Iesirea spectaculoasa a presedintelui Basescu la Radio Romania Actualitati a trezit reactii dintre cele mai diverse. Chiar oameni de buna credinta au spus ca „nu se face”, ca trebuia sa vorbeasca cu Tariceanu in particular ceea ce a spus la radio. Acest argument al spalarii rufelor in familie este unul fals.

Presedintele Basescu a ajuns la putere cu un mesaj puternic anti-coruptie. Acum trebuie sa faca ce a promis, altfel nu va face decit sa ridice cinismul publicului la cote catastrofale: daca si Basescu a facut pace cu coruptii sau a fost invins de ei, atunci chiar nu mai este nimic de facut.

Presedintele are deci o datorie clara de onorat. Si pina acum a fost mai degraba pe linie (asta nu inseamna ca nu are datoria de a lamuri punctele ramase in suspensie cu personaje din jurul sau, ca Gheorghe Seculici sau Elena Udrea).

Ce inseamna coruptie in Romania?

Interventia lui Basescu la radioul public este mai mult decit o mica sueta cu birfe politice, asa cum s-ar intelege din multe comentarii. Este un atac frontal la cea mai grava forma de coruptie: captura statului. Coruptia din Romania nu este ca aceea din Suedia, unde apar cazuri de oficiali care iau bani pentru interese private.

In Romania (de fapt, in toate statele slabe din zona, cum remarca un raport al Bancii Mondiale) coruptia se manifesta prin capturarea institutiilor de catre grupuri de afaceri. Ca sa fie mai clar, spre exemplu, Dan Voiculescu nu trebuie sa dea mita pentru a avantaja firma Grivco pe piata energiei electrice.

Dan Voiculescu are pur si simplu Ministerul Economiei la degetul mic. Aceasta este coruptie insitutionalizata si aici trebuie dusa batalia. Orice schimbari ar face Monica Macovei prin parchete, nu este de ajuns atunci cind statul in sine este capturat de interese private.

In situatie de captura a institutiilor, nu legea in sine este relevanta, ci morala publica e etalonul de la care trebuie sa plecam. George Copos nu a incalcat vreo lege cind a schimbat regula privind drepturile de televiziune. Pur si simplu, Copos a dat o noua lege. La fel in cazul celor 8% din actiunile Petrom.

Aici, sindicatul salariatilor (care detine Ziua si Realitatea TV) are interesul sa cumpere aceste procente si ar putea scoate un profit frumos doar cumparind ieftin de la stat si vinzind apoi pe bursa la pretul pietei.

Problema este daca procentele care revin salariatilor sa fie cumparate de fiecare dintre acestia sau de catre sindicat ca intreg. Aici, Basescu da un exemplu clar in care unii ministri au respins ordonanta favorabila sindicatului, dar s-au trezit de trei ori cu ea inapoi pe masa.

Asta inseamna ca alti ministri dintre cei care fac agenda executivului au un interes specific.

Este un exemplu de captura a statului in favoarea unor interese economice private (argumentul ca ar fi spre binele celor citeva zeci de mii de salariati Petrom este fals – poate ca salariatii ar dori sa obtina ei individual profitul scos de sindicat in numele lor).

Spuneam ca parchetul nu poate face mare lucru aici, pentru ca nu se incalca nici o lege: problema este chiar legea in sine, adica ordonantele guvernului. Coruptia la acest nivel este politica si nu poate fi combatuta decit politic.

Publicul trebuie sa faca diferenta intre ministrii care resping si ministrii care sustin ordonanta Petrom. Poate ca oamenii vor tine cu unii sau cu altii, dar e bine sa stie.

Basescu a facut doar un pas, trebuie sa mearga mai departe, sa spuna tot si sa caute aliati in presa onesta si in societatea civila.

Citind transcrierea emisiunii de la Radio Actualitati (il puteti gasi pe hotnews.ro) te socheaza cit de usor se trece in spatiul public peste aceste afirmatii ale presedintelui tarii.

S-a insistat doar pe problema celor trei magi care l-au rasconvins pe Tariceanu, moment in care, e drept, Basescu a cam dat cu bita in balta, nefiind deloc clar care e problema acolo (adica ce interese private a servit premierul prin razgindire).

Dar Tariceanu trebuia sa raspunda la celelalte acuzatii specifice, nu sa spuna ca se intilneste zilnic cu multa lume, ceea ce nu are nici o relevanta.

Sint legitime grupurile de interese?

Ele in sine nu sint in nici un fel. Sint legitime daca – si numai daca – sint organizate public si transparent, daca – si numai daca – urmaresc interesele tuturor membrilor unui grup social sau ai unei industrii, nu interese private.

De pilda, daca grupul de interese al patronilor de ziare face presiuni pentru reducerea TVA la hirtie (pentru toti) este absolut legitim. Cind insa un patron de ziar suna la Presedintie pentru a ameninta cu represalii daca nu ii este eliberat prietenul, acesta este trafic de influenta, nu grup de interese legitim.

Daca un patron de ziar foloseste informatii de la autoritati pentru a cumpara teren pe traseul viitoarei autostrazi, acela nu serveste un grup legitim de interese (cazul e real).

Basescu a adus toate aceste discutii care pina acum erau la nivel de zvonistica in spatiul public responsabil, acolo unde oamenii au chip, nu masti. Daca nu o facea, nu era cu nimic altfel decit Iliescu sau Nastase, oameni la fel de informati ca el, dar care au preferat culisele.

Cum cel mai bun dezinfectant este lumina, primul pas a fost facut. Presa nu are decit sa stea cu ochii pe Petrom sau pe piata energiei.