Zacarias Moussaoui, jihadistul francez condamnat in Statele Unite la inchisoare pe viata pentru complicitate la atentatele din 11 septembrie, este "ingropat de viu", "la sase metri sub pamant", spune mama sa. Dar "imi pastrez speranta ca nu isi va incheia viata asa", a declarat ea, citata de agentia AFP.
Aicha el-Wafi traieste la Narbonne, in sudul Frantei, la mii de kilometri distanta de inchisoarea de maxima siguranta din Colorado, unde fiul sau Zacarias, isi ispaseste pedeapsa pronuntata in 2006.
De la acest verdict, doamna el-Wafi nu mai are niciun un contact cu fiul sau in varsta de 43 de ani. "Am cerut sa-l vad. Mi s-a raspuns ca el nu vrea sa stie nimic despre exterior. Dar eu nu reprezint exteriorul, eu sunt mama lui", spune ea, refuzand sa creada autoritatile americane, care sustin ca fiul sau refuza orice vizita.
"Fiul meu este ingropat de viu. La carcera, traieste la sase metri sub pamant. Nu poate vorbi cu nimeni. Plimbarea si-o face in patru metri patrati. Cei care l-au condamnat nu sunt umani. Nimeni nu merita o astfel de condamnare", spune ea.
Singurul jihadist francez condamnat pentru seria de atentate din 11 septembrie 2001 a pledat vinovat in timpul procesului. Pedeapsa sa, inchisoare pe viata fara posibilitatea de eliberare conditionata, a fost confirmata in apel la inceputul anului 2010.
Arestat cu cateva saptamani inainte de atentate, Zacarias Moussaoui se revendica drept membru al al-Qaeda. El este considerat al 20-lea pirat al aerului care trebuia sa participe la atacurile din 11 septembrie.
In timpul procesului, el a afirmat ca urma sa intre cu un avion in Casa Alba si si-a declarat ura fata de americani si de evrei, exprimandu-si totodata "dezgustul" pentru familiile victimelor.
"Nu trebuie sa uitam ca Zacarias a pledat vinovat dar nu a fost niciodata declarat vinovat", se apara mama sa, care isi exprima regretul ca "nimeni nu a zis macar o data" ca "fiul sau nu este vinovat", in conditiile in care dosarul impotriva sa este "gol".
"Pastrez speranta ca nu isi va incheia viata asa. Ca intr-o zi, o persoana umana va spune ca nu trebuia sa fie condamnat pentru ceea ce a facut. (...) Era nevoie de un vinovat", spune aceasta femeie in varsta de 64 de ani.
"A fost victima unui rasism ordinar. A facut studii care nu i-au oferit nicio meserie. Nu a avut tata de la varsta de trei ani. Fiul meu este un naiv, un idealist", spune femeia franco-marocana, care adauga ca "iubeste in continuare Franta, chiar daca a parasit-o".
3
16
