„Si s-au dus ca vantul...” – un documentar facut cu ultimii supravietuitori ai Teatrului Baraseum (1941-1944)

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Miercuri, 16 martie 2011, 19:00

Surorile Gamberto, la Teatrul Baraseum
Foto: Total TV
„Baraseum este cea mai frumoasa amintire din viata mea”, spunea acum cativa ani, in Israel, regretata actrita Agnia Bogoslava. Inregistrarea e inclusa in singurul documentar despre Teatrul Baraseum care a functionat la Bucuresti intre 1941 si 1944, cand actorii evrei fusesera dati afara din celelalte teatre. Filmul, realizat de Radu Gabrea si Costel Safirman, a avut premiera romaneasca in 15 martie.

Evenimentul, care deschide seria de manifestari prilejuite de implinirea a 75 de ani de la infiintarea Federatiei Comunitatii Evreiesti din Romania, a strans in sala fostului Teatru Baraseum, actualul Teatru Evreiesc de Stat, nu doar membri ai comunitatii evreiesti bucurestene. Prima doamna a tarii, Maria Basescu, a stat in primul rand, iar printre invitati s-au mai numarat ambasadorii SUA, Germaniei si Cehiei.

Asa cum Costel Safirman de la Cinemateca din Ierusalim a spus pentru HotNews.ro, este vorba despre “primul documentar despre Baraseum si poate si ultimul, pentru ca e un film facut aproape din nimic. Nu exista inregistrari.

Am mai prins doar niste oameni care au jucat in spectacole si care ne-au pus la dispozitie fotografii din spectacole, pastrate cu sfintenie. Filmul e facut din amintiri si din mici reconstituiri
.” De pilda, secvente din spectacolul “Baraseum, Baraseum”, realizat in Israel de Harry Reininger si Aurel Storin.

“Si s-au dus ca vantul…”, titlu imprumutat de la melodia interpretata de Agnia Bogoslava in primul spectacol de la Baraseum, “Ce faci asta-seara?” (premiera - l martie 1941), a avut premiera mondiala in decembrie trecut, in cadrul Festivalului de Film Evreiesc de la Ierusalim.

Ideea filmului i-a venit lui Radu Gabrea dupa ce a citit cartea de amintiri a Agniei Bogoslava realizata impreuna cu Costel Safirman si purtand acelasi titlu, “Si s-au dus ca vantul..”. Cei doi realizatori au folosit, pe langa interviul cu Agnia Bogoslava inregistrat de Costel Safirman in 2000, interviuri originale cu ultimii protagonisti de pe scena de la Baraseum.

Si anume cu surorile Henrietta si Fedora Gamberto care au acum 89, respectiv 91 de ani şi locuiesc la Paris, cu Rudy Friedman care bate step si la 90 de ani, cu pianistul de jazz Theodor Cosma (tatal cunoscutului compozitor Vladimir Cosma) care avea 99 de ani anul trecut, la inregistrare.

Realizatorii au stat de vorba si cu Harry Reininger, var cu violonistul Joe Reininger care si el a cantat la Baraseum, cu Eugen Stroe, fiul lui N. Stroe (celebrul comic din cuplul Stroe si Vasilache), cu istoricul Leon Volovici, cu Harry Eliad (actualul director al Teatrului Evreiesc de Stat) sau cu actritele Lea Koenig si Tricy Abramovici care apartin altor generatii, dar care sunt marcate de traditia Baraseumului.

Eugen Stroe rememoreaza, de pilda, momentul 1941 cand ministrul Culturii de atunci, Ion Marin Sadoveanu, a interzis cuplului Stroe si Vasilache sa mai apara impreuna in teatru sau la radio. Atunci, Constantin Tanase l-a luat pe Vasilache la teatrul sau, dar l-a platit timp de patru ani si pe Stroe, chiar daca acesta n-a urcat deloc pe scena Teatrului de Revista. “Eu nu platesc pe Vasilache. Eu platesc pe Stroe si Vasilache”, ar fi spus Constantin Tanase.

