S-ar putea ca numele ei sa nu va spuna nimic, dar cred ca o cunoasteti foarte bine, din fotografiile facute multor staruri de la Hollywood si nu numai. Politicienii americani au vrut sa fie fotografiati de ea. Este vorba despre Annie Leibovitz si este autoarea celebrei fotografii cu Demi Moore insarcinata, ipostaza pe care au copiat-o multi dupa aceea.

Am citit in octombrie despre faptul ca si-a adus si in Europa, la Londra, expozitia de fotografie care reuneste lucrari din ultimii 15 ani, Annie Leibovitz. A Photographer's Life, 1990-2005, am vazut la CNN, Euronews sau BBC World imagini de la lansare si un scurt interviu in care le spunea jurnalistilor prezenti ca nu e obisnuita sa fie ea in fata obiectivului si sa i se faca poze, si ca ea nu a luat lectii de arta fotografica, a invatat facand poze.

Dar am uitat de expozitie, pana ieri, cand am ajuns la National Portrait Gallery si am vazut afisul. Din pacate, pentru ziua de sambata toate biletele erau vandute, asa ca duminica, la prima ora, literalemente, eram in fata usii. Si am fost fericitul posesor al celui de-al treilea bilet vandut duminica. :) Expozitia se deschide cu patru imagini cu regina Elisabeta II, facute in 2007, inainte de vizita de stat in SUA. Parca sunt niste tablouri.

Expozitia prezinta atat imagini cu staturi de la Hollywood, dar si poze cu familia ei, sau cu evenimente la care a luat parte. Inainte de expozitia asta as fi zis ca este genul de fotograf privilegiat, care pozeaza doar celebritati, chiar daca o face in cel mai artistic mod. Eu cred ca Leibovitz este unul dintre cei mai tari fotografi din lume. Poate colegi de-ai mei fotografi nu sunt de acord cu mine, dar este opinia unui nespecialist, daca vreti.

(Fac o paranteza si va spun ca de la noi imi plac foarte mult fotografiile de studiou ale lui Marius Baragan si multe dintre fotografiile cu Mihaela Radulescu sau Monica Barladeanu, de exemplu, sunt facute de el. In ceea ce priveste fotografiile in actiune, de eveniment, sunt un fan al lui Toni Salabasev, care are o serie de imagini pe care in mod sigur le stiti, desi nu stiti cine le-a facut. Am avut norocul sa lucrez cu ei la mai multe sedinte foto si este absolut fascinant.

Si sunt minunati pentru ca le place sa vorbeasca despre munca lor, despre ceea ce fac, sa iti explice ceea ce fac si trucuri de imagine. Daca ii cautati insa pe net, ii veti gasi. Merita! Sunt niste oameni deosebiti si niste profesionisti fara egal.)

Bun, revenind la Leibovitz, am fost impresionata de fotografii ale ei facute la Poarta Brandenburg la cateva luni dupa caderea zidului Berlinului sau in Sarajevo-ul asediat. Mi-o imaginam stand intr-un studiou caldut, avand toate conditiile sa ii iasa niste imagini perfecte, dar mai putin intr-un teatru de razboi, chiar daca nu sunt imagini de front, ci din redactia singurului ziar care s-a publicat in perioada conflictului. Intr-una dintre acele imagini apare si Christiane Amanpour, sefa corespondentilor internationali ai CNN, mult mai tanara decat acum, dar cu aceeasi frizura "bretonata". :)

Un pusti din Sarajevo a fost accidentat de o masina, ea a fotografiat momentul imediat urmator, in timp ce pustiul a fost pus in masina lor si dus la spital. A murit pe drum.

Expozitia iti dezvaluie multe lucruri din viata ei si am fost extrem de surprinsa sa aflu ca a avut primul copil la 51 de ani, justificarea ei fiind ca pana atunci si-a construit cariera si n-a gasit niciodata momentul potrivit sa devina mama. Vreo trei ani mai tarziu a avut si gemeni.

Are incredibil de multe fotografii cu prietena ei, scriitoarea Susan Sontag. Sontag a murit de cancer, iar Leibovitz a imortalizat absolut toate momentele din aceasta perioada a vietii prietenei ei, pana la moarte. Este surprinsa intalnirea cu doctorul care a anuntat-o ca boala ii e fatala, momentul in care este tunsa, pentru ca in urma chimioterapiei i se rarise parul, sunt fotografiate momentele din timpul sedintelor de chimioterapie si simti parca epuizarea bolnavei. Nici macar in momentul in care a fost luata din spital, pentru ca nu mai era nimic de facut, Leibovitz nu lasa camera din mana, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca o imortalizeaza moarta.

Sontag este o prezenta continua in expozitie, este ca o poveste de dragoste si, am descoperit acum pe internet ca i-a fost mai mult decat prietena, i-a fost partener de viata. In naivitatea mea, in momentul in care am vazut-o fotografiata in cada sau in pat nud, m-am gandit ca prietenia lor trece granitele unei prietenii foarte stranse intre doua femei, dar nu mi-am pus problema ca ar fi mai mult decat excentricitate.

Nu am prejudecati, doar ma amuza naivitatea mea. Va marturisesc ca am fost cu o colega de-a mea si am discutat despre apropierea lor, dar niciuna nu s-a gandit ca Leibovitz ar fi gay, mai ales ca a facut trei copii. Am citit si am descoperit ca gemenii sunt facuti de mama surogat.

Oricum, cred ca despre Annie Leibovitz merita sa vorbeasca imaginile. Am gasit pe Google imagini din expozitie, pe care vi le arat. Merita vazut si calendarul Lavazza pe anul 2009 (si puteti vedea, prin comparatie, si anii anteriori), desi mie mi se pare mai putin reusit decat ce au facut alti fotografi, in anii anteriori, dar este mult mai spectaculos proiectul ei facut pentru Disney, in care vedete de la Hollywood sunt personaje de basm. Blogul acesta va spune si povestea lor, daca va intereseaza.

Eu am avut parte de un rasfat vizual astazi si vreau sa il impartasesc cu voi, in mica parte macar.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Menaru.