Nori negri deasupra guvernarii Nastase. Dintr-o directie neasteptata. Cea a libertatii de expresie. Tot mai insistent, institutii europene ne transmit semnale de alarma privind Raportul de tara. Exista riscul sa fim depunctati la un capitol important, cel al presei, criteriu politic de prim rang privind aderarea.
Si la noi, din acelasi motiv, reprezentantii societatii civile arata cu degetul spre Adrian Nastase. Doua varfuri de lance sunt vehiculate aproape cu furie: scandalurile de la Romania Libera si Evenimentul Zilei. Cat de vinovat este Adrian Nastase? Cat din raspunderea pentru drama care are loc in cele doua redactii ii revine Guvernului?
La Romania Libera, conflictul este in plina derulare. Protagonistii sunt redactia, sustinuta de Petre Mihai Bacanu, in calitatea sa de director general si actionar semnificativ - detine peste 30 la suta din capitalul social - si puternicul concern german WAZ, la conducerea caruia se afla, in acest moment, Bodo Hombach, fostul Coordonator al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.
Este o lupta dramatica intre actionarul majoritar si segmentul editorial al ziarului, pe tema libertatii acestuia din urma, asupra conduitei politice si profilului publicistic.
Petre Mihai Bacanu acuza trustul media german ca a facut, in repetate randuri si in mod insistent, presiuni asupra sa, a redactorilor-sefi adjuncti, a sefilor de departamente si chiar a redactorilor, pentru o indulcire a tonului critic la adresa puterii. De mai mult timp, Romania Libera publica si dovezi in acest sens, care dau peste cap dezmintirile repetate ale reprezentantilor trustului WAZ.
Dincolo, la Evenimentul Zilei, s-a jucat partida finala. Cornel Nistorescu a fost nevoit sa plece. Redactia traieste o dubla drama. Spre deosebire de situatia de la Romania Libera, la Evenimentul Zilei au existat temeri, poate motivate, dar neprobate, ca se intentioneaza schimbarea profilului publicatiei si, pe aceasta cale, atenuarea tonului critic la adresa PSD.
A fost difuzat un comunicat, semnat de cei mai multi redactori, dar nu si de Cornel Nistorescu. Si nici macar de redactorul-sef al publicatiei. Redactia a fost prinsa intre ciocan si nicovala. Intre Ringier, care este patronul Evenimentului Zilei, si conducerea ziarului, care a stat pe tusa.
La originea acestei duplicitati s-a aflat un contract de management intre Cornel Nistorescu si patronat, prin care Ringier urma sa-i plateasca despagubiri in cazul unei desfaceri premature a contractului de munca, daca nu existau motive intemeiate. Un motiv intemeiat ar fi fost tocmai solidarizarea lui Nistorescu cu redactia.
Nu stiu care este exact situatia la Ringier. Fapt este ca, in ambele situatii, degetul acuzator al opiniei publice interne, dar si externe, se indreapta spre premierul Adrian Nastase, banuit ca s-ar afla in spatele acestor doua cutremure din lumea presei. De ce sunt puse tunurile pe Nastase? Redactorii de la Evenimentul Zilei nu au produs inca probe.
In cazul Romaniei Libere, situatia este mult mai clara. Intr-adevar, WAZ a facut presiuni politice asupra partii editoriale. In sensul de a menaja PSD. Sa admitem ca asa ar sta lucrurile si in cazul Ringier.
Sa mai admitem - fapt in nici un fel probat pana in prezent - ca premierul Adrian Nastase, utilizand instrumentele pe care le are la dispozitie, a insistat pe langa cele doua mari trusturi de presa europene sa determine o alta politica editoriala a ziarelor, favorabila PSD.
Intr-o asemenea ipoteza, in cine trebuie sa tragem? Intr-un lider politic care isi apara imaginea intr-un an electoral si incearca, mergand cu sarut-mana pe la patronate, sa atenueze tonul critic al presei? Sau in cele doua trusturi de presa europene, care sunt suficient de puternice si suficient de occidentale pentru a nu ceda in fata solicitarilor unui prim-ministru dintr-o tara in tranzitie,
pana una-alta codasa a Europei? Admitand ca si Ringier se face vinovat de ceea ce se face in mod sigur WAZ, nu cumva trebuie sa aratam cu degetul spre aceste trusturi de presa care isi vand onoarea pe te miri ce? Si care fac in Romania ceea ce nu si-ar permite niciodata sa faca intr-un stat al Uniunii Europene? Nu cumva este o nedreptate ca Romania sa fie aratata cu degetul in plan international
pentru ceea ce savarsesc doua trusturi de presa de talie europeana? Si de ce noi, formatorii de opinie din Romania, sa ne solidarizam cu o asemenea deturnare a responsabilitatilor? Este oare drept ca, executandu-l pe Nastase, sa le dam apa la moara celor care sustin ca acest guvern a pus in pericol libertatea presei, incalcand, in pragul Raportului de tara, unul dintre cele mai importante
criterii politice de aderare? Cu riscul de a fi acuzat de obedienta fata de putere, eu unul raspund la aceasta intrebare cu un nu cat se poate de raspicat.
