Ministrul Educatiei Mircea Dumitru a anuntat luni, la Timisoara, ca in aceasta toamna va incepe evaluarea scolilor doctorale iar primele institutii evalute vor fi "cele care vulnerabilizeaza sistemul academic romanesc prin faptul ca au aratat deja lumii ca furtul intelectual nu e un accident". Mircea Dumitru a adaugat ca va solicita ca Universiotatea din Bucuresti sa fie evaluata printre primele, pentru a fi astfel evitate discutiile cu privire la dubla sa pozitie, de ministru si de rector al institutiei amintite.
"Pentru a construi, insa, o Romanie de maine, e nevoie mai intai de o intoarcere catre sine a noastra, a reprezentantilor mediului academic. Trebuie sa ne curatam universitatile de practici care ne umbresc institutiile si sunt <
- Redam integral dscursul sustinut de Mircea Dumitru, la dezbaterea "Timisoara educata - dialog la inceput de an universitar" (sursa - Ministerul Educatiei)
"Excelenta Voastra, Domnule Presedinte Klaus Werner Iohannis,
Doamna Secretar de Stat,
Inalt Prea Sfintia Voastra,
Magnificentele Voastre, domnilor Rectori,
Domnilor Presedinti ai Senatelor Universitare,
Doamnelor/Domnilor Prorectori,
Stimate colege si stimati colegi,
Dragi studente si studenti,
Deschidem astazi, in mod oficial, anul universitar de invatamant 2016-2017 in comunitatea academica din Timisoara, la Universitatea de Vest, cu doua zile inainte de celebrarea Zilei Internationale a Educatiei. Suntem deosebit de onorati de prezenta Excelentei Sale, Domnul Presedinte Klaus Werner Iohannis, la ceremonia de deschidere a acestui an universitar. Inaugurarea unui nou an de invatamant este cel mai bun prilej pentru a reflecta asupra starii de lucruri din universitatile din Romania, dar si pentru a pune un diagnostic lucid lipsurilor cu care ne confruntam si pentru a stabili noi tinte pe care le putem atinge.
Dispunem astazi de date si statistici internationale care masoara, intr-o maniera obiectiva, reusitele noastre, dar care arata si lipsurile si neimplinirile pe care ar trebui sa le putem remedia si indeparta in anii care vin. Astfel, pentru ca lucrurile pot fi cunoscute mai bine prin comparatie, pozitionarea universitatilor romanesti in ranking-urile universitare internationale ne ofera o imagine cantitativista asupra performantelor universitare in domeniul formarii specialistilor de care are nevoie societatea si al cercetarii stiintifice. Desi sistemul de evaluare prin ranking-uri nu poate capta toata complexitatea, nuantele si realitatea efectiva ale activitatii universitare, este neindoios ca prin comparare cu alte universitati ale lumii putem afla mai bine unde ne plasam, cat de mult am realizat din ceea ce ne-am propus si cat de subiectiva este propria noastra imagine de sine.
Din cele aproape o suta de universitati acreditate azi in Romania, un numar destul de mic se plaseaza pe pozitii care sunt identificate nominal in ranking-uri relevante precum QS World Universities Ranking sau Times Higher Education, in timp ce nici o universitate romaneasca nu reuseste inca sa fie prezenta in ranking-ul World Class Universities (Shanghai Jiao Tong). Astfel, de pilda, Universitatea din Bucuresti, Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi si Universitatea de Vest din Timisoara formeaza o grupa destul de omogena de universitati romanesti care, in mod constant, se plaseaza pe pozitiile 601+ sau 701+ in aceste doua ranking-uri. Ele ocupa pozitii meritorii, reusind sa se plaseze in top 500 la clasificarea pe domenii de predare si cercetare.
Este bine? Este rau? Este suficient? Ei bine, pentru a plasa aceasta intreaga discutie intr-un context de referinta, va invit sa luati in considerare faptul ca in aceste ranking-uri sunt evaluate in jur de 36.000 de entitati cu rang universitar si de cercetare, din care aproximativ 18.000 sunt universitati comparabile ca structura si functionalitate cu universitatile romanesti. A te plasa pe pozitia 601+ inseamna a fi in primele 3-4% universitati ale lumii. Acum, sa comparam, va rog, bugetele de miliarde de euro sau dolari - literalmente miliarde - pe care le au la dispozitie pentru educatie si cercetare primele 100 sau 200 universitati ale lumii, cu cele 3-4% din PIB care revin, in mod real, invatamantului in Romania. Cum ni se mai par rezultatele acestor ranking-uri?! Vrem invatamant modern, eficient, competitiv international? Vrem cercetare de varf, care sa conteze si care sa plaseze Romania alaturi de tari care au forta si impact in acest domeniu? Ei bine, atunci sa luam hotararile politice care sunt cerute de logica acestei probleme. Sa manifestam in fapte, si nu doar in vorbe, angajamentul politic necesar pentru a sustine educatia, formarea, invatamantul si cercetarea. Acestea reprezinta cheia dezvoltarii durabile a unei tari in epoca moderna.
