Evenimentul, care deschide seria de manifestari prilejuite de implinirea a 75 de ani de la infiintarea Federatiei Comunitatii Evreiesti din Romania, a strans in sala fostului Teatru Baraseum, actualul Teatru Evreiesc de Stat, nu doar membri ai comunitatii evreiesti bucurestene. Prima doamna a tarii, Maria Basescu, a stat in primul rand, iar printre invitati s-au mai numarat ambasadorii SUA, Germaniei si Cehiei.
Asa cum Costel Safirman de la Cinemateca din Ierusalim a spus pentru HotNews.ro, este vorba despre “primul documentar despre Baraseum si poate si ultimul, pentru ca e un film facut aproape din nimic. Nu exista inregistrari.
Am mai prins doar niste oameni care au jucat in spectacole si care ne-au pus la dispozitie fotografii din spectacole, pastrate cu sfintenie. Filmul e facut din amintiri si din mici reconstituiri.” De pilda, secvente din spectacolul “Baraseum, Baraseum”, realizat in Israel de Harry Reininger si Aurel Storin.
“Si s-au dus ca vantul…”, titlu imprumutat de la melodia interpretata de Agnia Bogoslava in primul spectacol de la Baraseum, “Ce faci asta-seara?” (premiera - l martie 1941), a avut premiera mondiala in decembrie trecut, in cadrul Festivalului de Film Evreiesc de la Ierusalim.
Ideea filmului i-a venit lui Radu Gabrea dupa ce a citit cartea de amintiri a Agniei Bogoslava realizata impreuna cu Costel Safirman si purtand acelasi titlu, “Si s-au dus ca vantul..”. Cei doi realizatori au folosit, pe langa interviul cu Agnia Bogoslava inregistrat de Costel Safirman in 2000, interviuri originale cu ultimii protagonisti de pe scena de la Baraseum.
Si anume cu surorile Henrietta si Fedora Gamberto care au acum 89, respectiv 91 de ani şi locuiesc la Paris, cu Rudy Friedman care bate step si la 90 de ani, cu pianistul de jazz Theodor Cosma (tatal cunoscutului compozitor Vladimir Cosma) care avea 99 de ani anul trecut, la inregistrare.
Realizatorii au stat de vorba si cu Harry Reininger, var cu violonistul Joe Reininger care si el a cantat la Baraseum, cu Eugen Stroe, fiul lui N. Stroe (celebrul comic din cuplul Stroe si Vasilache), cu istoricul Leon Volovici, cu Harry Eliad (actualul director al Teatrului Evreiesc de Stat) sau cu actritele Lea Koenig si Tricy Abramovici care apartin altor generatii, dar care sunt marcate de traditia Baraseumului.
Eugen Stroe rememoreaza, de pilda, momentul 1941 cand ministrul Culturii de atunci, Ion Marin Sadoveanu, a interzis cuplului Stroe si Vasilache sa mai apara impreuna in teatru sau la radio. Atunci, Constantin Tanase l-a luat pe Vasilache la teatrul sau, dar l-a platit timp de patru ani si pe Stroe, chiar daca acesta n-a urcat deloc pe scena Teatrului de Revista. “Eu nu platesc pe Vasilache. Eu platesc pe Stroe si Vasilache”, ar fi spus Constantin Tanase.
Teatrul Baraseum a functionat intre 1941 si 1944, dupa ce artistii evrei au fost dati afara din teatre, pe strada Iuliu Barasch, in apropierea Caii Vacaresti, in cladirea unui teatru idis infiintat la inceputul anilor 30.
La inceput nu existau, totusi, decat 13 persoane in trupa de la Baraseum, dar treptat ea s-a extins cu atat mai mult cu cat succesul teatrului a fost mare, printre spectatori fiind si multi romani, si chiar si ofiteri germani.
Printre personalitatile care veneau la teatru, desi spectacolele nu erau intotdeauna de elita, se numarau Mihai Ralea, Constantin Tanase sau Mihail Sebastian.
Se juca numai in limba romana, ca sa poata functiona cenzura. In film exista, de pilda, o referire la versul “a venit primavara si pentru noi”, care putea fi interpretat. Apropoul functiona oricum ca regula.
Si melodia “Si s-au dus ca vantul…” are legenda ei. Agnia Bogoslava o interpreta costumata in sperietoare de ciori. (Despre ciori se spunea ca s-au dus ca vantul.). Dar cand casiera a spus ca sunt doi legionari la balcon, Agnia Bogoslava a cantat melodia pe o nota foarte vesela. A avut mare succes.
Amintirile actorilor de la Baraseum sau ale urmasilor recompun tabloul unei perioade cumplite, mai usor de suportat de populatia evreiasca gratie spectacolelor vesele si insinuante de la teatrul din cartierul Vacaresti. La un moment dat se tineau si spectacole pentru copii si tineri, iar duminica dimineata se canta jazz. Se infiintase si o orchestra simfonica.
