Controversata asociatie „Prioratul Ordinului Cavalerilor de Malta" a fost dizolvata, de curand, prin hotarare judecatoreasca. „Priorul" Ionel Bara si „cavalerii" sai au ramas datori statului roman cu peste un miliard si jumatate de lei vechi. Implicarea „cavalerilor" in „Afacerea Jimbolia" este de netagaduit, dar urmele sunt sterse cu grija

Pacaleala „malteza"

Ionel Bara este un personaj controversat. Alaturi de mai multi ofiteri ai serviciilor secrete si mafioti italieni, el a stat in centrul imensului scandal privind contrabanda cu produse petroliere catre Jugoslavia, in urma caruia Romania a fost acuzata de incalcarea embargoului international impus acestei tari.

Dar Bara s-a mai dat in stamba si cu alte afaceri scandaloase. Ca de pilda cu cea a „fabricarii" unor falsi „cavaleri de Malta". Sub o astfel de „acoperire" au venit in Romania doi italieni unsi cu toate alifiile, Angelo Lonardoni si Caiumi Serafimo.

Impreuna cu „priorul de Oradea" Ionel Bara, fost ofiter de armata, membru al Ordinului „Arnaldo Petrucci", cei doi erau, in realitate, fosti membri ai temutei organizatii „P2" (Propaganda Due), condusa de faimosul mafiot Licio Gelli si au fost implicati, alaturi de Bara, in traficul cu produse petroliere catre fosta Jugoslavie.

Fost membru al guvernului Republicii de la Salo (ultimul guvern mussolinian), Licio Gelli a emigrat dupa razboi in Argentina, unde s-a bucurat de protectia dictatorului Juan Peron. Acolo a fost descoperit de serviciile secrete sovietice, care l-au santajat cu denuntarea sa ca si criminal de razboi.

Gelli a acceptat sa lucreze pentru Moscova ca sa-si salveze pielea. Dupa 1966, cand a preluat conducerea organizatiei „Propaganda Due", a reusit sa atraga in P2 numerosi lideri politici straini. Dupa 1990, Gelli a vizitat Romania, unde avea mai multe afaceri profitabile.

Prin intermediul lui Arnaldo Petrucci, Gelli a propus SRI sa-l ajute sa „spele" 300.000 de dolari chiar la Oradea. Se pare ca atat Ion Iliescu, cat si Virgil Magureanu, erau la curent cu afacerile lui Gelli.

O afacere care ar trebui dezgropata

Principalul pion al acestuia in relatiile cu Magureanu era Ionel Bara, fost capitan in armata romana, ulterior trecut in rezerva. De partea jugoslava a „Operatiunii Jimbolia" s-a ocupat alt membru al P2, Caiumi Serafimo, care se prezenta drept „cancelar pentru Europa de Est a Ordinului Cavalerilor de Malta". Insa asa-zisul „ordin al Cavalerilor de Malta" era unul inventat.

Potrivit dezvaluirilor facute ulterior de Caiumi Serafimo, de transporturile de petrol se mai ocupau colonelul Dumitru Ogasanu din SRI Bihor, Luciano Lonardoni si Ionel Bara. Combustibilul provenea din rafinariile de pe Valea Prahovei si era transportat in vagoane-cisterna la Timisoara.

Pe documente se trecea ca destinatie proxima Gara Jimbolia, unde ar fi trebuit depozitat, dar Jimbolia nu dispune de depozite de carburanti. Noaptea, o locomotiva tracta garniturile la Kikinda, unde erau golite rapid si se intorceau in Romania.

Italienii negociau cu sarbii la Kikinda, luau banii, se intorceau in Romania si imparteau profitul cu ceilalti membri ai retelei.

Contrabanda a fost operata prin firmele „Tracia" si „Rompetron" ale lui Dan Constantin Grigoriu, Petru Neidoni si Sebastian Telbisz, care au incalcat embargoul impus asupra fostei Iugoslavii de catre Natiunile Unite.

