Reteaua de apa din Targul Carbunesti este veche de aproape 40 de ani, iar puturile nu au fost niciodata curatate. Primaria spera sa obtina finantare europeana pentru reabilitarea retelei si a surselor de apa. Poate asa vor cunoaste si localnicii gustul limpede al aderarii. Ca de votca ieftina cu origini pretins rusesti s-o fi saturat lumea.

Targul Carbunesti a fost fondat acum 410 ani, iar dupa ’90 traieste drama micilor orase sub tavalugul vremii. Oamenii se inghesuie iarna intr-o singura camera a apartamentului pentru a nu le mai incalzi pe celelalte sau se duc la parintii din satele dimprejur, caci nu pot suporta cheltuielile de intretinere. Hornurile unor sobe improvizate ies de-a dreptul prin ferestre.

Oameni plansi ajung in primarie din disperarea ca nu-si mai pot tine copiii in facultati.

Noi am ajuns in targul gorjean intr-o zi insorita. Putinele pete de iarba din oras straluceau in razele soarelui, iar gropile din asfalt pareau sa fie mici sicane pentru vizitatori. Tristetea se citea in ochii oamenilor si a copiilor de pe marginea drumului.

Inainte de ’89 orasul se umplea dimineata de oameni care veneau la munca. Veneau cu trenul chiar si navetistii din Targu Jiu. Munceau aproape 5.000 de oameni la schela de extractie, la uzina de utilaj minier sau chiar in galerii, cu pichamarul si vagonetii.

Anii au trecut si acum cei care vor sa munceasca iau calea strainataturilor, mai ales autobuzele de Italia si Spania, pentru a castiga o coaja de paine sau mai mult. Mai si trimit acasa cate ceva, dar doar cat sa-si permita sa supravietuiasca familiile lor indeobste destul de numeroase.

BUGET MIC… Cristian Toader-Pasti, primarul oraselului, stie ca oamenii sunt prea preocupati de ziua de maine pentru a-si face griji pentru Uniunea Europeana, indiferent cine ar fi ea. Prea putini stiu ce se va intampla, daca se va intampla ceva si nu credem ca orasul va ajunge sa cunoasca beneficiile acestei ciudate intreprinderi.

Si doar primarul oraselului este membru al Delegatiei Romaniei la Consiliul Autoritatilor Locale si Regionale ale Consiliului Europei. Edilul stie bine ce inseamna aderarea: munca, disciplina, fonduri.

Numai, ca asa cum recunoaste, la Targul Carbunesti nu le prea au pe niciunele: "Ati vazut pe cineva care sa mai vrea sa munceasca astazi?", disciplina nu-i nicaieri, iar de fonduri, ce sa mai vorbim, "din bugetul propriu nu suntem in stare nici sa acoperim gaurile din asfalt".

Mos Gherase, pe care l-am intalnit intamplator in piata orasului, e mai optimist decat primarul in ceea ce priveste integrarea: "Io-te, nepota-miu ii in Italia la munca, sta la Mestre, langa Venetia, munceste de dimineata pana seara in constructii, ii muratore, cum zic aia. Ii frumos acolo, mi-a trimis poze, iar el mananca numa’ salam d-ala bun si spaghete.

Cum Italia ii in Europa unita, cand o sa intram acolo poa’ vin italienii si fac si la noi frumos ca la Mestre".

INVESTITORUL. Singurul om care mai angajeaza si altceva decat o vanzatoare sau o secretara este inginerul Dumitru Rebedea, fost sef al unui centru de cercetare care la un moment dat a functionat in zona. A renuntat la o functie de director "la stat" pentru a se ocupa pe cont propriu de agricultura si producerea semintelor, dar incet si-a diversificat obiectul de activitate.

A preluat o ramasita a unui fost centru de reparatii de masini industriale si acum a facut acolo turnatorie, un atelier de reparatii utilaje miniere si o brutarie. Ba acum se straduieste sa relanseze si o afacere de sticlarie, bazandu-se tocmai pe faptul ca forta de munca ieftina ii va permite sa intre, prin preturi, pe piata europeana, gata sa ne adopte.

Initial a vrut sa tina in mana singur fabrica de sticlarie. Pana una-alta, afacerea cu sticla s-a cam spart. Dupa ce a ars intr-o luna 700 de milioane de lei pe gaz, si-a dat seama ca nu poate sa faca singur fata efortului financiar si acum isi cauta un asociat.

Inginerul Rebedea a invatat sa gandeasca si sa spuna lucrurilor pe nume. Pe banii lui nu-si permite sa fie politicos. Angajatii au ramas aceiasi ca pe vremea cand statul era proprietar, deci noi toti si nimenea: nu se dau in laturi de la tras mata de coada sau de la bagat cate ceva prin sacose.

Tiganii intra noaptea in curtea firmei si ii descompleteaza utilajele, vanzandu-le apoi la negru, drept fier vechi. Altii pasc caii si vitele prin sutele de hectare de grau cultivate de intreprinzatorul din Carbunesti. Inginerul a incercat intr-o seara sa faca o panda cu toti salariatii sai de la turnatorie, sa-i prinda pe cei care-i furau recolta de pe camp.

