Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) sustine ca neindeplinirea conditiei de admisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la caracterul "in vigoare" al OUG 13 impiedica solutionarea pe fond a criticilor si ca, in lipsa vreunui litigiu, Avocatul Poporului nu are de aparat vreun drept subiectiv.
CCR a publicat motivarea deciziei din 9 februarie, prin care a respins, ca devenita inadmisibila, exceptia ridicata de Avocatul Poporului de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii 286/2009 privind Codul penal si a Legii 135/2010 privind Codul de procedura penala, informeaza Agerpres.
Curtea a constatat ca Guvernul a intervenit si a abrogat intreaga OUG in baza dispozitiilor din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
In motivare, Curtea a aratat ca, potrivit art.64 alin.(3) teza intai din Legea nr.24/2000, "abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv", astfel ca, indiferent ca dispozitiile legale criticate erau sau nu in vigoare la data intrarii in vigoare a actului abrogator, OUG 13/2017 este si ramane abrogata.
In analiza sa, CCR a avut ca premisa faptul ca actul normativ supus controlului trebuia sa fi facut parte din dreptul pozitiv, mai ales ca deciziile se iau pentru legi in vigoare sau care au fost in vigoare.
"Prin urmare, Curtea nu are competenta de a verifica, in cadrul acestei competente, constitutionalitatea unei norme de reglementare primara care nu a facut parte din dreptul pozitiv, in schimb are competenta de a analiza constitutionalitatea unui act normativ care este sau a fost in vigoare, dupa caz, in functie de caracterul abstract sau concret al controlului de constitutionalitate subsumat art.146 lit.d) din Constitutie", se sustine in document.
Curtea explica art.146 lit.d) din Constitutie, conform caruia CCR hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate si evidentiaza doua teze cu privire la acest articol.
In legatura cu prima teza s-a statuat ca, odata sesizata, CCR are sarcina de a controla constitutionalitatea actelor de reglementare primara, fara a conditiona de eliminarea, indiferent sub ce forma, din fondul activ al legislatiei a actului criticat, drept pentru care sunt supuse actele normative ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare.
"Aceasta teza reglementeaza, asadar, un control concret de constitutionalitate, ce presupune sine qua non existenta unui litigiu pendinte, in cadrul caruia sa se invoce exceptia de neconstitutionalitate a unor acte normative de reglementare primara care sa aiba legatura cu solutionarea acestuia", mentioneaza CCR.
In schimb, cu privire la cea de a doua teza (...), Curtea a stabilit ca sintagma "in vigoare" (...) "nu poate fi interpretata in acelasi fel ca in cazul Deciziei 766 din 15 iunie 2011, intrucat solutionarea exceptiei ridicate de Avocatul Poporului se face in cadrul unui control abstract de constitutionalitate" (...) ceea ce inseamna ca AP ridica o exceptie de neconstitutionalitate distinct de orice procedura judiciara, asadar, "in lipsa vreunui litigiu, el neavand de aparat vreun drept subiectiv", au mentionat judecatorii.
Curtea a mai explicat ca a statuat ca, in cadrul acestui control abstract, nu se poate determina daca actul normativ abrogat produce in continuare efecte juridice asupra unor raporturi juridice concrete, evaluare care se poate face doar atunci cand este vorba de o exceptie ridicata in fata unei instante judecatoresti sau de arbitraj comercial, ceea ce demonstreaza inaplicabilitatea in cauza de fata a deciziei anterioare a CCR.
Judecatorii au constatat ca in cazul de fata, la data ridicarii exceptiei, din ordonanta de urgenta erau in vigoare art.II si art.III alin.(2)-(4), cu alte cuvinte, era parte a dreptului pozitiv, iar la 11 februarie urmau sa intre in vigoare art.I si art.III alin.(1).
Curtea a apreciat ca, desi AP a invocat exceptia de neconstitutionalitate a intregii ordonante de urgenta, care, la momentul sesizarii, nu era inca in vigoare in ansamblul sau, in jurisprudenta sa, a recunoscut posibilitatea acestuia sa ridice exceptie privind ordonante de urgenta care, chiar daca publicate in Monitorul Oficial, nu sunt inca in vigoare datorita faptului ca ele insele prevad o data ulterioara de intrare in vigoare.
"Insa, la momentul judecarii exceptiei, cerinta constitutionala esentiala este aceea ca actul normativ, continand solutia legislativa criticata, sa fie in vigoare, respectiv sa faca parte din fondul activ al legislatiei (...); de aceea, in mod firesc, Curtea are competenta de a analiza constitutionalitatea ordonantei de urgenta, in temeiul art.146 lit.d) teza a doua din Constitutie, numai in masura in care aceasta este in vigoare, mentinandu-se, astfel, solutia legislativa criticata, la momentul pronuntarii deciziei. Or, in cauza de fata, Curtea constata ca ordonanta de urgenta criticata nu mai este in vigoare, fiind abrogata in mod expres", se mai arata in motivare.
Tot in document, Curtea a facut precizari privind caile de urmat in cazul respingerii de catre Parlament prin lege a OUG 14/2017 de abrogare a ordonantei supuse controlului.
"Faptul ca OUG 14/2017 ar putea fi respinsa, prin lege, de Parlament si, in temeiul art. 64 alin.(3) teza finala din Legea 24/2000, OUG 13/2017 ar fi repusa in vigoare, nu se constituie decat intr-o ipoteza teoretica, care nu are nicio incidenta cu privire la cauza de fata. (...) Curtea observa ca exista alte cai si mijloace constitutionale ce pot fi exercitate, chiar inaintea intrarii in vigoare a legii de respingere, in situatia ipotetica in care isi va gasi incidenta art.64 alin.(3) teza finala din Legea 24/2000 (controlul a priori de constitutionalitate exercitat potrivit art.146 lit.a) teza intai din Constitutie sau cererea de reexaminare formulata de presedintele Romaniei, potrivit art.77 din Constitutie), ceea ce in sine demonstreaza faptul ca, in conditiile date, exceptia de neconstitutionalitate formulata de Avocatul Poporului nu este remediul constitutional adecvat pentru situatia eventuala invederata in fata Curtii Constitutionale", au mai retinut judecatorii.
In consecinta, Curtea a retinut ca neindeplinirea conditiei de admisibilitate a exceptiei referitoare la caracterul "in vigoare" al actului normativ supus controlului se constituie "intr-un impediment dirimant care, in mod evident, impiedica solutionarea pe fond a criticilor de neconstitutionalitate extrinseca si intrinseca formulate".
0
4
