Aflat la a treia ediţie Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB), eveniment ce se desfasoara in perioada 28-30 octombrie, la Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român, ofera iubitorilor de literatură ocazia de a intalni si a participa la lecturi publice şi dezbateri cu scriitori romani si din strainatate. Potrivit FILB scriitorii straini invitati sunt Ádám Bodor (Ungaria), Zaza Burchuladze (Georgia), Ognjen Spahić (Muntenegru) si Dubravka Ugrešić (Olanda).
• Ádám Bodor (Ungaria), scriitor născut în România, a cărui biografie revelează un autor profund marcat de experienţa carcerală – a făcut doi ani de închisoare politică, în celulele de la Cluj-Napoca şi Gherla, unde i-a cunoscut pe unii dintre foştii membri ai Gărzii de Fier româneşti.
Ádám Bodor (născut în 1936) a trăit în România pînă în 1982. Între 1952 şi 1954 a fost deţinut într-o închisoare politică, condamnat pentru participarea sa la IKESZ (Organizaţia Ilegală Anticomunistă, pe care o fondase). Despre experienţa carcerală de la Gherla, Ádám Bodor vorbeşte explicit într-o carte apărută recent, A börtön szaga (Mirosul puşcăriei, 2001; Curtea Veche, 2010, traducere de Marius Tabacu). Cărţile care l-au făcut cunoscut peste tot în lume, Zona Sinistra (1992; Humanitas, 2010, traducere de Marius Tabacu) şi Vizita arhiepiscopului (1999; Polirom, 2010, traducere de Marius Tabacu), sînt, amîndouă, romane ale unor lumi închise, neliniştitoare, cu reguli proprii în care individul nu e decît o rotiţă a marelui mecanism social.
Bodor este de asemenea un cunoscut scenarist, a lucrat cu regizori maghiari celebri, ale căror filme au avut mare succes la festivalurile de film din Ungaria şi Europa.
Pe 28 octombrie, începînd cu ora 18.00, Ádám Bodor va deschide, alături Petru Cimpoeşu, Cristian Teodorescu şi Varujan Vosganian, cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB). La întîlnirea de la Clubul Tăranului din cadrul MTR, Bodor va citi din volumele Mirosul puşcăriei, Zona Sinistra şi Vizita arhiepiscopului.
• Zaza Burchuladze este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori şi dramaturgi georgieni ai noii generaţii. Cărţile sale sînt traduse în mai multe limbi. Volumul Infuzie de Kafka este în curs de apariţie la Editura Cartier.
Zaza Burchuladze (n. 1973, în Tbilisi, Georgia) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori şi dramaturgi georgieni ai noii generaţii. A absolvit Facultatea de Artă Decorativă Monumentală din cadrul Academiei de Arte din Tblisi. Scrie şi publică începînd din 1997. Volume publicate: The Simpsons (2001), Letter to Mother (2002), Mineral Jazz (2003), Gospel of Donkey (2004), Instant Kafka (2005), Phonogram (2008), Adibas (2009). A scris scenariile filmelor Mother (2006) şi Another Key (2007).
Este traducătorul unor faimoşi scriitori ruşi, precum F.M. Dostoevski, Vladimir Sorokin, Andrei Bitov sau M. Elizarov. În anul 2007 interpretează rolul principal în filmul Jako’s boarders. În 2003 i se acordă Premiul Tinandali, iar în 2008, Premiul Bakur Sulakauri. Publică în cele mai importante reviste din Tiblisi. Cărţile sale sînt traduse în mai multe limbi.
Volumul Infuzie de Kafka este în curs de apariţie la Editura Cartier, în traducerea lui Igor Mocanu.
Vineri, georgianull va citi în premieră publicului autohton din romanul Infuzie de Kafka şi va participa, alături de Ognjen Spahić, O. Nimigean şi Dan Sociu, la dezbaterea Istorii trăite / Istorii imaginate.
• Ognjen Spahić, cea mai puternică voce în proza muntenegreană de după divizarea fostei Iugoslavii; acţiunea singurului său roman, Copiii lui Hansen, se desfăşoară în România, mai exact în leprozeria de la Tichileşti, ultimul lazaret de acest fel din Europa, un univers închis şi damnat în care îşi petrec viaţa o mînă de oameni proscrişi de familie şi prieteni din cauza cumplitei lor maladii.
