"Atentie la pana de vultur!" este, de altfel, expresia preferata cu care fostul mecanic de intretinere la Teatrul "Bacovia" isi "alinta" inamicii in show-urile de pe Alfa TV (postul pe care il controleaza ca si patron din umbra). In studioul de filmare, "Seche" e in elementul lui.
Asemeni oricarui dictator, mai-marele politicii bacauane este extaziat atunci cind se afla in centrul atentiei, cind este filmat, cind are in preajma reporteri de la "Desteptarea" (cotidianul pe care-l controleaza, tot ca
patron "din umbra"), ori de la Rompres. Mingile-i sunt servite la fileu,
iar baronul trage cu sete: "Nu-i asa ca firmele ale caror patroni va
critica sunt, de fapt, datoare la stat?", ori "Nu-i asa ca faptele
demonstreaza calitatile primarului Sechelariu ca si conducator
destoinic?". Ziaristii lui de casa, pe care-i iubeste sincer si le da
parinteste cite una dupa ceafa, apara cu furie baronatul tatucului.
Editoriale acide, mistouri fara perdea, atacuri piezise asupra celor ce
indranesc sa nu-l iubeasca pe mult stimatul conducator.
De Sechelariu nu scapi, orice ai face, oriunde te-ai intoarce, oricine ai
fi. El Lider Maximo este peste tot si in toate. La televizor, la radio Alfa,
in capul ziarului "Desteptarea", pe chioscurile sale de ziare, la intrarea
pe stadion, iar acum, in vremuri de campanie, in cele mai neasteptate
cotloane: pe sute si sute de vitrine, pe imense panouri spinzurate
deasupra magazinelor "Selena", pe parbrizele taxiurilor si autobuzelor
de transport public, la intrarea in baruri sau chiar pe usile unor institutii
publice. Atunci cind te scoli dimineata si dai drumul la radio, auzi
vestile luminoase despre activitatea primarului, despre "neobosita sa
grija fata de om". "De pe 1 ianuarie 2005, administratia Sechelariu
va reduce taxele locale cu 40%!", rosteste glasul sugrumat de
emotie si bucurie al celor ce turuie povestind ce bine este si mai ales
cit de bine va fi. La televizor, aceeasi atmosfera de extaz. {tirile zilei
incep cu liderul, continua si se sfirsesc tot cu el.
Iliescu si Nastase par sa fie doar niste tolerati in mass-media
obediente lui Seche. Vestile despre ei sunt reci, fara zorzoane, scrise
alandala, la gramada. In fond, rolul de superman nu poate fi jucat de
mai multe personaje, indiferent ce functie ar avea ele in stat. Doar
Dumitru cel Mare, ctitorul Bacaului european, este portretizat mereu
drept un om fara cusur, care nu greseste niciodata. "Sunt curat ca
lacrima", spune sfintul bacauan Dumitru, cel care va avea ocazia, in
viitorul mandat, sa binecuvinteze cea mai mare catedrala ortodoxa din
sud-estul Europeni. Catedrala ridicata, normal, de firma Conimpuls, a
fratelui Sergiu si gindita la Institutul de Proiectari Judetean. Citadela
inginereasca de traditie, condusa acum de nevasta primarului, fosta
chelnerita Laudeta, si de fosta sa sefa de cabinet, Carmen Corocea.
Postere "a la Lenin"
De aceea, bacauanii nu se tem de pusca lui Nastase, de bunicute sau
parchete, cit de pumnul lui Dumitru Sechelariu. Iliescu este
considerat drept un batrinel simpatic, in vreme ce Sechelariu e ursul,
potentul, musculosul, virtuosul. El drege, el taie, el spinzura si tot el
iarta atunci cind te intorci smerit in genunchi. Oricum, bacauanii stiu
ca pina la Dumnezeul Iliescu, te maninca sfintii Sechelari. {i sunt
multi la numar. Atit de multi incit bintuie prin Primarie, Prefectura,
Inspectoratul {colar, Casa de Asigurari de Sanatate, alte institutii de
stat. Toate sunt vopsite, la figurat, in rosu trandafiriu, iar functionarii
stiu ca, in Bacau, legea este Dumitru Sechelariu. Nimeni altcineva. La
fel de cuminti si de credinciosi se afla si cei ce lucreaza pentru firmele
lui Seche. Despre unii se spune ca sunt incompetenti, dar ca au strins
averi considerabile pupind pulpana sefului. Altii, din contra, par a fi
buni profesionisti, insa intr-un oras controlat de un clan si de neamurile
sale, nu e inteligent sa te pui rau cu seriful.
