Spectacolul Deseori Neobservat, cu actorul Istvan Teglas in rolul principal, se va juca miercuri, 23 octombrie, de la ora 19:30, la Teatrul Mignon - Bd. Hristo Botev 1. Biletele se pot rezerva prin email contact@teatrulmignon.ro sau apeland numarul de telefon 0726.243.907 sau se pot achizitiona online pe www.iabilet.ro "Deseori neobservat" este un spectacol autonom, cu reguli textuale proprii. Este vorba despre o "neintalnire" accidentala, un dialog intre imaginar si real, un joc despre limita dintre existenta si non-existenta si, desigur, despre iubire.
Replici din spectacol:
Dar poate ca o sa te intalnesc odata intr-un alt loc. De pilda intr-o gara. Sa zicem ca ma urc in tren si tu te afli deja in acelasi compartiment. Ma asez vizavi de tine ca si cum asta ar fi tot. Si atunci voi incepe sa rad. Sau poate ca nu voi rade. Deloc.
Odata ma voi uita in strada de la fereasta si'n ziua aia va ploua, iar jos un barbat nu va reusi sa-si deschida umbrela. Eu voi vedea ca mainile lui sunt mainile tale. Si-atunci o sa-i strig de la fereastra: De ce nu traversezi strada? Acolo pe partea cealalta nu te vei uda. Iar el va spune : "Cum de ma tutuiti?"Nu va cunosc , domnule, va tutuiesc doar mainile!"
"Din pacate, oricat m-am straduit, romanul tot nu am reusit sa-l citesc inainte de spectacol. Din fericire, spectacolul a fost emotionant. Poezia prozei Hertei Muller s-a revarsat in subsolul micut de sub Clubul Legere Live, din Piata Rosetti, acolo unde este sediul Teatrului Tabu din Bucuresti.
Descris de echipa de productie drept un spectacol experimental, autonom, Deseori neobservat a fost un spectacol unde imaginatia a cucerit scena.
Un decor mai mult decat minimalist, o melodie la pian, doi actori absolut minunati, Istvan Teglas si Cristian Gheorghe, un subsol intim, o mana de spectatori curiosi si povestea unei intalniri cu sine, in mijlocul intunericului.
Dialogul dintre cele doua personaje, o discutie in oglinda, unde reflexia nu e mereu de acord cu tine. Cand tu intrebi si celalalt iti raspunde. Dar raspunsul naste alte intrebari. Cand cerul arata ca o piersica coapta. Cand cineva indreapta un pistol inspre tine si numeri secundele pana mori. Si clipele trec grele, grele de tot. Te dor umerii si-ti bubuie capul. Si in jur e un intuneric de nepatruns. Jumatate din chipul lui Leo e infasurat in intuneric, lumina ii dezveleste timid cealalta jumatate. Viata in lagar are alte reguli. Timpul se scurge altfel. Nu e timp.
"A cazut o stea. Trebuie sa-ti doresti ceva. Mie nu mi-a trecut nimic prin cap. Tie?"
(Raluca Dan, Bulletin Dada)
