Varful Nanga Parbat(Muntele Golas) a fost descoperit, la jumatatea secolului 19, de fratii Schlagintweit, originari din Munchen. In 1954 i-au trasat primele coordonate pentru ca numai trei ani mai tarziu, unul din ei sa moara pe munte, astfel inceapand ceea ce in randul alpinistilor e numit "blestemul Muntelui Golas".

Varful Nanga Parbat are o inaltime de 8126 de metri si trei laturi principale: Ra Kot, Diamir si Rupal.

Primele tentaive de escaladare a varfului Nanga Parbat au avut loc incepand cu prima jumatate a secolului 19. In 1895 Albert F. Mummery a condus o expeditie, pe latura vestica a muntelui, Diamir, care a reusit performanta de a ajunge pana la inaltimea de sapte mii de metri.

Intr-o expeditie ulterioara, de data aceasta intreprinsa pe Ra Kot, Mummerey si doi serpasi au disparut fara urma.

In anii '30 sase expeditii germane au esuat in tentativele de escaladare a muntelui, 12 alpinisti murind in perioada aceea, susprinsi fiind de avalnse si furtuni de zapada.

Nanga Parbat se supune in 1953

Hermann Buhl

Nanga Parbat a fost prima oara cucerit pe data de 3 iulie 1953 de o echipa germano-austriaca condusa de Hermann Buhl.

Pana in acel moment 31 de alpinisti murisera deja incercand sa cucereasca versantul. Buhl a ramas in istoria alpinismului ca fiind primul om care a reusit sa cucereasca un varf din categoria "opt miarilor", de unul singur, dupa ce in timpul asaltului final colegii sai s-au retras.

[c:1:d]A doua expeditie care a reusit sa cucereasca varful, a avut loc in 1962 si a fost condusa de Toni Kinshofer, S. Low si A. Mannhardt. Latura muntelui preferata de cei trei alpinisti a fost Diamir care ulterior a devenit ruta standard pentru escaladare.

In 1970, Reinhold si Gunther Messner au atins varful alegand un traseu deosebit de dificil, prin Rupal Face. Aceasta a fost cea de-a treia expeditie reusita pe Nanga Parbat, finalizata din pacate printr-o tragedie dupa ce Messner a fost surpins de o avalansa naprasnica.

In urma mortii sale au luat nastere o serie de speculatii potrivit carora expediatia nu ar fi fost un succes asa cum sustinea Reinhold, insa descoperirea cadavrului lui Messner in 2005 a eliminat orice suspiciune.

In luna august 2005, a avut loc una din cele mai spectaculoase tentative de salvare a unui alpinist, slovenul Tomaz Humar fiind recuperat de armata pakistanez dupa ce ramasese blocat pe o muchie extrem de ingusta a muntelui, timp de sase zile, la o altitudine de sase mii de metri.

Ultimul alpinist ce a platit tribut muntelui Nanga Parbat a fost Jose Antonio Delgado Sucre, un venezuelean ce a ramas blocat pe munte timp de sase zile la data de 17 iulie 2006.

Doua vorbe despre Everest

Sir Edmund Hillary si Tenzing Norgay

In 1853, "Marea Cartografiere Trigonometrica" a Indiei stabilea fara urma de indoiala ca Everestul e cel mai inalt munte al planetei. Ironia face ca pana atunci, varful sa fie considerat unul obscur, datele de la acea vreme prezentand muntii Anzi ca avand cele mai inalte varfuri din lume.

Cu toarte acestea a mai fost nevoie sa treaca aproape 70 de ani pentru ca primele tentative de cucerire a munteleui sa aiba loc, acest lucru fiind posibil abia in 1921 cand Tibetul, si-a deschis granitele pentru straini.

Pe 8 iunie 1924, o expeditie britanica din care faceau parte exploratorii George Mallory si Andrew irvine au avut prima tentativa de escaladare a varfului Chomolungma, numele tibetan al varfului.

Acest prim pas temerar de a atinge Everestul a provocat si primele morti consemnate. Cei doi s-au avantat spre creasta intr-o dimineata de iulie pentru ca numai cateva ore mai tarziu sa fie inghititi de nori si sa dispara pentru totdeauna.

Cadavrul lui Mallory a fost descoperit abia 75 de ani mai tarziu, in luna mai 1999. Asupra sa nu au fost gasite indicii care sa confirme o eventuala cucerire a varfului

Alte zece expeditii ce au avut loc in urmatorii 30 de ani s-au finalizat prin esecuri.

Pe data de 29 mai 1953, Edmund Hillary un apicultor neo-zeelandez si serpasul Tenzing Norgay, reusesc sa finalizeze cu succes asaltul asupra munteleui.

Ajuns faimos peste noapte, Hillary a devenit un erou al Imperiului Britanic, Tenzing primind si el partea lui de glorie, fiind "revendicat" de trei natiuni- Nepal, India si Tibet.

Romani pe acoperisul lumii

In mai 2003 un grup de alpinisti romani a reusit escaladarea celui mai inalt varf al lumii, Everestul, in cadrul unei expeditii sponzorizate de Guvern. Primul care a atins varful a fost Teodor Tulpan urmat de colegii sai Lucian Bogdan si Marius Gane.

Primul roman care a escaladat varful Everest este Constatin Lacatusu, pe 17 mai 1995, ca membru al unei expeditii internationale conduse de un alpinist din Noua Zeelanda.

Horia Colibasanu

Alpinistul Horia Colibasanu a participat, in 2004, la expeditia de pe varful K2 , al doilea din lume ca altitudine si considerat de experti a fi cel mai periculos. Pentru performanta lui pe K2, Colibasanu a primut titlul de vicecampion mondial din partea Agentiei Nationale pentru Sport.

In primavara anului 2005, o echipa de alpinisti romani printre care Zsolt Tork si Cristian Tzecu au reusit sa cucereasca cel mai mic varf din cei 14 de peste opt mii de metrii, Shishapangma Central Summit (8012 m). Varful a fost atins la data de 3 mai, in conditiile in care alpinistii nu au beneficiat de ajutorul mastilor de oxigen.

In anul 2005, Cornel Galescu si Florin Grama din Caransebes au cucerit in premiera pentru Romania varful Ama Dablam(6856 m).