In urma discutiilor purtate cu reprezentantii FMI, Guvernul Romaniei s-a angajat sa inchida 150 – 200 de spitale, din cele aproximativ 450 existente in prezent in tara. Numarul spitalelor care ar trebui inchise a fost confirmat chiar de presedintele Traian Basescu, la una din intalnirile pe care acesta le-a avut cu parlamentarii PDL.

„Inchiderea spitalelor este o necesitate si o decizie politica, in ultima instanta, care trebuia luata de foarte multa vreme”, sustine Sorin Paveliu. „N-a existat pana in prezent nici un guvern care sa aiba curajul sa ia o asemenea decizie, in special datorita opozitiei administratiei locale si poate a impactului negativ asupra populatiei din zona”.

El a explicat si motivele pentru care este necesara inchiderea spitalelor mici:

• nu se ridica, nici pe departe, la standardele spitalelor din centrele universitare;

• nu detin si nici nu exista posibilitatea financiara ca ele sa fie dotate cu aparatura necesara;

• personalul medical este insuficient pentru buna lor functionare.

„In momentul de fata, spitalele acestea au ajuns la limita limitelor, in sensul ca 90 – 95% din bugetul lor se duce exclusiv pe salarii, ori asta inseamna ca ele si-au pierdut menirea, pentru ca spitalul nu este un fel de prelungire a Ministerului Muncii, prin care sa se transfere banii de la Bucuresti sau de la capitala de judet catre infirmiera, asistenta sau medic”, a subliniat Sorin Paveliu.

In viziunea sa insa, Guvernul ar trebui sa admita ca masura inchiderii spitalelor vine ca urmare a faptului ca sistemul de sanatate are la dispozitie numai 3,5% din PIB, cel mai mic procent din Uniunea Europeana.

O solutie viabila, in aceasta situatie, ar fi privatizarea unitatilor spitalicesti neperformante. „Pentru aceasta este nevoie insa de o deschidere a guvernului pentru parteneriatul public-privat, este necesara o viziune mai larga – aici nu e vorba sa vinzi un butic, e o unitate sanitara mare, deci ai nevoie de investitori cu mare putere financiara, deci vorbim de oameni care sa investeasca milioane de euro intr-o unitate sanitara”.

Chiar daca aceste criterii ar fi indeplinite, pentru ca unitatea privata sa functioneze este nevoie de o intreaga infrastructura moderna si functionala care sa o sustina: drumuri de acces, unitati spitalicesti adiacente, capabile sa preia pacientii care nu pot primi tratament in spitalul privat, personal medical specializat.

Care ar fi impactul implementarii sistemului de coplata in sanatate, in acest context?

„Coplata este, de asemenea, un lucru necesar, oricat ar parea de paradoxal”, cu efect benefic pe termen mediu si lung spune Sorin Paveliu. „In momentul de fata, nevoile de finantare a sistemului sunt mult mai mari decat putem noi plati din contributiile la asigurarile sociale”. El spune ca „impunerea unei coplati minimale, fie si de un leu, ar fi suficienta pentru a inchide o multitudine din robinetele prin care astazi se fura bani din sistemul sanitar”.

„Daca astazi cineva incearca sa fraudeze sistemul raportand niste situatii fictive sau raportand existenta unui pacient in spital mai multe zile decat a fost el internat, ceea ce se intampla, din momentul impunerii unei coplati, fie si de un leu, pentru spitalizare sau pentru actul medical, acest lucru s-a blocat. De ce? Pentru ca la frauda lui administrativa, oarecum justificata in momentul de fata, trebuie sa faca si un act penal, adica sa inventeze o chitanta care nu a fost niciodata emisa, ori, in conditiile astea, evident ca cei care astazi accepta compromisul unor tarife foarte scazute din partea Casei de Asigurari si incearca sa compenseze aceste tarife prin raportarea multipla de servicii care de multe ori nu se efectueaza, in urma aparitiei coplatii se va termina definitiv cu acest sistem”.

Pe termen mediu si lung, acest sistem nu poate avea decat efecte benefice, rezultate din competitia reala dintre sistemul public si cel privat, bazata strict pe calitatea actului medical.