Dovada plumbului din picioarele bacauanilor este si faptul ca oriunde
te-ntorci, mii de afise electorale de-ale lui Sechelariu se zgiiesc, zi si
noapte, la "guvizi". Ii controleaza daca circula corect, daca se
comporta conform normativelor in vigoare, daca merg incolonati, daca
bat cum trebuie pas de defilare, daca citesc ziarul de partid si de stat,
"Desteptarea". Poate ca de aceea, in Bacau simti permanent in ceafa
respiratia primarului. Oamenilor le e teama sa-l injure, sa-l critice, sa
spuna bancuri pe seama lui. In orice democratie, sunt nebuni carora
nu le place atunci cind e bine, si ca atare se leaga de cei virtuosi. Nu
si in Bacau. Aici, cel ce se ia de viata lui Sechelariu, fie nebun sau
intreg la minte, risca sa simta cit de periculoasa e "pana de vultur".
Anul trecut, "Monitorul de Bacau" a inceput, de pilda, sa compare
realitatea cu promisiunile electorale ale primarului, spuse in 2000.
Dupa putina vreme, Sechelariu a oprit difuzarea acestui cotidian in
chioscurile aflate in proprietatea trustului "Desteptarea", iar dupa alte
citeva zile, a incalcat flagrant legea CNA, spurcind la televizor ziaristi
si politicieni care nu erau prezenti in studiou. "Eu sunt un tip care
crede ca razbunarea este arma prostului", afirma vinerea trecuta
Sechelariu, desi toti bacauanii stiu ca nu-i bine sa-l calci pe bombeu pe
primar.
In posterele electorale, privirea lui Sechelariu imbraca deopotriva
insolenta smecherului si milostenia unui tatuc. Desi burta i se revarsa
peste pantaloni, iar anii i-au buhait chipul altadata odihnit de-atitea
corigente, primarul-stadion este infatisat, in unele postere, asemeni lui
Lenin: cu barba-n vint, cu privirea agatata de cerul albastru al patriei,
cu mina dreapta aratind, cu fermitate, viitorul. "Continuam
impreuna!", striga primarul, cu cravata fluturind si sacoul larg deschis.
El uita sa precizeze daca vorbeste cu electoratul pauper sau cu
gasculita de cumetri odihniti in vile si masini europene.
Atitudinea sa decisa, severa, baroniala, reprodusa in tiraje de masa, iti
da senzatia ca intrind in Bacau, calci pe urmele lui Rambo. Daca nu ai
o mutra simpatica, risti sa fii alergat pina dincolo de fruntariile
judetului. De altfel, veneticii sunt o specie pe care bacauanul Dumitru
nu o inghite. Atunci cind infiereaza cu minie revolutionara presa care
nu-i cinta osanale, primarul are grija sa scoata pe masa dosarele
ziaristilor si sa puncteze decisiv in fata telenovelistelor: uite,
mincinosul asta e venit de colo, celalalt de dincolo, nici macar nu sunt
moldoveni. "Io nu am nimic cu nimenea", zice el, insa "e de datoria
mea ca primar sa informez bacauanii despre cine scrie de rau
despre mine."
Ce cauta in Bacau ziaristi nascuti in alte judete?! Teoria orasului-stat,
ale carui ziduri nu pot fi penetrate de stranieri, nu e noua. Sechelariu
scrie doar un capitol personal in Constitutia unei tari mototolite.
Bacaul sunt eu!
Pentru Dumitru Sechelariu, orasul Bacau este creatia sa. "Intre mine
si bacauani s-a stabilit o relatie speciala", declara el cu aer
complice. Ceea ce a realizat este "o comunitate model", pentru ca
Bacaul este "cel mai curat, frumos si intretinut oras din Romånia".
