Cand e sa-ti dea, Dumnezeu iti da cu ambele maini: cand Ethan Hawke a venit la Bucuresti pentru a sustine, in 26 iunie, nevoia de educatie a copiilor prin proiectia cu „Before Midnight” de la Palatul Copiilor, cateva statii mai incolo, in minunatul Berceni, avea loc avanpremiera horror-ului „The Purge”, unde actorul are rolul principal. Dar daca Ethan Hawke in carne si oase e mai concis decat in filmul lui Richard Linklater, „The Purge” isi merita toti banii.
Macar un lucru va misca aparitia publica a lui Ethan Hawke in Romania, dupa mai multe vizite discrete: ii va face constienti pe multi ca ii pot ajuta pe copiii saraci intr-un mod foarte simplu.
Daca Ethan Hawke si Richard Linklater n-ar fi venit sa lanseze „Before Midnight”, ar fi fost mai greu sa se afle ca Asociatia OvidiuRo, infiintata de mama actorului, Leslie Hawke, impreuna cu profesoara Maria Gheorghiu, ii stimuleaza pe parintii saraci prin tichete de 50 lei pe luna daca isi aduc zi de zi copiii la gradinita si ca orice roman poate ajuta programul „Fiecare copil in gradinita” trimitand 50 lei pe luna, timp de un an, prin online banking (vezi ovid.ro/cum-sa-ajuti).
Dincolo de VIP-uri locale, parfumuri scumpe si zambete oficiale (o combinatie usor oximoronica alaturi de ascetismul comunist al Palatului Copiilor, dar tocmai asta e ideea!), dincolo de cuvintele frumoase si uneori brutal de sincere ale lui Ethan Hawke, un lucru nu poate fi negat: niste copii sunt astfel ajutati.
Ethan Hawke a povestit la conferinta de presa despre fiica sa ce mare (Maya, nascuta in 1998 din casatoria cu Uma Thurman) care e dislexica: „Am cheltuit o gramada de bani ca sa-i oferim educatia potrivita dar, daca ar fi provenit dintr-o familie saraca, s-ar fi spus despre ea ca e proasta. Daca am extinde obsesia asupra propriilor copii si la altii, am declansa o reactie in lant.”
Conferinta de presa incepuse vag comic, dupa ce jurnalistii care erau deja instalati in sala au fost rugati sa mearga la intrarea in Palatul Copiilor ca sa ii intampine pe invitati. „Ma simt ca la repetitiile de la nunta”, spunea o ziarista venita din sala ca sa faca figuratie la usa. Odata inceputa conferinta de presa, stinghereala s-a topit si de-o parte, si de alta, iar Ethan Hawke a fost tot mai cu pofta de vorba.
De la Sarah, fetita care l-a stimulat in copilarie sa te trezeasca in fiecare dimineata ca sa se intalneasca cu ea la gradinita pana la dorinta de a face un film cu Mungiu (deocamdata doar la stadiul de dorinta), discutia cu presa s-a invartit tot in jurul copiilor (Mungiu e doar membru al Consiliului Consultativ al asociatiei), desi actorul nu a ocolit nici o intrebare.
Si a glumit de cate ori a avut ocazia – de pilda, intrebat de TVR cum l-a mama lui sa vina la Bucuresti, a spus ca i-a promis ca, in caz contrar, nu le va mai aduce copiilor sai cadouri de Craciun.
Si Richard Linklater a mai venit in Romania („fac si eu parte din familie”), iar una din fetitele sale gemene nascute cand era la Bucuresti se numeste Alina, ca sotia soferului care isi pomenea consoarta mai tot timpul.
„Before Midnight”/”Inainte de miezul noptii” e primul film din seria inceputa acum 18 ani cu „Before Sunrise” care intra in cinematografele romanesti, dar premiera bucuresteana nu a avut nicio treaba cu promovarea filmului.
„Sunteti constient ca in Romania sunteti cunoscut ca baiatul lui Leslie Hawke?”, a intrebat, retoric, cineva. Fireste, intrebarea i-a facut placere actorului, care a spus inca o data cat de mandru e de mama sa, fara sa o uite si pe Maria Gheorghiu, comparandu-le pe cele doua cu „Lennon si McCartney”.
