Colin Powell a anuntat raspicat ca realegerea presedintelui Bush in SUA este un mandat clar din partea poporului american de a promova in continuare o politica externa "agresiva". Aceasta va urmari, in continuare, apararea intereselor nationale americane, precum si interesul prietenilor si al aliantelor din care fac parte Statele Unite.

Colin Powell, inteleptul administratiei americane, va renunta la portofoliul de sef al diplomatiei. In jurul presedintelui Bush este foarte probabil ca se va aduna o echipa ce va continua politica de mana forte adoptata de America dupa 11 septembrie. "America nu se va da in laturi, daca va fi nevoie, sa actioneze de una singura", a mai spus Powell.

Ca niciodata, America actioneaza astazi in conformitate cu statutul sau de prima putere politica, economica si militara a lumii, dar in contradictie cu valorile care au ajutat-o, in istorie, sa ajunga prima natiune a lumii: democratia, toleranta, dialogul. De-a lungul timpului, omenirea a mai trecut prin pericole majore, asa cum este astazi terorismul.

Pana la urma, cu imense sacrificii, s-au gasit solutii. Impotriva fascismului s-a luptat sase ani, cu arma in mana, in al doilea razboi mondial.

Impotriva comunismului au fost mai multe razboaie locale, in Asia, Africa si America de Sud, pentru a-l impiedica sa se extinda, dar pana la urma prabusirea sistemului a venit tot din interior, intre altele din cauza loviturilor societatii informationale ce au modificat fundamental legile economice. Din nefericire, impotriva terorismului nu s-a conturat pana astazi o solutie.

Administratia Bush a folosit forta in Afganistan si Irak. Din nefericire, America a castigat in mod spectaculos si rapid razboaiele, dar de fiecare data a pierdut pacea. In Afganistan se poate vorbi, in cel mai bun caz, de un armistitiu tensionat, iar in Irak razboiul de astazi, de la Fallujah, de exemplu, e mult mai intens decat cel de acum un an si jumatate, la cucerirea Bagdadului.

Continuarea actualei politici a administratiei Bush indica drept potentiale tinte in viitor Iranul, Siria sau Coreea de Nord. Categoric este vorba de zone negre pe harta lumii. Dar experienta de pana acum a aratat ca forta armata, singura, nu face decat sa devina si mai periculoase aceste tari.

De altfel, doi ministri de Externe europeni, britanicul Jack Straw si germanul Joschka Fischer, au anuntat deja ca tarile lor nu vor sprijini o interventie americana in Iran, ceea ce inseamna ca, in spatele usilor inchise, administratia Bush planifica o asemenea actiune in al doilea mandat.

Probabil ca Washingtonul considera ca, din momentul in care in Irak noua administratie locala va fi suficient de puternica sa-si tina in frau populatia - pana la urma utilizand tot metodele lui Saddam -, sute de mii de militari americani vor fi disponibili pe un nou front.

Si de aceasta data va fi vorba de oameni care au trecut deja botezul focului, Iranul fiind mult mai puternic decat Irakul sau Afganistanul. De altfel, in al doilea razboi mondial, americanii au devenit mai puternici pe campurile de lupta pe masura trecerii timpului. Intr-un fel s-a luptat in Pacific, la inceput, la Midway sau Iwo Jima, si altfel la Okinawa.

Tot asa, in Europa, intr-un fel au avut loc debarcarile din Italia si Franta si altfel luptele din Olanda si Germania. Din punct de vedere material, America nu are nici un fel de probleme pentru a sustine noi razboaie in viitorii patru ani. Nici macar cresterea absurda a pretului la petrol nu a clintit economia americana.

Chiar si pe termen mediu sau lung, primii care vor avea de suferit in aceasta situatie nu vor fi americanii, ci europenii sau japonezii. Din aceasta cauza, SUA considera ca pot merge si singure impotriva oricui. Logica razboaielor clasice nu se aplica insa razboiului antiterorist. De trei ani vedem acest lucru.

Modalitatile de lupta eficienta impotriva terorii sunt foarte complexe si nu pot fi numai apanajul militarilor. Situatia se complica si mai mult odata cu moartea lui Arafat. Din centrul vulcanului din Orientul Apropiat va izbucni o uriasa eruptie de violenta. Singurul mod in care urmasii lui Arafat considera ca isi pot capata legitimitatea in lumea araba este doar teroarea si moartea.

Din momentul asezarii lui Arafat in mormant, valul de violenta va lovi oriunde va nimeri si va provoca, firesc, masuri de retorsiune, la randul lor violente. Este exact momentul in care Occidentul are nevoie sa fie mai unit. Asa cum a fost in secolul XX impotriva fascismului si comunismului. Din nefericire, de aceasta data Occidentul este mai dezbinat ca niciodata.

Franta, tara occidentala cu o mare experienta in convietuirea cu civilizatia musulmana, si Germania, locomotiva Europei, sunt impotriva lui Bush in Irak. Spania s-a retras si ea de acolo si altii vor sa-i urmeze. Pana si "noua Europa", cum o numea Rumsfeld, a anuntat ca-si retrage trupele din Irak.

Si e vorba de tarile ce datoreaza cel mai mult Americii - Polonia, Ungaria, Cehia - admise in NATO inca din '99, cu ajutoare de zeci de miliarde de dolari pentru a usura drumul tranzitiei. In Romania, ultima venita intre aliatii Americii si deloc rasfatata de aceasta, prezenta militara in Irak nu este subiect de dezbatere nici macar in campania electorala.

Ba, mai mult, trimite inca 100 de militari pe front. Dar, pe masura ce se va deteriora situatia pe fronturile Orientului Mijlociu, opinia publica din Romania va deveni tot mai reticenta. Presedintele Bush a anuntat ca soseste in Europa intr-o lunga vizita, pentru a obtine consensul pe care nu l-a avut in primul sau mandat.

Ar putea fi un pas inainte in razboiul impotriva terorismului sau o noua ocazie ratata.