Indoit din sale, Diogene isi spala varza la fintina, cind, pe acolo, trecu
Platon urmat de alaiul de aristocrati care il admirau.
"Vezi, Diogene", spuse Platon cu voce rasunatoare, "daca nu ti-a placut sa te inchini celor treizeci [n.n. - regimul aristocratic al acelui moment], acum esti obligat sa-ti speli singur varza".
Cind hohotele de ris se potolira, se auzi vocea lui Diogene care, in tot acest timp, aplecat, continuase sa-si spele varza: "Vezi, Platon, daca nu ti-a placut sa-ti speli singur varza, atunci ai fost obligat sa te inchini celor treizeci".
Achizitia grupului de presa "Catavencu" de catre Sorin Ovidiu Vintu furnizeaza trei aspecte interesante.
Primul: lui Vintu ii intra in proprietate ziarul regretatului Ion Ratiu,
taranistul cu papion care a fondat "Cotidianul", ziar aflat in pachetul de
publicatii "vintut". Ratiu era suficient de bogat ca sa nu-i fi placut asta.
Dinspre mormintul lui, se vede trist.
Al doilea: libertatea presei si monitorizarea ei au fost sustinute, pina acum, in organizarea unor oameni din "Academia Catavencu". Cuplati la "Centrul pentru Jurnalism Independent" si (mi se pare) si la niste fonduri europene, ziaristii de la "Catavencu" s-au opus "Clubului Roman de Presa" (CRP) pe care l-au considerat o asociatie patronala a presei manipulatorii.
Precizez ca opinia lor a fost mereu eronata, intrucit CRP a functionat ca
asociatie in care puterea de decizie o aveau directorii de presa, iar nu
patronii (sectiunea patronatului din CRP isi supunea propunerile aprobarii Consiliului de Onoare, din care faceau parte, in majoritate, directorii de presa).
Prin urmare, CRP a avut rolul unui instrument de presiune asupra patronatului presei, in favoarea directorilor ei, dincolo de orice reguli ale Clubului (se vede asta fie si din felul cum Cristian Tudor Popescu si-a mentinut presedintia Clubului la momentul demisiei de la "Adevarul").
Deci, daca va fi avut vreun rol manipulatoriu, CRP l-a jucat bivalent, atit in presa prin directorii ei, fiecare la locul sau de munca, cit si ca structura asociativa in raport cu patronii presei, spre propriul beneficiu.
O subtilitate care nu a fost accesibila luptatorilor pentru libertatea presei de la "Catavencu" si "Centrul pentru Jurnalism Independent".
Ei s-au straduit, taraneste, sa constituie o "platforma democratica" a presei, o "conventie nationala" a organelor de presa (in general, locale), ca alternativa la Clubul Roman de Presa, fara sa-i inteleaga jocul de influenta, desi influenta a fost cea pe care i-au pizmuit-o. Initiativa nu mai importanta ca un fis prelung.
"Cotidianul" de ieri publica un articol semnat de unul dintre redactorii-sefi adjuncti ai sai, in care acesta se da de ceasul mortii ca lucreaza pentru Vintu.
Din punct de vedere freudian, articolul este foarte bun.
Autorul refuleaza o jena morala pe care o traieste intreaga redactie.
Si are talent la scris.
Felicitari!
Articolul atinge doua tinte:
a) incearca rezistenta la libertatea presei a lui Vintu si (desi prevede
textual ca permisiunea publicarii reprezinta un soi de perversiune
demonstrativa a libertatii) se dovedeste ca Vintu nu il cenzureaza;
b) facindu-si publica jena, inlesneste ziaristilor de la "Cotidianul" sa
"scoata capul in lume", cu atit mai mult cu cit articolul merita felicitari
(pentru curaj, pentru talent etc.)
Autorul simte, insa, ca daca va fi rezolvat ceva prin acest articol, atunci
este doar de conjunctura, iar nu problema, insasi. In opinia sa (cu care, partial, sint de acord) este necesara o actiune practica pentru recuperarea libertatii presei, anume un sindicat de breasla puternic.
Solutia sa este, insa, incompleta.
Confuzia dintre CRP si patronatul presei il face sa nu mentioneze ca tot atit de necesara, pentru asigurarea libertatii presei este si o puternica asociatie a patronatului presei, cu care sa fie negociate regulile de joc din mass-media.
Si, apropo, nimeni nu distinge intre "libertatea ziaristului" si "libertatea
presei", ci toata lumea le pune intr-o singura oala. Dar ele, chiar daca se leaga, sint chestii complet diferite: libertatea ziaristului este sa scrie ce crede, in timp ce libertatea presei sta in nesupunere - sa nu fie supusa discriminarilor (fiscale, de audit, de tiparire, de difuzare, de media-plan).