Modelul este, din cite precizeaza primarul, european, insa realitatea
tine un pic de Africa si ceva mai mult de epoca Ceausescu. Apa calda
curge "cu orar", asfaltul strazilor se degradeaza iarna, in fata Primariei
ti-e teama sa te opresti, iar despre PSD nu e indicat sa spui vorbe
grele. Fauritorul, economistul, managerul, organizatorul, binefacatorul,
ctitorul, patronul, baronul sunt tot atitea ceausisme ce descriu
atmosfera "europeana" dintr-un municipiu exilat in feudalism. Iar
ayatollahul este toate acestea si inca multe pe deasupra: aparatnicii
care-i coafeaza atent imaginea au permanent grija sa gaseasca
epitetele cuvenite unui astfel de lider fara pereche, caruia ii place sa
fie adulat. Dumitru intruchipeaza geneza de dupa apocalipsa, pentru
ca el n-a venit la Primarie pe jos, ci "in Volvo". El nu a fost precum
altii, si nimeni altcineva nu va fi ca el. Cind a ajuns primar, Sechelariu
era deja putred de bogat, nu ca altii, dinaintea lui, care doreau sa
roada ciolanul. Iar tot ceea ce a facut el pentru Bacau, spune
Sechelariu, a fost pentru bacauani.
Pentru sine, nimic. Nici macar salariul de primar nu si-l ridica, gest pe
care nu uita sa-l aminteasca atunci cind povesteste, la televizor, cit
de bun si de drept este. Sacrificiile sale sunt, de altfel, de notorietate
publica. Are un birou strimt, si ca atare a trebuit sa asfalteze ca-n
palma drumul catre "ranch-ul" sau, acolo unde primeste, de nevoie,
oaspetii straini ce vin sa afle amanunte despre viata sa tumultuoasa.
Nu vine la serviciu cu masina Primariei, ci cu un Mercedes care,
culmea, e al uneia dintre firmele pe care le controleaza. La fel cum
Ceausescu se sacrificase acceptind sa lupte, zi si noapte, pentru
propasirea intregului popor, Dumitru Sechelariu are o gramada de alte
treburi personale importante de facut, dar pe care le rezolva de-abia
dupa ce se ocupa, asudat, de problemele urbei. Letea, Selena,
Institutul de Proiectari, echipa de fotbal, clubul de karting, adversarii
politici, ziaristii incomozi, nuntile, botezurile, cumetrii si paienjenisul de
afaceri ce "reconstruiesc Bacaul" trec pe planul doi, atunci cind "omul
Sechelariu" se preocupa de "problemele cetateanului". Modalitatile de
rezolvare a acestor probleme sunt variate, dar denota acelasi spirit
non-conformist: daca industria bacauana este la fel de anemica si
damblagita ca acum zece ani, primarul aduce bunastare deschizind
portofelul. Banii curg girla, chiar daca el singur declara ca nu e un om
bogat, ci un mare "investitor". Ceea ce e adevarat: Sechelariu
investeste in cei care, bucuråndu-se de citeva sute de mii de lei, il vor
vota pina la moarte.
Iata de ce Bacaul se afla pe lista victoriilor sigure pe care PSD-ul le va
repurta la "locale".
La Galati, cu ocazia lansarii candidaturii pesedistilor ce vor sa fie alesi
primari ai municipiilor mari din Moldova, Sechelariu a fost primul invitat
sa se prezinte. Decizia nu a fost intimplatoare. Orasul lui Sechelariu
constituie un experiment reusit de intoarcere in timp si dovada vie a
valabilitatii unei teorii altadata incredibile: daca Ceausescu asfalta
citeva strazi, dadea bere, cirnati si oleaca de circ, am fi trait si azi,
multumiti, muti si sluti, intr-o tara numita Republica Socialista
Rominia. Astazi, republica e o federatie de baronate, iar Ceausescu
are in oameni precum Sechelariu demni urmasi ai traditiilor comuniste
ce tin de cultul personalitatii.