Universitatea trebuie sa fie un centru de inovare durabila, de transformare si de modernizare a intregii societati. Dar cum anume? Pe de o parte, educand, oferind studentilor sai o educatie de calitate, care nu doar sa ii specializeze, ci si sa ii formeze ca indivizi. Iar din aceasta perspectiva, raman la credinta ca o universitate comprehensiva, cum e aceasta unde ne aflam astazi, nu trebuie sa fie evaluata si judecata reductionist si limitativ, numai pe baza mecanismului de cerere-oferta si de angajabilitate.
Pe de alta parte, prin cercetare, dezvoltare si inovare mediul academic trebuie sa isi canalizeze resursele pentru a gasi raspunsuri la nevoile si la problemele comunitatii mai largi din care face parte. Cunoasterea trebuie sa se intoarca spre comunitate, iar pentru aceasta universitatea nu poate fi decat un centru puternic de iradiere al ideilor si un motor al dezvoltarii si al schimbarii sociale.
Nu ma numar, totusi, printre aceia care considera ca doar statisticile sau datele cantitative reflecta adecvat realitatile noastre institutionale, dupa cum nici nu cred ca doar o infuzie de bani ar fi panaceul pentru problemele de sistem si pentru asigurarea calitatii educatiei si cercetarii. Dimpotriva, cred cu tarie ca o universitate se defineste, mai intii de toate, prin valorile pe care le slujeste in mod real in activitatea sa zilnica si pe care nu doar le clameaza in mari naratiuni justificative, evocate in mod retoric, din cand in cand, la adunari festive.
Care sunt, atunci, valorile si idealurile care, in opinia mea, definesc si calauzesc o universitate puternica? Universitatile moderne s-au asezat, chiar de la intemeierea lor, sub dezideratele valorice si idealurile care au dat coerenta si identitate modernitatii culturale europene. In timp, invatand din reusite, dar mai ales din greseli si esecuri, am reusit sa cristalizam trasaturile definitorii si determinante ale misiunii si functiilor noastre in viata societatii, anume cautarea adevarului si formarea noilor generatii in spiritul dezvoltarii capacitatii de a cunoaste si de a descoperi lucruri noi, care sa sporeasca intelegerea noastra sau care sa ne ajute sa rezolvam chestiuni sociale presante si importante.
Ne punem activitatea didactica de predare si de formare sub semnul indemnului kantian 'Sapere aude!' (Indrazneste sa cugeti! Ai curajul sa gandesti cu mintea ta!), intelegand ca formarea deplina a studentilor nostri, ca membri maturi care participa la viata democratica a societatii, se realizeaza nu numai prin pregatirea lor ca specialisti, care trebuie sa cunoasca foarte bine domeniul lor de specialitate, ci si prin dezvoltarea gandirii lor critice si prin atitudinea morala pe care si-o asuma - prin aspiratia si efortul de a iesi din starea de tutelare intelectuala si de minorat, cum spunea Kant - atitudini pe care trebuie sa le manifeste in toate actiunile lor. La radacina lucrurilor, stim bine lectia filosofica a modernitatii: valorile epistemice ale adevarului stiintific, ale onestitatii si deontologiei cercetarii sunt indisolubil corelate cu valorile morale ale binelui public si ale corectitudinii atitudinilor, actiunilor si gesturilor noastre. Cunoasterea autentica nu se produce si nu actioneaza intr-un vacuum etic, caci Adevarul si Binele sunt doua fatete ale aceleiasi conditii umane: adevarul este pentru cunoastere ceea ce binele si corectitudinea sunt pentru actiune. Nu putem ignora adevarul si pretinde, cu toate acestea, ca putem realiza binele social si politic.