Teatrul Baraseum a functionat intre 1941 si 1944, dupa ce artistii evrei au fost dati afara din teatre, pe strada Iuliu Barasch, in apropierea Caii Vacaresti, in cladirea unui teatru idis infiintat la inceputul anilor 30.

La inceput nu existau, totusi, decat 13 persoane in trupa de la Baraseum, dar treptat ea s-a extins cu atat mai mult cu cat succesul teatrului a fost mare, printre spectatori fiind si multi romani, si chiar si ofiteri germani.

Printre personalitatile care veneau la teatru, desi spectacolele nu erau intotdeauna de elita, se numarau Mihai Ralea, Constantin Tanase sau Mihail Sebastian.

Se juca numai in limba romana, ca sa poata functiona cenzura. In film exista, de pilda, o referire la versul “a venit primavara si pentru noi”, care putea fi interpretat. Apropoul functiona oricum ca regula.

Si melodia “Si s-au dus ca vantul…” are legenda ei. Agnia Bogoslava o interpreta costumata in sperietoare de ciori. (Despre ciori se spunea ca s-au dus ca vantul.). Dar cand casiera a spus ca sunt doi legionari la balcon, Agnia Bogoslava a cantat melodia pe o nota foarte vesela. A avut mare succes.

Amintirile actorilor de la Baraseum sau ale urmasilor recompun tabloul unei perioade cumplite, mai usor de suportat de populatia evreiasca gratie spectacolelor vesele si insinuante de la teatrul din cartierul Vacaresti. La un moment dat se tineau si spectacole pentru copii si tineri, iar duminica dimineata se canta jazz. Se infiintase si o orchestra simfonica.

Agnia Bogoslava spune cu umorul ei proverbial, amintindu-si ca in timpul bombardamentelor aliate Teatrul Baraseum ramasese singurul teatru deschis in Bucuresti: “Ca evrei, nu aveam voie sa parasim Bucurestiul asa ca de voie –de nevoie am ajuns vedete”.

Artistii mergeau seara tarziu, dupa spectacol, sa manance la un grataragiu foarte cunoscut in cartier, Smilovici. Acesta venea sa ia comanda la pauza si de multe ori nici nu le lua bani artistilor – povesteste Eugen Stroe.

Tot el ne impartaseste ce a mai auzit de la tatal sau. In trupa se discuta despre zvonurile legate de existenta lagarelor de concentrare, dar atmosfera joviala si celebrul haz de necaz acopereau ingrijorarea pentru ce se petrecea in Europa.

Pentru Baraseum au compus H. Malineanu si Elly Roman, iar multi actori de la Baraseum au facut cariera in teatru, dupa terminarea razboiului – Beate Fredanov, Mony Ghelerter, Alexandru Finti sau Leni Caler. Si alti artisti evrei au lucrat pentru Baraseum, de pilda H. Maxy si Marcel Iancu (la departamentul scenografie). 

Cum cele peste 30 de spectacole de la Baraseum (majoritatea regizate de Sandu Eliad) nu au fost niciodata  filmate sau inregistrate audio, singurele video imagini de arhiva pe care le-au avut la dispozitie realizatorii reprezinta imagini de la mitingurile Garzii de Fier.

Un film de fictiune ar fi mers, poate, pe linia unui Radu Mihaileanu sau Roberto Benigni reconstituind viata in “euforia dezastrului”, dar “Si s-au dus ca vantul…” documenteaza cat s-a mai pastrat din memoria Teatrului Baraseum.

Filmul va putea fi vazut in curand si in cinematografe. Radu Gabrea a declarat pentru HotNews.ro ca el va fi proiectat in digital in cateva sali din reteaua RomaniaFilm.



Citeste mai multe despre   















Comentarii alese de moderator

  • ORCHESTRA DE JAZZ (TEATRUL BARASEUM) (Luni, 21 martie 2011, 15:31)
    MIANI NEGREANU [anonim]

    Aveam 16 ani.Invatam pianul cu Eugen(Gicu)Koffler
    si eram elevul profesorului de Compozitie si Orchestratie,E.Jose-Singer la Conservatorul Evreesc
    Renzo Della Pergola din strada Bradului..La infintarea Orchestrei deJazz a Teatrului Baraseum
    aveau nevoie de Copiatori de Note.Tiu sa mentionez
    ca Orchestra de Jazz avea peste 50 de muzicanti.
    Orchestratorii au totdeauna nevoie de COPIATORI care scriu liniile melodice extrase de pe PARTITURA
    GENERALA scrisa de Aranjor.Pentru Orchestra de Jazz-Baraseum ,aranjori erau citiva talentati.Cele mai multe aranfamente au fost scrise de EUGEN JOSE-SINGER ,STEFAN KARDOSH,GICU KOFFLER si altii.Profesorul meu Eugen-Gicu kOFFLER m-a rugat sa ii ajut si sa incep copierea de partituri pentru Orchestra.
    A doua zi m-am prezentat la Teatru si am fost dus in PODUL TEATRULUI...L-am gasit acolo pe
    GEORGE(Little)KLEIN.Fiecare avea o masuta pe
    care cu greu puteam sa scriem notele.(lipsa de
    spatiu)Era o caldura sufocanta si curgea transpiratia pe noi. De foarte multe ori cind ma ridicam brusc de pe scaun si uitind de faptul ca acoperisul era oblig ma loveam de el...Dar nimic
    din toate aceste inconviniente nu ne facea sa renuntam pentru ca stiam ca ajutam pe toti muzicantii si interpretii(de mare valoare profesio-
    sionala)evreii aruncati afara din toate locurile de munca si adunati la acest ultim refugiu profesional. Eram foarte tensionat si infricosat ca nu cumva sa fac greseli de copiere.Inevitabil,de vreo citeva ori am fost chemat de Eugen Jose-
    Singer care cu o amabilitate de neintilnit ma ruga sa fiu mai atent si in acelas timp imi explica greseala facuta ceace pentru mine era grandios.
    de folositor..Multe secrete profesionale de orchestratie le-am invatat in acea perioada dela Maestrul si Profesorul meu :E.Jose Singer.
    Am ramas la teatru Copiator pina in anul 1944.
    Rasboiul se terminase ,Pacea se incheiase si
    fiecare dintre cei care mai mult sau mai putin au colaborat la ACEST REFUGIU AL EVREILOR
    DIN PERIOADA DE TEROARE










Material sustinut de Superbrands

Recomandari de vara de la librarii Humanitas

Librariile Humanitas au aparut ca entitate juridica in anul 1993, insa primele doua librarii au fost deschise sub egida Editurii Humanitas inca din 1991. Cu peste 25 de ani in piata de distributie si vanzare de carte din Romania, compania isi propune sa ramana in continuare lantul de librarii cu cea mai mare pondere de carte din Romania, acordand editurilor nationale si locale, dar si autorilor romani, sansa de a ajunge la public.

5263 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    "Si s-au dus ca vantul..." (Joi, 17 martie 2011, 16:00)

    elisav [anonim]

    Frumos!!!! M-am simtit mandru ca in Bucurest a functionat un teatru EVREIESC in timpul razboiului.Nu am vazut acest documentar,dar daca l-as fi regizat ,puneam si scene cu atrocitatile razboiului, Cred ca se realiza un contrast foarte mare.Intr-o tara cu trpe germane peste tot , noi mergeam la teatru evreiesc, Pare ireal!Sunt convins ca in Romania nu a fost totul perfect. Dar populatia Romaniei s-a manifestat cu aceeasi intelegere si compasiune.
    • 0 (0 voturi)    
      scurte sunt memoriile unora (Duminică, 20 martie 2011, 19:40)

      harry beer [anonim] i-a raspuns lui elisav

      ati uitat de atrocitatiile romanesti impotriva evreilor?
    • 0 (0 voturi)    
      ORCHESTRA DE JAZZ (TEATRUL BARASEUM) (Luni, 21 martie 2011, 15:31)

