Cartea Prefacerilor, in chineza Yi Jing, apartine incontestabil celor mai importante carti din literatura universala. Originile sale se pierd intr-o antichitate mitica. Si astazi inca, ea se mai afla in atentia celor mai de seama literati ai Chinei. Aproape tot ce s-a gandit maret si esential pe durata a peste 3000 de ani de istorie chineza fie a fost inspirat de aceasta carte, fie, invers, a exercitat o influenta asupra interpretarii sale, astfel incat se poate afirma dincolo de orice indoiala ca Yi Jing contine rodul celei mai desavarsite intelepciuni a mai multor milenii.
Nu trebuie deci sa ne miram daca, in plus, cele doua ramuri ale filozofiei chineze, confucianismul si taoismul, isi au aici radacinile lor comune. Din cartea aceasta emana o lumina cu totul noua, care dezvaluie atat aspectele misterioase din universul intelectual al enigmaticilor vechi maestri si al discipolilor lor, cat si adevaruri ce se regasesc in traditia confucianista ca axiome stabilite si sunt acceptate fara multe discutii. In fapt, nu doar filozofia, ci si stiinta naturala si arta guvernarii din China nu au incetat sa se adape din acest izvor de intelepciune si nu este surprinzator ca, dintre vechile scrieri confucianiste, numai Yi Jing a scapat de marele incendiu al cartilor ordonat de Tsin Chi Huang.
Intreaga viata chineza, pana in aspectele ei cotidiene, este impregnata de Yi Jing. Strabatand un oras chinez, poti vedea ici colo, la cate un colt de strada, un ghicitor asezat la o masa asternuta curat, cu pensula si tablita la indemana si pregatit sa extraga din vechile carti sfaturi si indrumari pentru cele mai marunte nevoi ale existentei. In plus, firmele aurite care decoreaza magazinele, panouri de lemn pe fond de lac negru perpendiculare pe case, sunt acoperite cu inscriptii al caror limbaj inflorit nu inceteaza sa aminteasca de ideile si citatele din Yi Jing. Chiar si guvernantii unui stat atat de modern precum Japonia, care se remarca prin prudenta lor subtila, nu evita sa recurga, in momentele dificile, la sfaturile vechii carti sacre.
Marea faima de intelepciune ce aureoleaza Cartea Prefacerilor se datoreaza, fara indoiala, numeroaselor invataturi misterioase a caror sursa se gasea in alte curente de gandire - dintre care unele, poate, originare din afara Chinei - si care au putut, de-a lungul timpului, sa se grefeze pe doctrina primitiva. Incepand cu dinastiile Tsin si Han a luat nastere o filozofie formala a naturii care a inserat intregul univers intelectual intr-un sistem de simboluri numerice si a ingradit tot mai strans viziunea chineza asupra lumii in niste forme rigide, combinand o doctrina, dezvoltata cu rigoare, despre Yin si Yang in care se discerne amprenta dualista, cu cele "cinci stari de transformare" extrase din Cartea Analelor. In felul acesta, niste speculatii cabalistice tot mai alambicate au invaluit Cartea Prefacerilor intr-un nor de mister. Inchizand in schema lor numerica intreg trecutul si viitorul, ele au conferit Yi Jing reputatia unei carti de o profunzime total incomprehensibila.
Cartea Prefacerilor a carei traducere este semnata de Walter Fotescu a aparut recent in colectia Princeps a editurii Herald. Editia din limba romana urmeaza editia germana a lui Richard Wilhelm, cea mai respectata varianta cunoscuta pana in prezent intr-o limba europeana. In afara de traducerea din chineza, R. Wilhelm asigura un aparat tehnic impresionant (Cuvint inainte, introducere, note si comentarii) care inlesneste cititorului intrarea intr-un univers cu adevarat fascinant.
Literatura chineza pune compunerea Yi Jing pe seama a patru personaje sacre: Fo Hi, regele Wen, ducele Tcheu si Confucius.
Fo Hi este o figura mitica, reprezentantul erei vanatorii, pescuitului si inventarii alimentelor gatite. Cand este desemnat ca inventator al trigramelor, inseamna ca acestor figuri li se atribuie o vechime anterioara oricarei amintiri istorice. Cele opt trigrame primitive au denumiri care nu apar nicaieri altundeva in limba chineza, ceea ce a dus la concluzia originii lor straine. In orice caz, semnele acestea nu sunt caracterele unei scrieri arhaice, cum s-a dorit sa se deduca din concordanta lor pe jumatate intamplatoare, pe jumatate constienta, cu cutare sau cutare caracter vechi.
Colectia de 64 de hexagrame a Yi Jing provine, conform traditiei unanim acceptate si pe care nu avem nici un motiv sa o punem la indoiala, de la regele Wen, stramos al dinastiei Tcheu. El le-a inzestrat cu scurte comentarii in timpul cat a fost tinut in inchisoare de tiranul Tcheu Sin. Textul adaugat diferitelor linii se datoreaza fiului sau, ducele Tcheu. Lucrarea a fost utilizata ca o carte de oracole in toata epoca Tcheu, sub titlul de "Transformarile lui Tcheu" (Tcheu Yi), ceea ce poate fi demonstrat pe baza dovezilor istorice din antichitate.
Aceasta era situatia cartii cand a fost descoperita de Confucius. La batranete, el s-a consacrat cu asiduitate studiului ei si, dupa toate probabilitatile, "Comentariul asupra deciziei" (Tuan Tchuan) ii apartine. "Comentariul asupra imaginilor" dateaza tot din vremea lui Confucius, dar nu i se poate atribui in mod direct. Exista apoi un comentariu asupra diferitelor linii, de un mare interes si foarte amanuntit, realizat de discipolii sai sau de succesorii acestora sub forma de intrebari si raspunsuri, si din care nu posedam decat franturi (parte in capitolul Wen Yen si parte in capitolul Hi Tsi Tchuan).
