De mai bine de un an, zona in care locuiesc este scena unor variate lucrari edilitare: primul val de ingropare a unor cabluri (Netcity, cred); nesfarsite defectiuni si prin urmare reparatii la reteaua de apa rece, care au condus la decizia de a inlocui intreaga retea pe mai multe strazi; reabilitarea termica a blocurilor; mai multe serii de reparatii la reteaua de termoficare; noul val de ingropare a unor cabluri (poate fi diferentiat de primul val prin 'tehnologia' santurilor inguste, de 15-20 cm); iar intre ele, sporadic, asfaltarea strazilor principale, scrie Ovidiu, pe blogul La coltu' strazii.

Nu pun in discutie utilitatea lucrarilor, ele sunt necesare (poate despre metoda aleasa pentru reabilitarea blocurilor sa mai carcotim cate ceva). Indiferent daca au fost comandate de primarie (reabilitarea blocurilor, asfaltare) sau de firme private (toate celelalte), am constatat cateva probleme comune:

  • nu e vizibila niciun fel de strategie care sa minimizeze pierderile. Las la o parte avariile, ca nu pot fi anticipate, dar, ca in filmele cu prosti, ambele valuri de ingropat cabluri au venit imediat dupa repararea anuala a strazilor. Nu e prima data cand se intampla, acum mai bine de un an lucrarile (programate!) de reparatii la termoficare au fost tot asa, imediat dupa asfaltare
  • toate lucrarile de asfaltare de la finalul interventiilor sunt de mantuiala. Dupa maxim doua luni de la finalizare, asfaltul se lasa, probabil pentru ca e de proasta calitate iar pamantul de dedesubt nu e bine batut. Apar denivelari si crapaturi. Cand vine ploaia crapaturile incep sa se faramiteze si apar gropi. Asta se intampla inclusiv pe strazile principale.
  • pe langa ca sunt prost facute, asfaltarile dureaza si mult. De obicei - iar asta e vizibil cu precadere la cabluri - firma executanta prefera sa sape multi kilometri, sa acopere doar cu pamant, si doar la final sa asfalteze. Probabil e mai ieftin. Dar asta inseamna ca santul din zona unde a inceput lucrarea sta descoperit saptamani sau chiar luni. Asta inseamna mizerie si dificultati de circulatie pentru batrani, persoane cu carucior cu copii, persoane cu dizabilitati sau bicilisti, pe o durata lunga de timp.
  • niciuna dintre lucrari nu are o minima atentie pentru mediul inconjurator. Acolo unde e vorba de santuri - la cabluri si tevi - pamantul excavat e pus alaturi de sant si lasat zile intregi. Bate vantul, ploua, trec masini si oameni, pamantul se transforma in praf si se raspandeste peste tot in jur. Nu o data strazile arata precum ulitele de tara, ca sa nu mai vorbim de praful inghitit de toti locuitorii si trecatorii. La lucrarile de reabilitare o singura data am vazut schelele acoperite cu plasa de protectie; era in campania electorala, iar plasa era o mare reclama la Vanghelie. Mi s-a intamplat sa ies din casa si sa mi se para ca ninge de la bucatile de polistiren ce zburau prin aer.
  • niciodata nu am vazut o preocupare pentru protectia muncii. Muncitorii lucrau fara echipament de protectie, vara erau adesea la bustul gol. Nu am vazut inca un lucrator cu pick-hammerul care sa aiba casti de protectie pentru cap si urechi sau aparatoare de corp. La lucrarile de reabilitare a blocurilor nu am vazut niciun fel de protectie pentru muncitorii aflati la inaltime.
  • nu am vazut niciodata vreo forma de control sau monitorizare din partea primariei sau a altor institutii publice. In fond, lucrarile se petrec pe spatiul public, au nevoie de aprobari, trebuie sa respecte niste reguli, deci cineva ar trebui sa verifice ca se intampla asta. E desigur o opinie subiectiva, ca nu am stat toata ziua sa ma uit ce mai fac oamenii la lucrari. Dar este o opinie impartasita si de ceilalti co-blocatari, inclusiv de cei mai in varsta, care-s mai toata ziua pe acasa

In general, desi e un domeniu in care avem tomuri intregi de legislatie, reguli, standarde etc., impresia este nu doar ca se lucreaza prost, ci si haotic, fiecare dupa capul lui. Costurile acestei debandade edilitare le suportam noi toti, prin taxe, tariful ridicat al utilitatilor si serviciilor respective, praful inghitit si disconfortul creat. Habar n-am ce as putea sa fac sa ajut la rezolvarea acestei probleme.

Comenteaza pe blogul La coltu' strazii.