      MIANI NEGREANU [anonim] i-a raspuns lui elisav

      Aveam 16 ani.Invatam pianul cu Eugen(Gicu)Koffler
      si eram elevul profesorului de Compozitie si Orchestratie,E.Jose-Singer la Conservatorul Evreesc
      Renzo Della Pergola din strada Bradului..La infintarea Orchestrei deJazz a Teatrului Baraseum
      aveau nevoie de Copiatori de Note.Tiu sa mentionez
      ca Orchestra de Jazz avea peste 50 de muzicanti.
      Orchestratorii au totdeauna nevoie de COPIATORI care scriu liniile melodice extrase de pe PARTITURA
      GENERALA scrisa de Aranjor.Pentru Orchestra de Jazz-Baraseum ,aranjori erau citiva talentati.Cele mai multe aranfamente au fost scrise de EUGEN JOSE-SINGER ,STEFAN KARDOSH,GICU KOFFLER si altii.Profesorul meu Eugen-Gicu kOFFLER m-a rugat sa ii ajut si sa incep copierea de partituri pentru Orchestra.
      A doua zi m-am prezentat la Teatru si am fost dus in PODUL TEATRULUI...L-am gasit acolo pe
      GEORGE(Little)KLEIN.Fiecare avea o masuta pe
      care cu greu puteam sa scriem notele.(lipsa de
      spatiu)Era o caldura sufocanta si curgea transpiratia pe noi. De foarte multe ori cind ma ridicam brusc de pe scaun si uitind de faptul ca acoperisul era oblig ma loveam de el...Dar nimic
      din toate aceste inconviniente nu ne facea sa renuntam pentru ca stiam ca ajutam pe toti muzicantii si interpretii(de mare valoare profesio-
      sionala)evreii aruncati afara din toate locurile de munca si adunati la acest ultim refugiu profesional. Eram foarte tensionat si infricosat ca nu cumva sa fac greseli de copiere.Inevitabil,de vreo citeva ori am fost chemat de Eugen Jose-
      Singer care cu o amabilitate de neintilnit ma ruga sa fiu mai atent si in acelas timp imi explica greseala facuta ceace pentru mine era grandios.
      de folositor..Multe secrete profesionale de orchestratie le-am invatat in acea perioada dela Maestrul si Profesorul meu :E.Jose Singer.
      Am ramas la teatru Copiator pina in anul 1944.
      Rasboiul se terminase ,Pacea se incheiase si
      fiecare dintre cei care mai mult sau mai putin au colaborat la ACEST REFUGIU AL EVREILOR
      DIN PERIOADA DE TEROARE
      • 0 (0 voturi)    
        arthurkremer@walla.co.il (Vineri, 6 decembrie 2013, 17:59)

        Arthur Kremer [anonim] i-a raspuns lui MIANI NEGREANU

        D-lui MIANI NEGREANU
        Stimate Domnule Negreanu
        M-am bucurat mult sa aud vesti de la Dvs. Sunt un vechi admirator al muzicii Dvs si inainte cu multi ani am primit o scrisoare de la Dvs si de atunci n-am mai auzit nimic cu toate ca v-am raspuns. Mi-ati scris ca faceti multe turnee ca pianist cu un vapor de croaziera.
        M-as bucura mult daca o sa-mi trimiteti din nou o scrisoare prin posta obisnuita in scrisul Dvs de mana(sunt colectionar de autografe si scrisori) si eventual fotografii.
        Adresa mea:
        ARTHUR KREMER
        KEREN HAYESOD ST.4
        HOLON 5848822-ISRAEL
        Va multumesc mult si va urez numai succese si in viitor!
        Cu mult respect
        Arthur Kremer
  • 0 (0 voturi)    
    teatrul baraseum (Miercuri, 15 iunie 2016, 11:32)

    lica liberman [anonim]

    doresc sa va spun ca in anii 1942 1943 fiind elev al scolii t t malbim din strada trainatatii am fost aruncati si in locul sclii noastre au venit germani astfel am ajuns sa invatam dimineata intrun frig cumplit iar seara se juca teatru deci am cunoscut toti artistii deasemeni am jucat intro piesa de copii montata de profesorul meu lica grinberg


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri