Saptamina aceasta, Editura Polirom publica o noua traducere inedita din opera lui Orhan Pamuk: volumul Romancierul naiv si sentimental – una dintre cele mai frumoase incercari de elaborare a unei teorii a romanului intreprinse de un practicant al scrisului: laureatul Premiului Nobel pentru Literatura in anul 2006. Dedicata lui Kiran Desai, laureata Man Booker Prize pe anul 2006, cartea reuneste conferintele sustinute de Orhan Pamuk la Harvard University, timp de doi ani (2009-2010), informeaza editura. Publicat initial in engleza la prestigioasa Harvard University Press, in 2010, volumul a fost editat de curind si in Turcia.

Orhan Pamuk: Romancierul naiv si sentimentalFoto: Polirom

Ce se intimpla cu noi, si in noi, cind citim un roman? Cum se naste acel „efect de lectura a romanului”, atit de diferit de ceea ce simti cind privesti un tablou sau citesti o poezie? In aceasta colectie de eseuri despre literatura si despre el insusi, Orhan Pamuk ne arata cum se alcatuiesc cele doua lumi – a scrisului si a cititului – si cum ajung ele sa se uneasca.

Asa cum se petrece cu toate volumele lui Orhan Pamuk, si Romancierul naiv si sentimental a stirnit entuziasmul criticilor: „Oricine se crede romancier ar trebui sa citeasca eseurile lui Pamuk – pentru ca trebuie sa invatam de la aceia care chiar se pricep” (The Telegraph), „La sfirsitul lecturii, aflam mai multe despre Pamuk insusi decit despre cum scrie Pamuk. Aflam ca e genial, ca nu inceteaza sa se priveasca mereu de aproape, ca nu-l intereseaza o teorie coerenta a romanului, ci o stare a scrisului si a cititului” (Financial Times).

Cartea a aparut in traducerea din limba engleza a Rebecai Turcus.

Romancierul naiv si sentimental - fragmente din carte:

*

„La douazeci si doi de ani, cind am marturisit familiei, prietenilor si cunostintelor ca «Renunt la pictura, vreau sa devin romancier!» si am inceput sa lucrez serios la primul meu roman, toti m-au avertizat, probabil pentru a ma proteja de un viitor deprimant (acela de a-mi dedica viata scrierii de romane intr-o tara cu un public restrins):

– «Orhan, nimeni nu intelege viata la douazeci si doi de ani! Asteapta sa te maturizezi si sa inveti cite ceva despre oameni si lume – si-apoi scrie-ti romanul». (Credeau ca vreau sa scriu un singur roman.)

Acele cuvinte m-au infuriat si am replicat: scriem romane nu pentru ca am crede ca intelegem viata si oamenii, ci pentru ca simtim ca intelegem alte romane si arta crearii lor si vrem sa scriem intr-un mod asemanator.

Acum, dupa treizeci si cinci de ani, sint mult mai intelegator cu parerile de atunci ale cunostintelor mele.”

*

„Sint constient ca experienta mea de romancier imi permite sa vorbesc doar partial in numele tuturor romancierilor. Sper ca cititorii vor lua in considerare faptul ca aceasta carte a fost scrisa din perspectiva unui scriitor autodidact, maturizat in Turcia anilor 1970, intr-o cultura cu o traditie extrem de slaba in scrierea si citirea romanelor, si care a decis sa devina romancier citind cartile din biblioteca tatalui sau si orice altceva ii pica in mina, dar, practic, bijbiind in intuneric.

In acelasi timp, cred ca observatiile mele legate de modul in care vizualizam cuvintele si le transformam in propria noastra imaginatie nu deriva doar din afectiunea mea pentru pictura. Consider ca ele evidentiaza o trasatura fundamentala a artei romanului.

Pe la douazeci si ceva de ani, cind am citit pentru prima data eseul lui Schiller care a inspirat aceasta carte, voiam sa devin un scriitor naiv. Pe vremea aceea, in anii 1970, cei mai populari si mai influenti romancieri turci scriau romane semi-politice si semi-poetice, care se desfasurau intr-un decor rural, in tot felul de satulete.

In acea perioada a deveni un scriitor naiv ale carui povesti sa se petreaca in orase, in Istanbul, parea un obiectiv greu de atins.

De cind tin aceste prelegeri la Harvard, am fost intrebat in mod repetat: «Domnule Pamuk, va considerati un romancier naiv ori unul sentimental?» As vrea sa subliniez faptul ca, din punctul meu de vedere, situatia ideala este aceea in care romancierul poate fi in acelasi timp si naiv, si sentimental.”

Orhan Pamuk este cistigatorul Premiului Nobel pentru Literatura in anul 2006. S-a nascut in 1952 la Istanbul. Dupa trei ani de studii de arhitectura, se inscrie la Facultatea de Jurnalism, iar din 1974 se dedica in intregime literaturii. Romanul Ma numesc Rosu a cistigat in anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. Opera sa a fost tradusa in peste saizeci de limbi. In prezent, Orhan Pamuk traieste in Istanbul.

In cadrul seriei de autor „Orhan Pamuk” initiate de Editura Polirom in 2010, au aparut in traducere volumele: Muzeul inocentei (2010), Viata cea noua (2011), Ma numesc Rosu (2011), Cartea neagra (2011) si Istanbul (2011).