Alte „masti“, e adevarat. Dar nu e aceeasi "piesa" (de Octavian Paler)

de     Cotidianul
Vineri, 5 august 2005, 0:00


Exista, fara indoiala, multe asemanari intre ce se intampla acum si ce s-a intamplat intre ’97 si 2000. In primul rand, sa observam ca la guvernare sunt aceleasi partide, cu o exceptie.

In locul taranistilor se afla un partid minuscul care a avut pana acum trei doctrine si nici un scrupul: "conservatorii" d-lui Voiculescu. Apoi, ca partidele principale si-au pastrat, in linii mari, caracteristicile.

Liberalii sunt pragmatici si tradatori, democratii sunt cinici si cameleonici (dovada si usurinta cu care au devenit, in unanimitate, "populari"), iar UDMR isi urmareste cu tenacitate obiectivele proprii.

In coalitia actuala, lipseste fundamentalismul batranicios al taranistilor, dar certurile si intrigile sunt cam aceleasi. Presupun ca si cutitele ascunse sub masa la care se fac negocierile au fost fabricate de aceeasi "firma".

Aceeasi e si tinta nevazuta spre care a mers coalitia dintre ’97 si 2000 si cea spre care pare sa se indrepte coalitia actuala: sa reabiliteze PSD dupa o infrangere electorala.

In toamna lui ’96, mai-marii din PSD (atunci PDSR) aveau figuri de cenusa. Nu sperau ca vor mai veni vreodata la putere. Erau amenintati sa ramana cu ce apucasera sa fure in primii sapte ani de tranzitie. Dar erau prosti psihologi.

Nu pricepeau ca dezamagirile ii pot infuria pe romani mai rau decat hotiile. Si nu cunosteau resursele de mediocritate, de incompetenta ale celor care beneficiasera de mitologia „schimbarii“. Patru ani au fost suficienti pentru ca PSD sa recapete, in mod democratic, posibilitatea de a relua jafurile, de data aceasta cu mai mult aplomb si cu un plus de experienta.

Acum, spectacolul se repeta, s-ar zice. Cu alti "actori" in distributie. La PD, in locul lui Petre Roman, e Boc. La liberali, in locul lui Mircea Ionescu Quintus (urmat de Valeriu Stoica) e Calin Popescu Tariceanu. La Cotroceni, in locul lui Emil Constantinescu e Traian Basescu. Numai la UDMR a ramas in distributie tot Marko Bela.

Dupa unele semne, tinta a ramas neschimbata. Actuala coalitie se straduie si ea sa scoata din impas PSD, aflat acum in cea mai rea situatie din istoria sa post-fesenista: lipsit de locomotiva sa traditionala, Ion Iliescu, si bantuit de dihonii interne care au pus si mai mult in evidenta caracterul sau de partid iremediabil corupt.

Chiar si conflictele par aceleasi. PD, fiul mai mic al fostului FSN, le da avertismente liberalilor, la fel cum odinioara se ratoia la taranisti. Liberalii sunt, ca de obicei, divizati. Au interese diverse. Udemeristii stau pe margine si zambesc. Ei stiu ca toate certurile vor sfarsi in favoarea lor.

Totusi, "piesa" de azi se deosebeste esential de cea care s-a jucat intre ’97 si 2000. Atunci, pe scena era o vanzoleala mai pitoreasca. De la batrani cu trecut respectabil, dar nuli, la canalii care isi luau un aer moral, de la simpli profitori la veleitari convinsi ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior, nimic nu lipsea din distributie.

N-au lipsit nici idealistii care nu intelegeau nimic nici din politica, nici din idealism. Acum rolurile s-au simplificat. Au ramas, in scena, ca in jungla, cei cu instincte bune. Numai ca lor nu le va mai servi ce zice Biblia despre "saracii cu duhul". Adica, argumentul ca "nu stiu ce fac".

Dar, poate, cea mai mare diferenta e data de diferenta dintre Emil Constantinescu si Traian Basescu. Aparent, cele doua personaje sunt de aceeasi factura daca luam in calcul faptul ca amandoi sufera de megalomanie.

Puteti fi siguri ca si Constantinescu s-a crezut, cum se crede azi Basescu, „chintesenta subconstientului colectiv al poporului roman“. Dincolo de o limita a betiei de sine, judecata se intuneca, iar bunul simt dispare.

Intre cei doi sunt, insa, nu putine si deloc neglijabile deosebiri. Constantinescu era un fanfaron, dar era, totusi, un intelectual, pe cand pe Basescu nu mi-l pot imagina cu o carte in mana.

Apoi, Constantinescu, cu fumurile sale de „intim“ al mai-marilor lumii, cadea foarte usor in ridicol. Pe cand Basescu rade intr-un mod care e, mai degraba, ranjet, silindu-te sa banui ca omul acesta are o raceala straina de orice sentiment.

Basescu e un cinic necorupt de cultura, deci fara indoieli. Si tocmai asta il face, cred eu, periculos. Presupun ca n-ar avea insomnii nici daca ne-ar vari intr-un razboi sau daca ar impinge Romania intr-un dezastru national.

S-a vazut asta „in mic“ si la inundatii. Se vede si in slugarnicia rece cu care e in stare sa pastreze soldati romani in Irak chiar daca pleaca de-acolo toate trupele straine, in afara de cele ale americanilor.

Faptul ca Basescu nu e un „fraier“, cum l-au socotit multi pe Constantinescu, nu e, asadar, un compliment. E un motiv de teama in plus, caci daca „mesianismul“ lui Constantinescu era pueril si sortit deriziunii, „mesianismul“ unuia ca Basescu ne poate aduce surprize foarte urate.

Mai ales ca Basescu dispune de un partid de marionete, care raspund papusarului fara sa-i limiteze ambitiile, si de un aliat pe care Constantinescu nu l-a putut „capitaliza“: lipsa de barbatie a celorlalti politicieni.

Recunosc ca parerile mele ascund niste ingrijorari pe care le exprim fara prea mult succes, probabil, de vreme ce sunt socotit „un sceptic“. Dar as vrea foarte tare sa ma insel.



















60 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică