Pictorul Bogdan Mihai Radu a câștigat în 2018 Marele Premiu la Oxford International Art Fair, apoi s-a stabilit la Londra și crede că profesia de artist te alege. “De-a lungul anilor, numărul lucrărilor aruncate sau stricate de mine, pentru că am considerat că nu mă reprezintă, ar putea umple cu ușurință un muzeu. Un muzeu al schițelor irosite. Și cred că fiecare artist are o astfel de abordare, care vine din dorința de autodepășire, de perfecționare, de a oferi publicului cea mai bună versiune a artei tale”.
Ce înseamnă respectul pentru tine?
Bogdan Mihai Radu: Respectul față de alții sau față de anumite valori cred că vine la pachet cu respectul de sine. Mama îmi spunea cândva, respectă-te ca să fii respectat; așadar vorbim de un complex de idei care variază de la a respecta pe cei din jurul tău, la a te respecta pe tine însuți și nu în ultimul rând a fi respectat de cei din jurul tău.
Crescut într-o familie cu adânci rădăcini transilvănene, mereu am pornit de la premiza că respectul celor din jurul tău se câștigă și nu e ceva ce vine împachetat frumos ca un cadou de Sărbători. Trebuie să muncești, să îți alegi un scop, să te dedici lui și apoi să încerci să obții recunoașterea celor din jurul tău. Respectul ca valoarea intrinsecă cred că este meritat de absolut toată lumea de la cel mai umil om până la capete încoronate. Simplul fapt de a saluta este o dovadă de minim respect, o realitate pe care nu o putem ocoli.
Putem declara că respectăm doar valorile autentice, dar până la urmă cine stabilește aceste valori? Societatea? Biserica? Statul? Din punctul meu de vedere prezintă valoare și necesită respect totul. Pornind de la natură, pe care o vedem de atât de multe ori, în ultimii ani, tot mai răzvrătită, mai împotriva noastră. Iar motivul este unul clar, noi, oamenii, am uitat să respectăm fructul pe care îl mâncăm, pădurea în care ne plimbăm sau apa.
Crezi că artiștii sunt respectați în România?
Bogdan Mihai Radu: Mai degrabă există un respect al breslei, al colegilor artiști între ei. Dar de cel al restului persoanelor față de artiști, și mai ales față de cei plastici, mă îndoiesc că ar exista. În mod normal, acest respect ar trebui să se bazeze pe o bună reprezentare a imaginii breslei în general. Având experiența britanică unde sunt membru al asociației similare UAP-ului, văd clar diferența. În Marea Britanie, dacă ești artist ești încurajat să creezi, să te dedici artei, fiind susținut de cele mai multe ori atât de stat, cât și de diverse organizații caritabile. Cum să fii respectat ca și artist în România, când în primii 10 ani de când termini studiile, care este una dintre cele mai fertile perioade ale creației, nu ai dreptul nici măcar la un atelier, nu mai zic de de dificultatea de a fi expus.
Cum vezi tu respectul pentru public din perpectiva de pictor? Dar respectul publicului din România pentru artă, în general și pentru pictură, în special?
Bogdan Mihai Radu: Respectul pentru public se traduce în calitatea lucrărilor produse dar și în abordarea pe care o ai. Iarăși un lucru pe care l-am învățat la Londra, ca să primești, trebuie să oferi. Și aici mă gândesc în primul rând la faptul că atunci când primești un atelier din partea statului britanic, tu ca și artist poți spre exemplu organiza periodic cursuri pentru copiii din comunitatea în care locuiești. Ori în România, poți fi model de respect și virtute, titan al artei și tot să nu atragi interesul publicului, care de cele mai multe ori rămâne ancorat în ideea că un pictor trebuie să lucreze fidel după natură sau obiect. Afirmarea noilor generații de artiști români care expun sau sunt vânduți în străinătate și care sunt preocupați de ieșirea din această paradigmă a creației cred că va contribui pe termen lung și la creșterea respectului publicului autohton pentru artă.
Ce persoane pe care le respecți te-au inspirat în carieră și cum ai ales această profesie? Ce sfaturi ai da copiilor care aleg pictura?
Bogdan Mihai Radu: În România, încă din perioada în care lucram la Cluj, am fost fascinat de lucrările maestrului Corneliu Brudașcu. Naturalețea gestului pictural al acestuia, paleta de culori, dezinvoltura trecerii prin diverse teme m-a motivat și mi-a fost punct de referință pentru o bună perioadă de timp. Un artist despre care se vorbește prea puțin azi în România și a cărui poveste de viață și artă m-au atras este Ervant Nicogosian. Pictor român de origine armeană este unul dintre marii precursori ai expresionismului abstract în România, o personalitate care ar trebui mult mai intens promovată. Prin Nicogosian pot spune că mi s-a deschis apetitul spre zona de artă abstractă, ulterior descoperindu-i pe Anselm Kieffer sau pe Gerhard Richter și am fost atras tot mai mult de zona conceptuală a artei precum și de expresionismul de factură abstractă.
Profesia de artist cred că te alege ea pe tine și ca să îl parafrazez pe Edison, arta este 1% inspirație și restul muncă. Zilnic am rutina mea, chiar și după atâția ani când fac schițe, mă amuz încercând diverse culori și cred că de-a lungul anilor numărul lucrărilor aruncate sau stricate de mine, pentru că am considerat că nu mă reprezintă, ar putea umple cu ușurință un muzeu. Un muzeu al schițelor irosite. Și cred că fiecare artist are o astfel de abordare, care vine din dorința de autodepășire, de perfecționare, de a oferi publicului cea mai bună versiune a artei tale.
Copiii cred că sunt fermecați de culori și de pictură, fiind prima lor formă de exprimare creativă. Nu cred în existența unui talent deosebit în a desena sau picta, dar cred cu siguranță în ideea de repetitivitate și de dorință de a ajunge la perfecțiune. Iar ca și sfat adresat tânărului și foarte tânărului artist plastic aș îndemna la explorare fără limite a peticului de hârtie sau pânză albă, a încercărilor repetate de nuanțe și de forme, care să considere că îl reprezintă și îi fac cinste.
În 2018 ai câștigat Marele Premiu la Oxford International Art Fair, apoi te-ai stabilit la Londra. Care sunt diferențele dintre piața artistică de acolo față de România. Ai sesizat diferențe si în ceea ce privește educația artistică, plastică?
Bogdan Mihai Radu: La nivel de diferențe între piețele artistice putem discuta ore și zile și tot nu am epuiza subiectul și asta dintr-un simplu motiv: diferența de educație artistică dintre publicul britanic și cel românesc. Dacă cel britanic este receptiv față de abordările cele mai postavangardiste și este dispus să și achiziționeze lucrări din toate zonele exprimării artistice vizuale, în România publicul este încă atașat de ideea de reproducere fidelă a unei imagini fie ea inspirată din natură sau vreo față umană. În ce privește educația artistică a publicului, deși sunt conștient că asta ține de gustul fiecărui privitor sau cumpărător, în Marea Britanie acest gust divers se menține prin organizarea de conferințe, de seminarii de specialitate, destinate publicului larg, fără vreo preocupare anterioară sau studii din sfera artistică. Eu personal consider că gustul artistic se educă, dar pentru a face asta este nevoie ca cineva să o facă. Iar zona această de încurajare a exprimării diverse, de familiarizare a publicului cu noi concepte artistice și abordări contemporane în artă, de educare a spiritului publicului lipsește aproape cu desăvârșire în România.
Cum putem insufla respectul pentru artă, muzică, pictură și cum crezi că putem noi ca societate să devenim mai respectuoși?
Bogdan Mihai Radu: Practic, întrebarea vine ca o continuare firească a răspunsului meu anterior. Insuflarea respectului pentru artă se face prin educație. Aici nu mă refer doar la educația clasică, instituționalizată. Educație artistică trebuie să facă și muzeele de artă, și artiștii și colecționarii și galeriile de artă. Practic tot universul artei ar trebui să “comploteze“ de o manieră fericită pentru educarea publicului interesat de artă, dar și pentru atragerea a unui public tânăr, pasionat și curios să înțeleagă fenomenul artistic.
---
Articolul face parte din demersul RoMâine.
Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine.
#RoMaine #RespectRoMaine #RespectRoMaineMedLife
