Azi a inceput scoala.
Ca in fiecare an, milioane de copii si parintii acestora privesc plini de speranta la noul an scolar. Unii merg pentru prima data la scoala, altii o termina. Parintii, dar si profesorii, isi doresc pentru copii cel mai bun nivel de educatie posibil.
Insa, in ciuda acestei dorinte, in ultimii 18 ani a existat tot timpul o dorinta de reforma, o dorinta de mai bine pentru invatamant.
Pe de o parte, fata de acum 18 ani, multe s-au schimbat in bine, pe fondul a numeroase reforme. De exemplu, clasele sunt mai mici iar scolile sunt mai moderne, programa mai apropiata de interesele elevilor. In plus, accesul la invatamantul superior este mai usor si a crescut ponderea persoanelor cu studii superioare.
Insa toate aceste reforme nu au reusit sa faca din invatamantul romanesc unul competitiv si unul care sa raspunda cerintelor secolului 21.
Rezultatele elevilor nostri, asa cum se arata si in raportul Miclea, sunt mult sub media europeana si mult sub rezultatele obtinute de vecinii nostri; cele invatate in timpul scolii sunt de putin folos in viata de zi cu zi iar legatura intre invatamantul superior si cercetare produce prea putine rezultate.
Societatea romaneasca, ca si cea europeana dealtfel, are un viitor bazat pe cunoastere.
De aceea, invatamantul este, alaturi de infrastructura, unul dintre pilonii viitorului societatii romanesti. Reformele din ultimii 18 ani au produs rezultate, dar nu suficiente, extrem de multe mai sunt de facut, in general pe linia raportului Miclea prezentat in urma cu 2 luni si analizat pe acest blog in cel mai mic detaliu.
Din pacate, politica si-a bagat din nou coada, iar reforma a pierdut momentul propice dintre doi ani de invatamant si nu a fost adoptata. Dupa prezentarea raportului Miclea nu s-a mai intamplat nimic. Cei care au lansat raportul au intrat in vacanta, iar ministrul Adomnitei a inceput sa faca singur un plan de reforma, nefinalizat.
In plus, asa cum arata un interviu recent al domniei sale in Academia Catavencu, cred ca dl. Adomnitei confunda Ministerul Educatiei cu un santier de constructii. Dl. Adomnitei trebuie sa inteleaga ca, in anul 2007, in UE, un anumit mod de a vorbi cu si despre angajati nu mai este permis, nici pe santier si cu atat mai putin cu dascali.
Scoala a inceput, reforma insa mai are de asteptat. Este absurd sa credem ca parintii, elevii sau profesorii se vor opune unei reforme care va fi benefica elevilor si invatamantului in general. Atata doar ca oamenii politici trebuie sa inteleaga importanta strategica a invatamanului si sa trateze acest domeniu in afara disputei politice. Nu.
Nu este nevoie de consens politic in ceea ce priveste reforma in sine pana in cel mai mic detaliu, ci in ceea ce priveste obiectivele si, mai ales, urgenta ei. Iar la acest capitol politicienii au ramas corijenti.
