pentru caracterul ascuns, loialitate si respect, pentru el si pentru Rusia. De asemenea, sugereaza frustrari fata de alti lideri mondiali, care l-a lasat indiferent la amenintarile cu sanctiuni sau izolare internationala.