Mesajul presedintelui este stereotip acum, de la o intalnire la alta. Un bla-bla despre integrarea in UE, continuitate si stabilitate. In aceste conditii, noutatea nu poate veni decat de la partide. PNL-PD a fost singura noutate notabila. In sensul ca nu s-a prezentat. In conditiile domesticirii PSD, mai puteam avea o desfasurare interesanta a dialogului doar in cazul PRM.

Dar nici aici nu s-a intamplat ceva iesit din comun.

Corneliu Vadim Tudor, ca lider de partid, si PRM, ca formatiune politica, sunt confruntati in aceasta perioada cu o situatie grea. Rezultatele la alegerile locale au fost slabe, mult sub promisiunile de parada si chiar si in raport cu asteptarile reale ale liderilor. Trendul este descrescator. Pana si Vadim nu mai inceteaza sa se mire.

Cum este posibil, spune el, ca un partid in Opozitie in loc sa creasca, sa descreasca? Iata ca este posibil. Si explicatia este, pana la urma, simpla. La indemnul, probabil, al unor consilieri, Corneliu Vadim Tudor a incercat, incepand din iarna anului trecut, sa-si modereze discursul si sa cosmetizeze partidul.

Renuntarea la extremism si violenta, punctata de tot felul de scuze cerute in stanga si in dreapta, inclusiv subsemnatului, nu a avut efectul scontat. Vadim nu a convins pe nimeni asupra sinceritatii intentiilor lui.

Cu atat mai mult cu cat atat discursurile, cat si oficioasele sale, "Romania Mare" si "Tricolorul", au alunecat, la scurt timp, in vagauna extremismului, violentei si populismului de cea mai joasa speta. Al doilea motiv este ca "schimbarea", chiar daca ar fi fost reala, era tardiva. Daca ne raportam la acest ciclu electoral.

Buimacit de esec, Vadim incearca, din nou, sa revina acolo unde a fost. Si anunta aceasta intoarcere, atat in ultimele sale luari de pozitie, cat si la consultarile de ieri, de la Cotroceni. Unde a fost jenant de slugarnic fata de Iliescu, caruia, vezi-Doamne, i-ar fi sacrificat vacanta petrecuta cu copiii la Neptun.

Corneliu Vadim Tudor promite, la numai cateva luni distanta de la "schimbarea de inima", ca-si va relua discursul radical. Vine cu o tripla noutate. Asa-zisa-i doctrina, cum a fost ea elaborata, in panica, in ultimele zile, ii dicteaza un discurs anti-european. In cel mai bun caz, Vadim va deveni nu un inamic al integrarii europene, ci doar un eurosceptic.

Declara raspicat ca intentioneaza sa concentreze, in jurul PRM, acea parte a populatiei, nemultumita de procesul de integrare si de costurile acesteia.

A doua noutate este ca acelasi Vadim, in aceeasi secventa politica, in aceeasi zi si aproape in aceeasi fraza, sustine ca intentioneaza sa plaseze PRM in epicentrul unui pol crestin-democrat popular, in urma unei fuziuni cu PNTCD, care, cica, ar fi agreata de occidentali. Si care l-ar scoate din lada de gunoi a Europei, plasandu-l in clubul partidelor populare.

Dar un partid de acest tip e de dreapta. Si aici apare cea de-a treia componenta a mesajului liderului PRM.

Afirmand ca intentioneaza sa transforme PRM intr-un partid popular, acelasi Vadim protesteaza vehement fata de privatizarile, care, dupa el, sunt toate frauduloase; fata de cei care au dobandit avere, dupa opinia lui, intotdeauna prin jefuirea celor saraci; fata de conturile bancare si cartile de credit.

Cele trei componente ale mesajului sau din ultimele zile, de cand isi arde creierul sub soarele de la Neptun, creeaza imaginea unei totale incoerente, care nu poate conduce decat la un dezastru politic.

Dar nebunia nebuniilor este atunci cand Corneliu Vadim Tudor afirma, pe de o parte, ca intra intr-o opozitie manifesta si explicita in raport cu partidele care se angajeaza in opera de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Pe care le si defineste sub numele de "Cartelul", nominalizand PSD, PNL, PD, PUR si UDMR, adica tot ce misca.

In acelasi timp, afirma ca va purta negocieri cu toate partidele, pentru ca PRM sa ajunga la guvernare. Ceea ce pe noi ne mira sincer, iar pe el il lasa, pur si simplu, cracanat in fata opiniei publice interne si externe. Acest partid si acest lider au nevoie de un dus rece.

Pe care, cu instinctul sau politic, pe care nu i-l putem totusi contesta, Vadim il si presimte, atunci cand spune ca, daca PRM nu intra la guvernare in 2004, in 2008 va fi un partid mort.