Florin Matrescu a plecat in anul 1980 dintr-o Romanie "sufocata de comunism", cum a numit-o domnia sa, in care lipsa celui mai elementar respect fata de cetatean era mai mult decat evidenta, iar delatiunea devenise un narav pentru unul din cinci romani.
O Romanie lipsita de orizont, in care cei care ar fi dorit sa se afirme fara a face concesii politicului simteau cum se scufunda iremediabil in anonimat.
De la stanga, usor spre dreapta
Medic de cativa ani la Spitalul Municipal din Bucuresti, Florin Matrescu s-a gasit la un moment dat - la mijlocul anului 1980 - intr-o situatie fara iesire. "L-am contrazis deseori public, pe probleme de diagnostic, pe seful institutiei, a relatat Florin Matrescu, ori asta nu se iarta.
N-am stiut ce influenta si putere mai are inca. Acesta - Fica, pe numele sau, printre altele socrul unuia dintre liderii PDSR, Sorin Oprescu - fusese medic la unul dintre lagarele de munca pe timpul cand Alexandru Draghici era ministru de Interne si, in acelasi timp, un apropiat al ministrului.
Chiar si dupa ce Draghici a fost mazilit, Fica si altii ca el si-au pastrat influenta. Era o lupta inegala si impreuna cu sotia am ales sa plec din tara". Dupa cativa ani ca azilant in Germania, Matrescu si-a reconstruit cariera de medic.
Cu toate ca avea o specializare de internist, a optat, atat el cat si sotia sa, pentru cariera de medic de familie. |n acelasi timp s-a implicat activ in actiunile diasporei romanesti. "La vremea aceea, credeam ca diaspora este capabila de actiuni concrete in afara discutiilor de cafenea.
Eram romani de diferite orientari politice, a spus Matrescu, cu vederi de staga, de centru, de dreapta, ceea ce este firesc. Credeam si mai cred inca faptul ca interesul national trebuie sa fie pe primul plan.
Ca romanii nu erau consecventi cu ei insisi si treceau de la stanga la dreapta fara mustrari de constiinta, este cu totul alta problema. Spre exemplu, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Dupa ce au avut o experienta de stanga trotkista, au evoluat discret, dar sigur spre dreapta.
Prea multe interese individuale si de grup au facut ca diaspora romaneasca sa fie prea putin eficienta in actiunile ei anticeausiste".
Multi au crezut in schimbare
In noul cadru creat de evenimentele din 1989, Florin Matrescu a crezut ca a venit vremea schimbarii: "Discutam deseori in Germania cu fiul generalului Pantazi si cu Iulian Teves, despre nevoia de schimbare totala a cadrului legislativ din Romania.
In acest sens, impreuna cu Iulian Teves, am tradus Constitutia germana si am adus-o Conventiei Democrate, in Romania. Credeam ca i-ar putea inspira. S-a ales praful de ea, nici macar nu am fost luat in seama.
Cred ca in Romania nu s-a produs o revolutie, ci o lovitura de stat, iar activistii si securistii din vechile structuri de putere sunt cei care au reusit sa se impuna si au castigat cu adevarat.
Tadeusz Foleck, membru al guvernului polonez din exil, imi spunea in '89 ca ne invidiaza pentru faptul ca avem o mare sansa. Din pacate, n-a avut dreptate, nici el, nici eu si nici altii ca noi".
Un punct de vedere socant
Florin Matrescu are un punct de vedere interesant, chiar socant, despre comunism. |n acest sens, a tinut sa scrie si sa publice o carte, care a cunoscut pana acum doua editii. Cea mai mare parte a exemplarelor nu a ajuns in librarii, fiind cumparata direct de la editura.
Florin Matrescu a declarat: "Eu cred, si sustin cu argumente acest lucru in cartea mea, ca dincolo de holocaustul impotriva evreilor, a existat si un holocaust rosu, caruia i-au cazut victime circa 313 milioane de oameni. Comunismul a asasinat numai din Romania circa 2,8 milioane de oameni.
In cartea mea pun in relatie directa comunismul si masoneria internationala. Cititi-o si va veti convinge".
