Leul nu mai are acelasi potential de crestere, bursa va incheia un ciclu cu castiguri de basm, iar dobanzile au ajuns deja sub nivelul marii.

Este un scenariu pesimist, care ne pregateste insa pentru vremurile grele care pot veni pe piata de capital.

Investitorii vor trebui sa foreze mai mult in cautarea castigului, iar speculatorii vor descoperi ca pierderile fac parte din regulile jocului. Lasand in urma profiturile de 100%, vom invata sa ne bucuram de fiecare procent smuls peste inflatie.

Dupa ce a revenit la nivelul din urma cu 3 ani, euro poate recupera treptat o parte din terenul pierdut. Oricum, exista un decalaj considerabil intre aprecierea monedei nationale si crestererile de productivitate sau dinamica PIB.

Leul a luat-o inaintea economiei si avansul sau poate fi corectat curand, cu atat mai mult cu cat deficitul de cont curent creste continuu (aproximativ 7% din PIB, fata de 0,2% in Polonia. E adevarat, avem si noi falitii nostri, in Ungaria acesta ajunge la 8%).

Fondurile speculative nu mai au motive sa mizeze pe leul romanesc, ba din contra; dupa reducerea spectaculoasa a randamentelor pe piata monetara - BNR ofera la facilitatea de depozit 1%, iar scadentele mai lungi sunt recompensate cu doar 3-5% - cei care mizeaza pe leu au doar argumentul aprecierii cursului.

Un argument tot mai fragil, care nu contrabalanseaza riscul unor corectii negative si lipsa de atractivitate a dobanzilor autohtone, comparabile acum cu plasamentele in valuta (dobanda de interventie este in Statele Unite de 4%, iar dobanzile la termen urca peste acest nivel).

Situatia poate deveni incomoda in momentul in care banii fierbinti intrati inainte si dupa liberalizarea contului de capital vor decide ca e timpul sa caute alte oportunitati, iar presiunea mare la cumparare va urca rapid cotatiile euro.

Depozitele provoaca depresie

Teoretic, intr-o economie care se lupta sa reduca inflatia, economisirea este stimulata, iar dobanzile la termen ar trebui sa aduca un castig palpabil.

Banca centrala se lupta sa corecteze decalajul dintre creditul in lei si cel in valuta, iar excesul de lei din piata a determinat bancile sa taie prompt dobanzile, atat la credite, cat si la depozite: pentru un depozit la termen primesti cam 4-7%, iar imprumuturile se iau in general la dobanzi de 9-15%.

La o inflatie de 8%, e cert ca economisind la banca pierzi, singura consolare este ca pierzi mai putin decat pastrand banii la saltea. Generozitatea bancilor ce se intrec in noi oferte de creditare in lei, care de care mai avantajoase, e sponsorizata insa de deponenti.

Cui nu i-ar conveni sa atraga bani si sa plaseze cea mai mare parte cu un profit dublu? Intr-un sistem bancar bine dezvoltat, probabil ca nu ar exista aceasta anomalie, iar marjele de profit ar cobori sub 5%.

Nu credem ca dobanzile la termen vor mai cobori si in 2006, acestea fiind aliniate in prezent la inflatia estimata pentru anul viitor. Deocamdata, bancile autohtone mizeaza pe lipsa de alternative a deponentilor si nu par ingrijorate de un exod al economiilor.

Pe masura ce gradul de cultura investitionala creste, bursa si fondurile mutuale pot deveni concurenti seriosi pentru clasicul depozit la termen.

Actiunile nu ajung in stratosfera

Avem al cincilea an de crestere la bursa, iar pentru investitorii SIF, de pilda, doar 3 din ultimii 4 ani nu au adus profituri de peste 100%. BVB nu va incremeni in postura gainii cu oua de aur, iar cotatiile se vor stabiliza la un moment dat. Dupa ridicarea limitei de detinere la 1% si privatizarea BCR, interesul pentru SIF-uri poate pali pana la eventuala listare a bancii la bursa.

Societatile petroliere vor fi mai putin atractive daca pretul barilului scade, iar bancile isi vor reduce profitabilitatea in al doilea semestru al acestui an in urma intrarii in vigoare a noilor norme ale BNR privind creditarea.

Investitorii institutionali de calibru pot cauta noi oportunitati in cazul statelor care au inceput recent negocierile de aderare la UE (Turcia, Croatia) sau vor prefera siguranta data de randamentele in crestere din piata americana a bondurilor.

In lipsa unor noi listari, nu se va paria cu acelasi succes pe acelasi manunchi de societati relativ lichide (banci, SIF, companii petroliere si medicamente). In plus, sa nu uitam ca in acest an o parte din fondurile speculative a folosit si parghiile bursei, aprecierea cotatiilor fiind, precum in cazul leului, mult peste rezultatele financiare raportate de emitenti.

Cititi articolul integral in revista Banii Nostri