Roquefort-ul frantuzesc ori parmezanul italian sunt printre cele mai celebre marci regionale inregistrate la nivelul Uniunii Europene. Din aceasta luna, lor li se va adauga insa si un sortiment de brinza afumata, Oscypek, produsa de ciobanii din muntii Tatra.
Succesul producatorilor polonezi, care au reusit sa isi inregistreze marca este de remarcat in conditiile in care, dintre produsele alimentare specifice Europei de est, numai berea ceheasca mai este o marca regionala recunoscuta. Intre timp, in Romania producatorii de brinza nu stiu pentru cit timp vor putea sa isi mai vinda produsele pe alte piete decit cele din localitatea de origine.
Oscypek se produce in regiunea muntilor Tatra (in sud-estul Poloniei si o parte din Slovacia) inca din secolul al XIV-lea si se crede ca reteta a fost preluata tocmai de la ciobanii valahi care au ajuns cu oile in zona Carpatilor polonezi.
Brinza aceasta se face de obicei din lapte de oaie, din rasa Zackel, o rasa de origine maghiara care s-a aclimatizat perfect. Ciobanii polonezi sunt de fapt gorali, un grup etnic care traieste exclusiv din oierit. Ei sunt in general oameni saraci, dar care si-au pastrat cu rigurozitate traditiile legate de oierit.
Conform UE, altfel nu existi
Faptul ca brinza produsa de ei a fost recunoscuta la nivelul UE ca un produs regional reprezinta o mare victorie.
La nivelul Uniunii Europene exista trei indicatori care protejeaza produsele regionale, mentionati in Legea UE de protejare a acestor produse. Sunt astfel marca de origine protejata, indiciul geografic protejat si garantia de specialitate traditionala.
Legea europeana doreste protejarea marcilor pentru produse precum vinurile, brinzeturile, sunca, cirnati, bere dar si fructe sau legume specifice. De exemplu, produse precum Gorgonzola, Parmigiano Reggiano, brinza Asiago, Camembert de Normandie sau Champagne pot purta acest nume doar daca provin dintr-o regiune anume si au respectat toate standardele de productie.
Mai exact, Roquefort e doar brinza facuta din lapte dat de o anume rasa de oaie si maturata in grotele din regiune Aveyron unde e patrunsa de sporii unui mucegai (Penicillium roqueforti), care se intalneste numai acolo.
Revenind insa la brinza Oscypek, trebuie spus ca inregistrarea ei ca marca protejata aduce clar unele avantaje producatorilor.
[c:1:s]"O astfel de marca reprezinta o modalitate foarte buna de promovare. Cred ca in acest fel se va imbunatati si viata goralilor, dintre care foarte multi sunt oameni extrem de saraci", spune Henryk Wujec, de la Camera poloneza pentru Produse Regionale si Locale, citat de publicatia Tygodnik Powszechny.
"Oierii trebuie insa sa ii indeparteze dintre ei pe cei care falsifica brinza oscypek, facind-o din lapte de vaca sau din lapte de oaie, dar diluat. Produsele care nu sunt autentice nu fac decit sa afecteze imaginea brandului".
Dar pina sa ajunga aici, ciobanii polonezi ai avut multe greutati de infruntat, inclusiv temerile ca produsul lor nu va fi acceptat deoarece se face din lapte nepasteurizat.
Ei au trebuit sa se constituie in asociatii de producatori - dintre care Uniunea Comunelor din Tatra a facut cererea de inregistrare a marcii - si abia apoi, cu ajutor din partea statului si a unor organizatii ecologice, au reusit sa inregistreze brinza Oscypek ca produs regional.
Dar ce are atit de special aceasta brinza? Ea se produce de catre ciobani in colibele lor traditionale, numite basutzka, aparent rudimentare dar curate. Aici arde in permanenta focul, folosit atit la fabricarea brinzei, cit si la afumarea ei, care dureaza 14 zile.
Calupurile de brinza au o forma mai curind neobisnuita, sunt cilindrice, cu un diametru de 8-9 cm si - ceea ce e distinct - sunt marcate cu un semn specific fiecarui producator.
Fabricarea unei singure bucati de brinza, care cintareste in mod obisnuit circa 600-800 de grame, presupune nu mai putin de o ora de munca manuala.
Produsul final, dupa afumare, are o culoare placuta, maronie si o aroma de castane. Se serveste de obicei in felii subtiri si merge foarte bine cu vin, vodca sau bere.
0
0