Unii ne-au atras atentia si ne-au criticat pentru atitudinea noastra intransigenta, din ultimii ani, de a spune adevarul in chestiuni care tin de deontologia cercetarii stiintifice in domeniul doctoratelor. Raspunzand, ma adresez tuturor acelora care, de buna credinta fiind, s-au intrebat daca a spune adevarul, in legatura cu titluri academice obtinute in mod incorect din punctul de vedere al deontologiei cercetarii, nu tradeaza o slabiciune a institutiei. Ei bine, convingerea mea puternica este aceea ca a recunoaste propriile slabiciuni si greseli, acolo unde si atunci cand ele pot fi dovedite, nu este catusi de putin un semn de slabiciune, ci dimpotriva unul de tarie. Aceasta este o atitudine morala si nu una politica sau juridica. Onestitatea, in acest caz, nu este o valoare politica, ci una etica. Trebuie sa accepti adevarul, chiar si atunci cand recunoasterea sa publica nu te pune intr-o lumina favorabila. Aceasta este una dintre virtutile perene ale unei universitati si ale intelectualilor care o servesc; de la Socrate si Platon, pana la Havel, si seria, negresit, va continua, intelectualii au avut si au obligatia morala de a spune puterii adevarul, chiar si atunci, sau mai ales atunci cand acesta nu este catusi de putin confortabil. De aceea, universitatea nu este, nu poate fi si nici nu trebuie sa fie o institutie care actioneaza politic sau care sa fie anexata politicului. Autonomia fata de puterea politica este o valoare fundamentala a unei universitati si o preconditie a posibilitatii de a cerceta si de a putea comunica in mod liber adevarul. Pentru ca altfel, spunerea in public a adevarurilor inconfortabile poate fi compromisa. Aceasta este logica tuturor demersurilor noastre din ultimii ani de a insista asupra functionarii autonome inconturnabile a organismelor universitare.
Ne aflam la Timisoara, oras simbol prin lupta si jertfa sa pentru Romania de astazi si, cred eu, cea de maine. Pentru a construi, insa, o Romanie de maine, e nevoie mai intai de o intoarcere catre sine a noastra, a reprezentantilor mediului academic. Trebuie sa ne curatam universitatile de practici care ne umbresc institutiile si sunt "pete" pe reputatia intregii comunitati academice. Constatam, iata, cum practici de ani lovesc acum in credibilitatea noastra, iar aceia dintre noi, din ce in ce mai multi, care sunt prezenti in spatiul international stiu ce inseamna pierderea reputatiei. Pentru toti studentii nostri de azi si de maine avem datoria de a duce actiunile noastre pana la capat. In aceasta toamna vom demara evaluarea scolilor doctorale, iar primele scoli doctorale care vor fi evaluate sunt acelea care vulnerabilizeaza sistemul academic romanesc prin faptul ca au aratat deja lumii ca furtul intelectual nu e un accident. Si pentru a elimina orice discutie cu privire la pozitia mea de ministru, dar si la aceea de rector al Universitatii din Bucuresti, voi solicita ca si universitatea unde predau sa fie evaluata printre primele.
Dragi studente si studenti,
Anii acestia sunt, intr-adevar, pentru dumneavoastra cei mai intensi, cu experiente si trairi pe care nu le veti mai putea regasi. Bucurati-va de aceasta perioada, invatati din experiente si de la oamenii extraordinari pe care ii veti intalni. Vreau sa va adresez o rugaminte: canalizati energia, entuziasmul, creativitatea si bunavointa voastra catre comunitate. Faceti bine comunitatii, fiti voluntari in orice proiect in care vi se cere ajutorul. Nu vom putea progresa, ca natiune, daca nu vom cultiva si consolida solidaritatea, daca nu vom intelege sa ne apropiem unul de celalalt si nu ne vom ajuta fara a cere nimic in schimb. Incurajati-i si pe cei de langa voi sa fie voluntari pentru cauze in care cred.
De altfel, sunt convins ca entuziasmul vostru poate schimba si universitatea. Spiritul unei universitati este dat, in primul rand, de studentii sai. De aceea, fac un apel la colegii mei profesori sau rectori: nu ignorati vocea studentilor, implicati-i! Ascultati-le problemele, gasiti impreuna solutii. Pentru ca autonomia universitara inseamna si responsabilitate publica. Mai mult, o universitate isi cladeste increderea publica nu doar pe reputatie academica, ci si pe transparenta deciziilor si prin dialogul consistent si activ cu toti cei care participa la viata ei. Cred ca aici trebuie sa depunem cu totii eforturi mai mari.
Stimate colege,
Stimati colegi,
Inchei, urandu-va tuturor un an academic mai bun, in care provocarile sa reprezinte imbolduri si pasi spre schimbare si dezvoltare. Imi doresc ca, impreuna cu Dvs., sa consolidam forta si credibilitatea institutiilor academice. Sa le transformam in institutii puternice, capabile sa raspunda nevoilor prezentului si sa ne pregateasca studentele si studentii pentru intrebarile viitorului.
Va multumesc!"
0
5