Ognjen Spahić (n. 1977) este cea mai puternică voce în proza muntenegreană de după divizarea fostei Iugoslavii. A studiat ingineria şi filosofia la Universitatea din Muntenegru. Copiii lui Hansen, singurul său roman (Spahić a mai publicat o culegere de reportaje şi două volume de povestiri, în 2001 şi, respectiv, 2007), a apărut în 2004. În prezent, Ognjen Spahić lucrează ca jurnalist în Podgorica.
Acţiunea romanului Copiii lui Hansen (traducere de sirba de Annemarie Sorescu Marinković) se desfăşoară în România, mai exact în leprozeria de la Tichileşti, ultimul lazaret de acest fel din Europa, un univers închis şi damnat în care îşi petrec viaţa o mînă de oameni proscrişi de familie şi prieteni din cauza cumplitei lor maladii. Morţi pentru lume, fără o legătură oricît de fragilă cu ea, leproşii asistă de la distanţă la evenimentele care au zguduit Europa în ultima jumătate a secolului trecut, de la al Doilea Război Mondial pînă la revoluţia din 1989. În interiorul graniţelor acestui spaţiu, mai puţin spital şi mai mult anticameră a morţii, se construiesc ierarhii şi relaţii de putere, afinităţi şi duşmănii, iubiri şi trădări. Fără a ocoli niciunul dintre amănuntele şocante ale vieţii cotidiene, de la îmbrăţişare la crimă, Spahić pune în scenă, cu o extraordinară subtilitate, drama totalitarismului şi a izolării, în care singurul punct luminos, deşi iluzoriu, este aspiraţia spre libertate.
Copiii lui Hansen a fost recompensat cu Premiul Meša Selimović (cel mai bun roman publicat în anul 2004 în Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Muntenegru şi Serbia).
Ognjen Spahić îşi va întîlni cititorii în cea de-a doua seară a FILB, pe 29 octombrie, începînd cu ora 18.00., cînd va citi în premieră din romanul Copiii lui Hansen.
• Dubravka Ugrešić (scriitoare apatridă, născută în Croaţia, dar stabilită în Olanda) este una dintre cele mai importante autoare contemporane din Europa Centrală şi de Est – „o scriitoare care trebuie citită, o scriitoare care trebuie iubită” (Susan Sontag); cărţile ei au fost traduse în toată lumea, în peste douăzeci de limbi.
Dubravka Ugrešić este una dintre cele mai importante scriitoare contemporane din Europa Centrală şi de Est. Cărţile ei au fost traduse în toată lumea, în peste douăzeci de limbi. S-a născut în 1949, în Kutina, Croaţia. A urmat studiile Universităţii din Zagreb, cu dublă specializare în limba rusă şi în literatură comparată; timp de douăzeci de ani a lucrat la Institutul de Teoria Literaturii în cadrul aceleiaşi universităţi, urmîndu-şi, de asemenea, cariera de scriitoare. Literatura rusă de avangardă i-a stîrnit interesul şi, în cadrul unui program editorial internaţional, a redescoperit scriitori ruşi uitaţi, a publicat un volum de eseuri despre proza contemporană rusă şi diverse traduceri.
De-a lungul anilor ’80, a publicat povestiri şi romane foarte apreciate de critica literară, printre care Străbătînd fluxul conştiinţei (1988), distins cu prestigiosul premiu NIN. Din pricina poziţiei sale critice faţă de excesele naţionalismului, care au condus la izbucnirea războiului din fosta Iugoslavie, în 1991, a devenit victima unei violente campanii de presă; a fost numită „trădătoare”, „inamic public” şi chiar „vrăjitoare”. Hărţuielile îndelungate şi ostracizarea din viaţa publică au determinat-o, în cele din urmă, să părăsească Croaţia în 1993. A continuat să lucreze la publicaţii europene şi să publice romane şi volume de eseuri, printre cele mai cunoscute numărîndu-se Muzeul capitulării necondiţionate (1998, Editura Niculescu, 2004), Cultura minciunilor (1998), Cititul interzis (2003), şi a fost distinsă cu importante premii literare europene. În urmă cu două săptămîni, Polirom a publicat ediţia în limba română a romanului Ministerul durerii (traducere de Octavia Nedelcu).
Sîmbătă, 30 octombrie, începînd cu ora 18.00, fanii Dubravkăi Ugrešić o pot întîlni pe scriitoare la MTR, unde aceasta va citi din cea mai recentă carte a ei tradusă în limba română, Ministerul durerii, apoi va vorbi cu scriitoarea Adriana Babeţi despre două variante ale existenţei, una mai dăunătoare fiinţei decît cealaltă: exilul versus patria opresivă: Funcţionare în Ministerul durerii.