I-a surprins pe hoti, dar acestia au devenit agresivi, au pocnit niste oameni si au fugit. Bineinteles, Politia nu face nimic.

Turnatoria se pregateste sa o inchida pentru ca utilaje la fel de rudimentare ca ale lui se foloseau in marea Europa cu cateva decade in urma, iar investitii in altele noi si performante nu si le pemite. Si apoi mai sunt si conditiile de mediu. Pana atunci insa, o parte dintre cei 150 de oameni carora le da de munca Rebedea toarna de zor fier inrosit in tot felul de forme.

PAINE. Cea mai noua si mai frumoasa dintre investitiile lui Rebedea este brutaria. Poate tocmai pentru ca este sigur ca-i va aduce bani si dupa 2007.

Stiind ca principala conditie de functionare a unei unitati de productie agroalimentara este aceea de modernizare si punere la punct a unui flux tehnologic automat, "fara ca omul sa mai puna mana pe paine", inginerul a inceput deja sa bage bani la greu.

Iar perspectiva este una fericita pentru omul de afaceri: la un moment dat ar putea fi singurul producator de paine pentru o arie considerabila, concurenta eliminandu-se singura pentru ca restul de brutari din zona nu au bani de bagat in tehnologie moderna.

Plin de mandrie, investitorul ne-a aratat cuptoarele noi, care functionau la capacitate maxim, si cat de curate sunt halatele brutarilor si tavile pe care se coace painea. Am gustat-o, era comparabila cu sortimentele de paine frantuzesti care se dau in restaurantele de lux. Fire miloasa, in spatele brutariei a adoptat cativa maidanezi, care au devenit, de buna seama, mari mancatori de paine.

Cainii dau din coada veseli si sar acrobatic, sa prinda dumicatii de paine cu care-i hranesc muncitorii.

165.000 DE EURO ARUNCATI PE FEREASTRA

MARCA. Placuta de pe peretele decojit de var spune multe despre un nimic de tot succesul

Din vara anului trecut, 165.000 de euro stau inchisi dupa un lacat a carui cheie nu o mai gaseste nimeni. Dincolo de usa de metal se gaseste cea mai importanta investitie realizata in oras cu o contributie a comunitatii europene, prin fondul PHARE. Investitia a fost solicitata vreme de ani in sir de catre cetatenii orasului, care veneau sa se planga la primarie ca nu au incalzire.

Si cum in cartierul care se cheama "la blocuri" mai erau si o cresa, o gradinita, o scoala toate pe lista de responsabilitati a autoritatilor locale, primaria a facut un proiect pentru modernizarea Punctului Termic numarul 1. Gata proiectul, licitatia a fost si ea castigata, gata si munca, hai la inaugurare, dar… surpriza.

Nimeni nu mai voia sa se branseze la noul punct termic. In cei trei ani cat a durat demararea si realizarea proiectului, oamenii ba s-au mutat din oras si nu mai au nevoie de caldura, ba si-au instalat centrale termice proprii, ba au transplantat vreo sobita de la sat… S-a descurcat fiecare cum a putut, iar investitia a ramas… in conservare.

Vreme de cinci ani, ca asa e stipulat in contractul de finantare. Si acum primaria asteapta sa treaca cei trei ani pentru a demonta centrul termic si a folosi materialele de acolo pentru o gradinita si incalzirea Colegiului National "Tudor Arghezi", cu tot cu camin si cantina unde mananca elevii veniti de prin sate.

Intre timp, primaria se va imprumuta de la o banca comerciala cu 5 miliarde pentru a obtine alte 24, din fonduri europene pentru reabilitarea retelei de apa. Poate or mai ramane oameni in oras care sa guste macar la inaugurare o cana de apa.

Templu

In orasul plin de praf, in care nu se intampla mai nimic, nu exista cinematograf, fast-food-uri si nu se vad pe strazi decat foarte rar trecand masini straine, doar cei care mai muncesc pe afara permitandu-si altceva decat traditionala Dacie. Cu toate astea, in oras e foarte activa o loja masonica, care are si templu.

"Suntem mandrii ca avem unul dintre cele mai frumoase temple masonice din judetul Gorj. E adevarat, ne-au ajutat consistent si fratii de afara si avem un templu cum nu vezi nici la Targu Jiu", a precizat cu mandrie un "frate" care bineinteles, plin de discretie masonica, ne-a rugat sa nu-i facem public numele.

EXCEPTIE

La Targul Carbunesti exista un centru-pilot pentru formarea profesionala a persoanelor cu handicap. El nu ar fi putut fi construit fara donatia personala a Marelui Duce al Luxemburgului.

Fundatia ducelui a construit de la temelie un adapost pentru acest centru si l-a dotat la nivel european. In mod hilar, putem spune ca singurul "capital strain" investit in oraselul din Gorj si care a creat ceva locuri de munca provine din puternicul stat al Luxemburgului.