Comisarul european Spidla a cerut statelor membre sa "examineze cu seriozitate" posibilitatea renuntarii la restrictiile referitioare la piata de munca. Libera miscare a fortei de munca "ar trebui adoptata de toti", a spus Spidla.
O data cu extinderea UE din mai 2004, majoritatea "vechilor" state membre au ales sa introduca "aranjamente de tranzitie" in ceea ce priveste libera circulatiei a lucratorilor de-a lungul Uniunii. Restrictiile se aplica pentru opt dintre cele zece noi membre (Ciprul si Malta nu sunt incluse).
Dintre statele UE-15, Irlanda si Suedia au decis sa se abtina de la impunerea de astfel de restrictii cetatenilor du UE-8. Marea Britanie a adoptat o schema obligatorie de inregistrare, in timp ce toate celelalte 12 state au decis sa-si pastreze regimul permiselor de munca.
In schimb, noile state membre au primit si ele dreptul sa invoce reciprocitatea fata de aceste masuri. Intre ele, statele UE-10 sunt obligate de catre Tratatul de Aderare sa aplice legile comunitare in privinta liberei circultatii a muncitorilor, incepand cu 1 mai 2004.
Potrivit Tratatului de Aderare semnat in 2003, libera circulatie a fortei de munca poate fi refuzata pentru o perioada de maximum sapte ani. Aceasta perioada de tranzitie este impartita in trei faze distincte (asa-numita formula 2+3+2):
- in prima faza (pana la 30 aprilie 2006), statele UE-15 pot aplica masurile nationale bazandu-se pe acordurile bilaterale in formularea politicilor fortei de munca;
- in ianuarie 2006 Comisia va prezenta un raport Consiliului in privinta functionarii aranjamentelor de tranzitie. Bazandu-se pe concluziile acestui raport, statele UE-15 vor trebui sa notifice Comisia asupra intentiilor din perioada urmatoare;
- in cea de-a doua faza (intre 1 mai 2006 si 30 aprilie 2009), legea comunitara in privinta libertatii de circulatie a fortei de munca se va aplica in acele state care nu notifica Comisia in privinta intentiilor de a continua aplicarea de restrictii.
- in cea de-a treia faza (1 ianuarie 2009 - 30 aprilie 2011), restrictiile pot fi sustinute in cazul unor probleme serioase sau a amenintarilor la adresa pietei de munca a unui stat membru.
