Ilie Morega exprima continuitatea baronatului politic de-a lungul anilor si diferitelor schimbari de regim. Alaturi de „colegi” ca Marian Oprisan sau Radu Mazare el ilustreaza un fenomen extins de fapt la scara nationala, in toate partidele.
Expunerea sa publica aseaza insa PNL-ul alaturi de PSD -ul condus de Adrian Nastase, partidul care a lansat pe piata conceptul de „baron local”. Probabil ca Ilie Morega nu e nici macar prototipul baronului liberal. Acesta e de regula mai tinar si mai ferchezuit dar la fel de arogant si de „descurcaret”.
Spre deosebire de baronii traditionali cei din noua generatie par nu doar mai putin preocupati sa-si acopere urmele afacerilor ci si mai nepriceputi in a o face. In unele judete se lucreaza aproape pe fata cu bani publici: contracte de constructii pentru scoli, investitii in tehnica de calcul si orice altceva se poate plati de la buget.
Iar spre stiinta celor care ar putea avea dubii in legatura persoanele care detin cu adevarat puterea locala unii tin sa-si instaleze cabinetele parlamentare chiar in imediata vecinatate ale birourilor prefectilor.
Pentru PNL cazul Morega nu e doat stinjenitor ci si complicat de gestionat. El produce mari prejudicii de imagine dar e greu de transat rapid si radical. Din cel putin trei motive. Primul e acela ca e vorba de o practica generalizata, cu stirea centrului. De fapt, mai toti sefii din teritoriu sint parte a unor retele de influenta legate de oameni din virful ierarhiei de partid.
Dan Radu Rusanu in cazul de fata. Morega a avut doar ghinionul sa pice in plasa. Asa ca nu e usor de adoptat o masura severa impotriva sa. Pentru ca una cosmetica, de suspendare pe timp de o luna, a fost deja luata de ochii lumii. Poate ca pina la urma se uita! Al doilea element tine de gestiunea puterii in partid.
In PNL functioneaza o intelegere tacita: atita timp cit liderii de filialele sprijina actuala conducere centrul nu se amesteca in treburile lor interne. In plus, pe principiul solidaritatii, sefii de filiale judetene nu au cum sa fie de acord cu pedepsirea, altfel decit de forma, a unuia dintre ei pentru a nu crea un precedent de rau augur in ceea ce ii priveste.
Neavind un lider puternic, cu autoritate si forta electorala, asa cum au fost la vremea lor Ion Iliescu la PDSR, Traian Basescu la PD sau Theodor Stolojan pe cind era presedinte la PNL, liderii liberali au in realitate putine pirghii de presiune asupra filialelor.
In fine, al treilea motiv tine de situatia particulara a PNL-ului care se confrunta cu o sciziune de facto avind in PLD un potential aspirator de simpatizanti dar si de activisti. De aceea, conducerea partidului e alergica la orice decizii care ar putea genera agitatii si dezertari in teritoriu.
Sigur, toate argumentele de mai sus ar putea fi contrabalansate de observatia de bun simt ca prejudiciile electorale ale unui astfel de scandal pot fi semnificative.
Mai ales ca electoratul traditional liberal, oricum bulversat de asocierea atit de explicita a PNL cu PSD si cu Dan Voiculescu, va privi cu ochi extrem de critici incapacitatea formatiunii conduse de Calin Popescu - Tariceanu de a se descotorosi de oameni ca Ilie Morega.
E de presupus chiar ca efectele din acest punct de vedere vor fi serios mai daunatoare pentru liberali decit au fost in trecut pentru pesedisti, care au platit si ei in 2004 pretul politic pentru lista de lor de baroni. Numai ca de multa vreme liderii liberali nu se mai gindesc la acest gen de consecinte.
Singura lor grija pare sa fie in acest moment cum sa se mentina la cirma executivului si cum sa se contreze cit mai eficace cu presedintele.
Fenomenul baronilor locali e o consecinta directa a manierei in care sint organizate si functioneaza partidele politice in Romania. Ca un ansamblu de structuri clientelare, cu alegeri aranjate in filiale si delegati preselectati pentru congrese, in care obedienta fata de lideri e o conditie obligatorie pentru accesul la functii de decizie sau pentru nominalizari in administratie.
Lipsite de un suport ideologic consistent dar si de criterii care sa asigure promovarea valorilor in interior, partidele sint institutional cele mai nereformate entitati din viata publica autohtona.
De aceea, dincolo de avalansa de promisiuni si declaratii de bune intentii ale liderilor lor, in starea actuala partidele politice nu au cum sa nu produca in continuare baroni locali care paraziteaza institutiile statului, controleaza sau cumpara bunavointa unor canale media locale (atunci cind nu le detin direct in proprietate, asa cum se intimpla de exemplu la Constanta), adica fac legea in
teritoriu. Tot ei sint cei care propun oameni in functii, pentru administratia locala sau cea centrala, asa ca adesea din pozitii nu neaparat explicit de decizie sint in situatia de a controla maniera in care se distribuie banii si se exercita puterea la nivelul judetelor.
Asa ca pina nu se va iesi din acest cerc vicios, adica nu vom asista la o reforma reala a clasei politice de care toata lumea vorbeste intens dar pe care putini par dispusi sa o si promoveze, vom avea in continuare parte de institutia baronatului politic ca stare de fapt si ca stare de spirit.
