Primul volum din seria Opere Fundoianu - Fondane, Opere I - Poezia antumă a apărut recent la Editura Art. Ediţia de faţă îşi propune să descopere şi/sau să redescopere pentru publicul român un foarte important autor fiind realizată de Paul Daniel, George Zarafu şi Mircea Martin, apreciatul critic literar semnând şi un cuvânt-înainte şi prefaţa. Postfaţa lucrării este realizată de Ion Pop, iar cronologia vieţii şi a operei şi sinopsisul receptării lui B. Fundoianu sunt semnate de Roxana Sorescu.
Născut în 1898, la Iaşi, într-o familie evreiască, a cărei ramură maternă număra câţiva cărturari de marcă, B. Wechsler va deveni sub numele de B. Fundoianu un publicist remarcabil şi un poet care va reformula lirismul românesc, iar sub numele de Benjamin Fondane va semna scenarii de film, piese de teatru, eseuri filosofice şi poeme care l-au impus în elita intelectualităţii franceze. Comentator literar şi politic de o luciditate excepţională, vecină uneori cu profeţia, apropiat de mediile Avangardei, dar adversar al oricărui extremism străin de spiritualitate şi de cultură, Funsoianu-Fondane a sfidat calomnia împrejurărilor istorice şi a crezut în destinul operei sale: Fundoianu-Fondane este un autor peren, adică actual.
Editorii „Ceea ce în anii puţini ai afirmării sale (1917-1922) nu avea cum să se vadă prea clar, ceea ce s-a uitat prea uşor în perioada imediat următoare – şi după aceea – ni se înfăţişează astăzi ca o certitudine: B. Fundoianu a fost una dintre minţile cele mai luminate, una dintre sensibilităţile cele mai aderente la adevărata noutate, unul dintre avanposturile conştiinţei estetice româneşti interbelice. [...] Locul lui Fundoianu în poezia românească este după Arghezi şi Bacovia, care l-au înrâurit, şi după Blaga, dar înaintea lui Adrian Maniu, a lui Ion Pillat, a lui Voiculescu şi chiar a lui Vinea.”Mircea Martin „Ca viziune artistică, Fundoianu e mult mai aproape de Chagall sau Soutine, şi prin aceasta de poeţii expresionişti, decât de Francis Jammes. În ciuda aparentului lor bucolism, Priveliştile comunică o nelinişte adâncă şi secretă. E cântată nu natura, ci «sufletul» ei demonic nevăzut.”Ovid. S. Crohmălniceanu.
„N-am să-mi iert niciodată că nu mi-am notat spusele lui, truvaiurile, salturile unei gândiri deschise spre toate orizonturile, luptând permanent cu tirania şi mediocritatea evidenţelor, gândire însetată de propriile ei contradicţii şi parcă îngrozită că ar putea izbândi.” scrie Emil Cioran despre B. Fondane (Exerciţii de admiraţie)