De aceea, libertatea presei este, mai degraba, o problema a patronatului presei si mai putin a ziaristilor (patronatul de la UGIR este si nereprezentativ si nici nu pare sa-si inteleaga rolul).
Aceasta confuzie explica, de altfel, de ce luptatorii pentru liberatea presei au respins in bloc propunerea de program pentru recuperarea libertatii presei pe care le-a facut-o PSD (in octombrie 2004), si care, printr-o imprejurare irepetabila, fusese perfect conceput. O oportunitate pe care n-au inteles-o.
Caci, in definitiv, ziaristii de la "Cotidianul" se dau de ceasul mortii
pentru o cerinta marunta - sa nu li se amestece Vintu in ciorba. Dar Vintu chiar poate sa le acorde asta si le-o demonstreaza inca din prima zi, necenzurindu-le articolele prin care il ataca.
De altfel, intre "mogulii" presei, Vintu pare sa fie cel mai "principial" si o dovedeste cu postul de televiziune "Realitatea TV" care pare sa fie cel mai putin cenzurat dintre canalele TV. Imi imaginez ca Vintu le spune ziaristilor "Mon cher, ai aici lista oamenilor pe care n-ai voie sa-i ataci, in rest faci ce vrei".
Ceea ce, sa o recunoastem, este un foarte mare progres in libertatea ziaristului, fata de ceea ce se petrece in celelalte trusturi de presa.
In schimb celelalte probleme - discriminari de fiscalitate, audit,
advertising, tiparire, distributie -, pe astea nici Vintu cit o fi el de bogat
(si oare cit o fi el de bogat, in realitate ?!) nu le poate rezolva. El, doar,
se poate plia pe partea beneficiarilor discriminarilor, iar presa lui nu poate fi victima mai putin decit presa altor "moguli". Nu ei decid. Ei se descurca.
Uneori, al naibii de bine. Ce sa-I faci?, prestari servicii!.
Sistemul nu este al lui Vintu. Sistemul este de stat. Iar Alianta de la putere n-a facut nimic sa-l schimbe, dupa cum nici ziaristii si nici patronii de presa n-au cerut-o. Ei, de fapt, nu exista.
In sfirsit, al treilea aspect interesant relevat de achizitia grupului
"Catavencu" este impresia ca industria media s-a inchis in patru imparatii
-Dan Voiculescu, Ronald Lauder (Adrian Sirbu), Michael Ringier si Sorin Ovidiu Vintu.
Este de amintit in ocazie ca Dan Voiculescu s-a umplut de ridicol ieri cind, intr-o conferinta de presa, a anuntat ca se retrage din actionariatul imperiului sau media, transferindu-le proprietatea fiicelor sale. O manevra care se vrea simetrica lui Vintu, ca proba ca el nu se baga la manipulari.
Nici nu mai stii ce sa preferi - fariseismul unuia sau cinismul celuilalt.
Dar, situatia este de fapt, mai veche si a devenit acum, doar mai evidenta si intarita de raporturile de proprietate. In realitate, directorii de presa se aliasera dupa interese inca de dinaintea oricarei concentrari.
Expresia celebra a lui Iliescu - "o anumita parte a presei" - recunostea oficial situatia concertarii din mass-media. De pilda, Cristian Tudor Popescu si cu Horia Alexandrescu l-au adus pe Adrian Sirbu in "Clubul Roman de Presa" si l-au facut "membru fondator", impotriva oricaror prevederi statutare.
Si asta se intimpla pe cind Cristian Tudor Popescu nu era angajatul lui Sirbu. Cred ca, acum, este improbabil sa mai revina cu emisiunea lui "Cap si pajura", la "Realitatea TV" a lui Vintu. Dar, poate il convinge pe Hurezeanu sa vina "Acasa".
Impartirea mass-media in patru mari teritorii este un progres, caci are darul sa mai elimine (intr-o masura) din neclaritatea aliantelor informale, incheiate la nivelul directorilor de presa. Macar acum stim ca avem doua mari trusturi care nu vor decit bani - a lui Lauder si al lui Ringier - si de aceea ne timpesc in presa de divertisment hibrida cu pretentia de informare.
Stim ca Voiculescu vrea influenta politica si banuim ca si Vintu o vrea. Si dupa cum primii doi, ca sa faca bani, nu se dau in laturi de la jocuri politice, tot asa, ceilalti doi tintesc politica pentru jocuri financiare.
Libertatea presei? Priviti in alta parte. Noi ne spalam varza singuri.
0
0