Prin Ethan Hawke sau fara, OvidiuRo spera sa convinga Guvernul sa sprijine educatia prescolara a copiilor saraci. Asociatia lucreaza in prezent in 19 localitati din judetele Sibiu, Brasov, Covasna, Bacau, Vaslui, Cluj, Salaj, Maramures, Mures, Alba si Harghita, dar spera ca pana in anul 2020 sa se extinda in toata tara.
Filmele
„Before Midnight” si copiii saraci din Romania il au in comun doar pe Ethan Hawke. Filmul lui Richar Linklater inchide (sau poate nu) ceea ce nu a fost gandit niciodata ca o serie, dar care a reusit sa ia, o data la noua ani, pulsul unor anumite mentalitati ale vremii.
Jesse si Celine erau doi tineri care s-au cunoscut la inceputul anilor 90 intr-un tren care plecase din Budapesta. „Before Sunrise” (1995) era un fel de „Scurta intalnire” post-caderea Zidului Berlinului, intr-o lume cu granite redefinite si intre doi tineri care petreceau cateva ore in Viena discutand cate-n luna si in stele. Se placeau, dar nu ramaneau impreuna (nici nu se punea problema).
In „ Before Sunset” (2004), Jesse si Celine se intalnesc intamplator in Paris, cativa ani mai tarziu. O noua scurta intalnire, mai matura, dar fiecare e cu viata lui si nu au decat vagi regrete.
In „Before Midnight” (2013) ii descoperim pe Jesse si Celine impreuna in Grecia, cu copii, probleme, dar cu la fel de multa pofta de conversatie. „Primul film este despre ce ar fi putut fi, al doilea despre ce ar fi trebuit sa fie, iar al treilea despre ce este”, a conchis Hawke, care o are partenera pe ecran pe Julie Delpy.
„Before Midnight” e mai elaborat si mai matur decat „Before Sunrise” – cu bune si cu rele. Reteta filmului fara actiune, dar cu doua personaje care vorbesc tot timpul (chiar daca apar uneori personaje secundare) da un material greu de rontait in 109 minute. Din aleatoriul intalnirii dintre personaje din prima parte s-a dezvoltat ceva trendy, cautat. Cam cum e camasa lui Ethan Hawke - pe jumatate scoasa, aparent neglijent, din pantaloni -, asa e si filmul.
Actorii sunt grozavi, ca de obicei, si pe lungi bucati filmul e agreabil, dar pana la urma te pierde pe drum. E totusi exagerat sa-l compari cu filmele lui Eric Rohmer.
Trailer Before Midnight:
In schimb, „The Purge”/”Noaptea judecatii” e un horror bine tinut in mana, care are si lungimea potrivita, reusind sa te surprinda si sa nu forteze nota nici spre grotesc, nici spre oroare, si permitandu-le actorilor sa fie foarte buni, chiar si in portiunile fizice ale rolului (Ethan Hawke, ca si noul Heath Ledger, Rhys Wakefield).
Povestea e inedita, iar Hawke s-a aratat, a spus la Bucuresti, atras de ideea iconoclasta a bogatilor care, intr-un viitor apropiat au reusit sa-i lichideze pe saraci vanandu-i o data pe an intr-o noapte cand politia, spitalele si nici un alt serviciu public nu lucreaza, si cand orice crima e permisa.
Sub reteta unui horror scenariul lui James DeMonaco (filmul e coprodus de Michael Bay) pune in discutie teme ca inegalitatea sociala, dar nu iti impoaie capul cu ele, tinandu-te la o sursa permanenta de tensiune cu intorsaturi de situatie atunci cand trebuie si cu un foarte bun ritm interior.
Dar nu poti sa nu iti imaginezi ca, probabil, cativa spectatori alienati ar putea construi in mintea lor scenarii similare. Ar fi nevoie si la noi de un mijloc de purgare a violentei inerente speciei? (Fotbalul nu e de ajuns.) Ceva trebuie facut, in orice caz. Autobuzul 313 care m-a dus de la Palatul Copiilor la Sun Plaza era sa loveasca un biciclist (sustinea biciclistul), iar acesta a venit dupa noi cateva statii numai ca sa se bata cu soferul la semafor (acesta nu i-a deschis usa invitandu-l sa isi masoare muschii la capatul liniei.).
Trailer The Purge:
0
0
