Eurovision e naspa. Si nu de ieri, de azi, ci de pe vremea cand Dida Dragan reprezenta Romania, pentru prima oara, intr-o finala, cu slagarul „Nu pleca”. De fapt, Eurovision e naspa inca de la inceputuri. Ca ABBA a castigat, prin anii ’70, concursul, pentru Suedia, dupa care si-a luat zborul spre o cariera scurta si glorioasa, e prea putin important.

De altfel, ABBA e singurul nume notabil de castigator al Eurovision-ului; cine a mai auzit, vreodata, de Dana, Lulu, Bucks Fizz sau Nicole (cea din Germania, nu din Romania)?

A, odata s-a ratacit, pe lista, si Celine Dion, pe la sfarsitul anilor ’80, cand ajunsese, deja, o mare stea pop. Dar de gloriile locale romanesti - Malina Olinescu, Sanda Ladosi, Dan Bittman, Nicola si Mihai Traistariu - cine va mai auzi?

Spun ca Eurovision e naspa deoarece nu are nici un sens. Ce exprima? Fraternitatea pop-artistica a tarilor europei? Gusturile continentale in materie de muzica proasta si de scenografii & costume kitsch? Frustrarile nationale ale imigrantilor care, odata pe an, pot decide, in numele tarii de adoptie, suprematia geo-muzicala a tarii pe care au parasit-o pentru o leafa mai buna?

Concursul a devenit (era de mult) un Campionat European al cantaretilor ratati, arbitrat de consiliile unite ale afonilor. Care ia nu numai pulsul modelor pop, al simpatiilor regionale si al fortei si deplasarii valurilor de imigratie, ci si pe acela al politicilor europene vizavi de minoritati si de orientari sexuale. Se pot trage, in subsidiar, o sumedenie de concluzii amuzante/interesante.

De pilda, despre simpatii regionale: Rusia e uimitor de iubita de fostele sale republici, oprimate, pana nu demult, de Armata Rosie, in timp ce Anglia nu are nici un prieten, nici dincolo, nici dincoace de canal. Corolar - Moldovenii ne iubesc, totusi, pe noi (12p), mai mult decat pe rusi (8p).

Despre imigratie: Turcia e, in momentul de fata, tara care domina scena europeana; Franta, Olanda, Germania, Austria si Belgia nu au acordat, cu siguranta, punctaj maxim Turciei pentru ca s-ar da in vant dupa manelele, sacoul si tenesii lui Kenan Doğulu.

Romania e concurata serios de Bulgaria, in fata careia era sa piarda singura tara occidentala pe care o domina, pana mai an, incontestabil. Pana la urma, Spania (inca) a votat, pe principiul diasporei, pentru noi.

Despre orientari sexuale, iata ce scrie, dupa finala de anul acesta, un ziarist de la „Gardianul”: „Romanii n-au tinut cont de un lucru cunoscut de toti si confirmat de vot: la aceasta editie si-au exprimat preferintele in special homosexualii si lesbienele din toata Europa.

Sigur ca asta nu insemna ca baietii de la Todomondo sa fie rasi pe picioare si imbracati in rochite sau sa forteze nota ca Serbia si Ucraina, dar se putea lucra la coregrafie, accesorii si costume pentru ca macar cateva elemente din spectacol sa aminteasca de extravaganta si explozia de culori din paradele gay.

Din contra, delegatia romana a sfidat publicul acestei editii pana la a redacta comunicate privind iubitele cantaretilor si o cerere in casatorie".

Prin urmare, pacatul major al celor de la Todomondo ar fi, in opinia jurnalistilor romani, acela ca nu-si inventeaza niste aventuri mondene prin cluburi gay; ba, mai mult, mai au si tupeul sa-si faca publice relatiile hetero! Mondenistii nostri au fost, se pare, cuprinsi la randul lor de febra orgoliilor nationale ranite, imprumutand, rapid, logica diasporei.

Au blamat „esecul” de la Eurovision (un loc 13, din 24), plangand ca am fost codasii Europei de Est - cea de Vest, desigur, nu are emigranti economici - fara sa tina cont in ce conditii s-a inregistrat acest pretins esec.

Vorba unui prieten: daca Traistariu, cu a sa alura gay si cu a sa prestatie de toata jena, a iesit, anul trecut, pe 4, anul acesta, cu o piesa care e chiar bunicica - avea, am decis noi, si umor, si originalitate, si concept - iesim, sigur, pe ultimul loc.

Si, spre propasirea mandriei noastre cultural-artistice, chiar asa s-a intamplat. Dubios ar fi fost sa ne aprecieze publicul care a votat cu show-ul patetic-lesbi al Marijei Serifovic (Serbia, loc 1; nothing like Tatoo!) sau cu cel trans-kitscho-sexual pus in scena de Verka Serduchka (Ucraina, loc 2; nothing like... Queen?!). In atare conditii, e chiar onorant: yupii, suntem ultimii din Est!

De ce scriu atata despre un spectacol de 2 lei? Pentru ca anul trecut s-a intamplat, intr-un concurs tragic de imprejurari, sa impachetez cateva sute de sepci&tricouri pe care scria Mihai Traistariu. Pentru ca, anul acesta, prins intr-o vizita la niste prieteni, am fost fortat sa urmaresc show-ul si, desigur, sa ma revolt.

Pentru ca nu pot intelege cum niste oameni inteligenti din TVR consuma o gramada de timp&energie cu nimic si, in urma experientei, devin chiar fani Traistariu. Pentru ca, in fine, nu pot sa pricep cum TVR consuma timp, bani, resurse umane&energie cu un show de care rad pana si fanele lui Teo, de pe Romantica.

Desigur, in seara spectacolului s-au batut cotele de rating, ceea ce, de cand cu pierderea meciurilor, la TVR nu prea se mai intampla. Lumea a tinut, probabil, ca la fotbal, cu Romania si s-a amuzat, pana la scorul final; unii, mai constiinciosi, si-au luat in serios rolul si i-au votat, manati de elan patriotic si de reciprocitati pioase, pe moldoveni.

(Articol aparut si in revista Cultura)