Presedintia suedeza a UE a convocat liderii celor 27 de state membre la un summit, de fapt o cina de lucru, la Bruxelles, in 19 noiembrie, pentru a decide cine va ocupa trei pozitii-cheie din institutiile europene: presedintele Consiliului European, Inaltul Reprezentant pentru politica externa si secretarul general al Consiliului. Polonezii aduna aliati pentru a sprijini ideea unui interviu pe care candidatii pentru aceste pozitii sa il sustina in fata liderilor europeni. Cine sunt cei care spera sa fie primul presedinte al UE si primul sau ministru de externe, cu atributiile stipulate de Tratatul de la Lisabona?

Dupa discutii avute si la Berlin, cu ocazia aniversarii caderii zidului, liderii europeni se vor intalni pentru a discuta oficial cine vor fi ocupantii posturilor de presedinte al Consiliului European, Inalt Reprezentant pentru politica externa si secretarul general al Consiliului, un post birocratic foarte important, fara a fi vreo noutate creata prin Tratatul de la Lisabona, spre deosebire de primele doua.

Presedintia suedeza a convocat un summit la Bruxelles, in 19 noiembrie, care va avea, de fapt, formatul unei cine de lucru. Favorit pentru ocuparea postului de presedinte al UE pare sa fie in continuare premierul belgian, Herman van Rompuy, in timp ce in privinta Inaltului Reprezentant, cursa continua, mai ales ca favoritul, britanicul Daid Miliband, a exprimat optiunea de a ramane in politica interna.

In acest context, Polonia vine cu ideea intervievarii candidatilor pentru aceste doua posturi importante. Potrivit unui document de lucru citat de EUobserver, candidatii ar trebui sa faca o prezentare-interviu liderilor celor 27 de state UE, inainte ca decizia finala sa fie luata. Si, sustine publicatia citata, Polonia si-a gasit si aliati in sustinerea acestei idei: Lituania, Suedia, Finlanda, Slovacia, Cehia, Estonia si Letonia. Este o dorinta a statelor mici - care aspira la acest post si ele - ca acest proces sa fie unul transparent, in timp cve Germania, Franta si Marea Britanie sunt adeptele unei negocieri in spatele usilor inchise.

Prin urmare, ministrul de externe polonez, Radek Sikorski, si omologul sau lituanian, Vygaudas Usackas, si-au petrecut ultimele 24 de ore promovand aceasta idee in capitalele UE, inclusiv prin organizarea unei cine de lucru la Madrid, marti, cu delegatii din Italia, Belgia, Irlanda, Finlanda si Ungaria.

Cine sunt candidatii?

Prima intrebare care s-a pus este daca trebuie cautata o personalitate puternica sau daca presedintele Consiliului European va fi un personaj de o mai mica anvergura, iar tendinta este spre cea de-a doua situatie.

In acest sens, la ultimul Consiliu European s-a conturat destul de clar cine nu prea mai are sanse sa devina presedinte al UE: Tony Blair. Se vorbeste despre el ca ocupant al acestei pozitii de foarte multa vreme, iar la inceputul anului trecut au inceput campanii de genul: "Spuneti NU lui Blair!" I s-a reprosat sutinerea fata de politica lui George W. Bush si fata de razboiul din Irak. De asemenea, are de pierdut pentru ca Marea Britanie nu face parte din zona euro si nici din spatiul Schengen. Britanicii il considera "prea european", in timp ce europenii il considera "nu suficient de european".

Cancelarul german Angela Merkel si-a aratat si ea preferinta pentru un presedinte al Consiliului care sa provina dintr-un stat mic al UE.

Herman Van Rompuy Foto: Consiliul European

Jan Peter Balkenende (53 ani) premier al Olandei, crestin-democrat, conduce un guvern de coalitie si este un premier mult mai experimentat decat contracandidatul sau belgian. A castigat trei runde de alegeri. Rivalii sai amintesc ca el era seful guvernului cand alegatorii au respins prin referendum Tratatul constitutional european in 2005.

Jean-Claude Juncker (54 ani) este premierul de centru-dreapta al Luxemburgului si singurul care a indicat faptul ca vrea sa fie candidat pentru acest post. European convins, el este unul dintre artizanii Tratatului de la Maastricht, care a dus la aparitia euro. Presedinte al Eurogrupului (ministrii de finante din zona euro), el a fost criticat pentru ca nu a reactionat suficient de rapid in fata crizei, precum si din cauza secretului bancar din tara sa. Britanicii il considera prea federalist si se opun candidaturii sale.

Numele fostului cancelar crestin-democrat austriac din 2000 pana in 2007, Wolfgang Schüssel (64 ani), a fost si el vehiculat, cu atat mai mult cu cat el are relatii bune cu cancelarul german Angela Merkel. Unele state ii reproseaza ca si-a deschis guvernul populistului de extrema-dreapta Jorg Haider.

Paavo Tapio Lipponen (68 ani), fost premier social-democrat al Finlandei, este citat drept candidatul compromisului.

Vaira Vike-Freiberga (71 ani), numita "Doamna de fier" a Letoniei, fosta presedinta a acestei tari, este singura femeie aflata oficial in cursa. Proatlantista, ea a sustinut fara rezerve razboiul din Irak si este vicepresedintele unui comitet de reflectie asupra viitorului UE. Faptul ca este femeie ar fi in avantajul ei.

In privinta Inaltului Reprezentant pentru politica externa, din negocierile cu Parlamentul European a reiesit ca acest post le-ar reveni socialistilor.

Asa ca ei au intocmit o lista, in fruntea careia l-au plasat pe ministrul britanic de externe, David Miliband. Pare o cursa castigata de catre acesta, insa el si-a declinat dorinta de a face politica europeana in favoarea politicii interne. Protejat al lui Blair, el este vazut ca puternic contracandidat al lui Gordon Brown la sefia Partidului Laburist, odata ce acesta va pierde alegerile de anul viitor. Pentru ca estimarile arata ca cel mai probabil laburistii vor suferi infrangere, insa in patru sau opt ani, Miliband, care are doar 44 de ani, ar putea juca un rol primordial in politica britanica.

Prin urmare, urmatorul candidat la aceasta functie ar parea italianul Massimo D'Alema (60 ani) fost comunist. El a fost presedintele Consiliului si ministru de externe al Italiei la sfarsitul anilor '90 si se bucura de sustinerea guvernului de dreapta italian, care a inceput lobby-ul in capitalele UE pentru alegerea sa. Tarile est-europene insa nu si-ar dori ca acest post sa fie ocupat de un fost comunist.

Adrian Severin este in cursa pentru aceasta pozitie. Mircea Geoana a cerut autoritatilor romane sa sprijine candidatura lui Severin in negocierile la nivel european. Acesta are o buna reputatie la Bruxelles, iar faptul ca a contribuit semnificativ, impreuna cu Martin Schulz, la obtinerea de catre Barroso a investiturii in Parlamentul European este un atu. Pe de alta parte, Martin Schulz si-a exprimat sustinerea, potrivit AFP, pentru italianul D'Alema, un semnal destul de ciudat primit de la liderul socialistilor din Parlamentul European. Obtinerea acestui post de catre Severin ar fi de o maxima importanta, dar asta este destul de putin probabil. Romania nu este atat de meritorie la nivel european incat sa obtina acest post, intrucat Inaltul Reprezentant este, probabil, cea mai importanta functie rezultata in urma adoptarii tratatului de la Lisabona, avand la dispozitie un buget impresionant si un serviciu diplomatic european. Mai mult, el devine si vicepresedinte al Comisiei Europene, ceea ce face ca tara din care provine sa nu mai desemneze un comisar european.

Alte nume vehiculate de AFP pentru acest post ar fi cel al lui Olli Rehn (47 ani), finlandezul care este, din 2004, comisar european pentru extindere si un ferm sustinator al continuarii acestui proces. Un alt nordic candidat este Carl Bildt (60 ani), puternica personalitate europeana, insa pozitiile sale uneori prea antiruse si faptul ca este favorabil aderarii Turciei la UE constituie un handicap.