In Justitie se poarta un razboi total. Ceea ce se intampla este dincolo de orice inchipuire si probabil ca Bruxellesul priveste uluit la desfasurarea evenimentelor, unice in felul lor. Avem un ministru al Justitiei la un pas de a fi pus sub urmarire penala pentru semnarea unor hotarari de guvern care favorizau clientela politica in dosarul Posta Romana.
Acelasi ministru cere excluderea din magistratura a procurorilor din DNA care ancheteaza demnitarii cercetati pentru coruptie si preseaza pentru un raport negativ in ce-i priveste pe Tulus si Morar, pe care ii vrea indepartati din functiile pe care le detin. Simultaneitatea acestor evenimente arata ca presiunea este maxima si vine din cel putin doua parti.
In primul rand, vine dinspre Guvern, care a dovedit de la bun inceput ca nu-i are la suflet pe cei doi procurori, asa cum n-a avut-o nici pe Macovei, de care a vrut mereu sa scape. Campaniile electorale se apropie si nu mai este timp de pierdut.
Dosarele trebuie stopate si deciziile Curtii Constitutionale, repetatele amanari si interminabilele tertipuri, arata ca s-a incercat din rasputeri acest lucru. Dinspre Palatul Cotroceni vin presiuni similare. Sa nu fim naivi, dosarul Posta nu este de ieri, de azi, iar implicarea ministrilor PNL si UDMR era cunoscuta de cel putin cateva luni, zvonuri insistente circulau pe aceasta tema.
Dosarelor li s-a dat drumul in momentul-cheie. Era evident ca incercarilor de decapitare a DNA li se va raspunde cu dosare, nu prea greu de facut cand membrii Cabinetului si alti demnitari sunt la limita legii.
Dar poate nu se ajungea aici daca in fruntea Justitiei nu era plantat un personaj de categoria a treia de tipul lui Chiuariu. A raspuns cu atata promptitudine inabila comenzilor politice incat misiunea i-a fost devoalata de la bun inceput. S-a lansat in actiuni care in mod evident il depaseau si profesional, si intelectual.
A facut acest lucru nu doar pentru ca era tras de sfori, ci si dintr-un imens complex de inferioritate fata de predecesoarea sa, un comportament infantil de razbunare si demonstratie facuta mai mult in fata oglinzii. Dar marea, fatala greseala a fost atacul la adresa procurorilor de la DNA, a celor care aveau in lucru dosarele demnitarilor.
A reusit sa-si ridice impotriva nu doar opinia publica si Bruxellesul, ci chiar corpul de procurori, care si-a simtit amenintata independenta.
Ceea ce se intampla acum arata ca razboiul dintre Chiuariu si Morar, si in extenso dintre Cotroceni si Victoria, a intrat in faza finala si deznodamantul se apropie. Se joaca nu doar cartea DNA versus ministrul Justitiei, in mod evident unul dintre cei doi urmand sa plece, ci si cartea continuarii luptei impotriva coruptiei.
Pentru ca aici este marea problema: daca se va reusi in final blocarea dosarelor pe perioada campaniilor electorale care se apropie, lupta este aproape pierduta.
Extrem de importanta va fi si reactia premierului, pentru ca ea va arata cat de departe este dispus sa mearga Tariceanu in protejarea acestui incompetent care face boacane dupa boacane si ne sifoneaza imaginea mai mult decat a reusit s-o faca Rodica Stanoiu. In situatia in care comisia prezidentiala va da unda verde pentru urmarirea penala, primul gest firesc ar fi demisia.
Ar fi, intr-adevar, cu totul neobisnuit ca Justitia sa fie condusa de un urmarit penal.