Agnia Bogoslava spune cu umorul ei proverbial, amintindu-si ca in timpul bombardamentelor aliate Teatrul Baraseum ramasese singurul teatru deschis in Bucuresti: “Ca evrei, nu aveam voie sa parasim Bucurestiul asa ca de voie –de nevoie am ajuns vedete”.
Artistii mergeau seara tarziu, dupa spectacol, sa manance la un grataragiu foarte cunoscut in cartier, Smilovici. Acesta venea sa ia comanda la pauza si de multe ori nici nu le lua bani artistilor – povesteste Eugen Stroe.
Tot el ne impartaseste ce a mai auzit de la tatal sau. In trupa se discuta despre zvonurile legate de existenta lagarelor de concentrare, dar atmosfera joviala si celebrul haz de necaz acopereau ingrijorarea pentru ce se petrecea in Europa.
Pentru Baraseum au compus H. Malineanu si Elly Roman, iar multi actori de la Baraseum au facut cariera in teatru, dupa terminarea razboiului – Beate Fredanov, Mony Ghelerter, Alexandru Finti sau Leni Caler. Si alti artisti evrei au lucrat pentru Baraseum, de pilda H. Maxy si Marcel Iancu (la departamentul scenografie).
Cum cele peste 30 de spectacole de la Baraseum (majoritatea regizate de Sandu Eliad) nu au fost niciodata filmate sau inregistrate audio, singurele video imagini de arhiva pe care le-au avut la dispozitie realizatorii reprezinta imagini de la mitingurile Garzii de Fier.
Un film de fictiune ar fi mers, poate, pe linia unui Radu Mihaileanu sau Roberto Benigni reconstituind viata in “euforia dezastrului”, dar “Si s-au dus ca vantul…” documenteaza cat s-a mai pastrat din memoria Teatrului Baraseum.
Filmul va putea fi vazut in curand si in cinematografe. Radu Gabrea a declarat pentru HotNews.ro ca el va fi proiectat in digital in cateva sali din reteaua RomaniaFilm.
Alegeri SUA
MIANI NEGREANU [anonim]
Aveam 16 ani.Invatam pianul cu Eugen(Gicu)Koffler
si eram elevul profesorului de Compozitie si Orchestratie,E.Jose-Singer la Conservatorul Evreesc
Renzo Della Pergola din strada Bradului..La infintarea Orchestrei deJazz a Teatrului Baraseum
aveau nevoie de Copiatori de Note.Tiu sa mentionez
ca Orchestra de Jazz avea peste 50 de muzicanti.
Orchestratorii au totdeauna nevoie de COPIATORI care scriu liniile melodice extrase de pe PARTITURA
GENERALA scrisa de Aranjor.Pentru Orchestra de Jazz-Baraseum ,aranjori erau citiva talentati.Cele mai multe aranfamente au fost scrise de EUGEN JOSE-SINGER ,STEFAN KARDOSH,GICU KOFFLER si altii.Profesorul meu Eugen-Gicu kOFFLER m-a rugat sa ii ajut si sa incep copierea de partituri pentru Orchestra.
A doua zi m-am prezentat la Teatru si am fost dus in PODUL TEATRULUI...L-am gasit acolo pe
GEORGE(Little)KLEIN.Fiecare avea o masuta pe
care cu greu puteam sa scriem notele.(lipsa de
spatiu)Era o caldura sufocanta si curgea transpiratia pe noi. De foarte multe ori cind ma ridicam brusc de pe scaun si uitind de faptul ca acoperisul era oblig ma loveam de el...Dar nimic
din toate aceste inconviniente nu ne facea sa renuntam pentru ca stiam ca ajutam pe toti muzicantii si interpretii(de mare valoare profesio-
sionala)evreii aruncati afara din toate locurile de munca si adunati la acest ultim refugiu profesional. Eram foarte tensionat si infricosat ca nu cumva sa fac greseli de copiere.Inevitabil,de vreo citeva ori am fost chemat de Eugen Jose-
Singer care cu o amabilitate de neintilnit ma ruga sa fiu mai atent si in acelas timp imi explica greseala facuta ceace pentru mine era grandios.
de folositor..Multe secrete profesionale de orchestratie le-am invatat in acea perioada dela Maestrul si Profesorul meu :E.Jose Singer.
Am ramas la teatru Copiator pina in anul 1944.
Rasboiul se terminase ,Pacea se incheiase si
fiecare dintre cei care mai mult sau mai putin au colaborat la ACEST REFUGIU AL EVREILOR
DIN PERIOADA DE TEROARE