In perioada 1994-1995, potrivit evidentelor Caii Ferate, din statia CF Timisoara Sud, nominalizata in documentele de transport ca statie de destinatie si de predare a marfurilor catre proprietar, au fost redirijate catre Jimbolia un numar de 1107 vagoane-cisterna, continand 7.799 de tone de benzina si 36.064 de tone de motorina.

In filiera de contrabanda au mai fost implicati Mataragiu Costi, sef de zona SRI Banat, Petrea Vasile, sef serviciu SRI Timis, si colonelul Dumitru Ogasanu de la SRI Bihor.

Constatand ca la comiterea faptelor au participat si ofiteri ai Serviciului Roman de Informatii (coloneii Mataragiu si Petrea), Sectia Anticoruptie a Parchetului Curtii Supreme de Justitie, care instrumenta dosarul, si-a declinat, la 18 iunie 1998, competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Sectiei Parchetelor Militare.

Dosarul avea circa 3.000 de pagini. Dupa cum era de asteptat, el a fost „inmormantat" si nimeni nu a dat socoteala pentru aceasta afacere de contrabanda internationala in urma careia, prejudiciul creat Romaniei - doar din taxe neplatite, s-a ridicat la peste 14 miliarde de lei, la un curs al dolarului de 7.500 lei.

Iar banii incasati pe petrolul livrat Iugoslaviei nu s-au regasit in nici un cont „special" sau la bugetul de stat.

„Cavalerii" Codului Penal

La Oradea, Ionel Bara a infiintat in 1997 o organizatie nonguvernamentala autotintitulata „Asociatia Prioratul Ordinului de Malta", cu care ii pacalea pe fraieri, pretinzandu-le sume mari de bani pentru a-i „innobila" cu fantomaticul titlu de „cavaler de Malta".

Se deplasa cu autoturisme pe care aplicase, cu de la sine putere, autocolante „Corp Diplomatic", organiza dineuri si conferinte si tinea discursuri pompoase.

Cu ajutorului fostului rector al Universitatii Oradea, Teodor Maghiar, pe care l-a „uns", contra unor avantaje substantiale, „cavaler de Malta", a ajuns chiar pana la Ion Iliescu, in compania caruia a si fost remarcat de presa.

Dupa ce a izbucnit scandalul cu incalcarea embargoului catre Jugoslavia si dedesubturile afacerii „Jimbolia" au iesit la iveala, „priorul" si „cavalerii" lui s-au dat la fund, lasand de izbeliste asociatia, care a ramas datoare statului cu o suma considerabila.

Au ramas cu ce-au furat

Directia Regionala Vamala Oradea a cerut dizolvarea Asociatiei Prioratul Ordinului de Malta, de la care are de recuperat un debit de 1.642.590.000 de lei, reprezentand drepturi vamale cuvenite bugetului statului. Insa, dupa cum era de asteptat, la proces nu s-a prezentat nimeni din partea asociatiei-fantoma, care s-a dovedit insolvabila.

In aceste conditii, prin Sentinta Civila nr. 39/A/2006 din 10.03.2006, Judecatoria Oradea a dispus dizolvarea asociatiei condusa de Ionel Bara.

La finele anului 2000, contrabanda petroliera cu Jugoslavia devenise o batista bine pusa pe tambal. Ministrii implicati au afirmat ca „Afacerea Jimbolia" a fost un „transport umanitar aprobat de Consiliul de Securitate al ONU".

Sau, cum declarase Magureanu in 1998, "incalcarea de catre Romania a embargoului impus fostei Iugoslavii a fost o decizie politica luata la nivel inalt, la care a concurat si acceptul organelor internationale de supraveghere".

Dar, daca a fost o „operatiune speciala", banii obtinuti ar fi trebuit sa se regaseasca in rezervele statului roman. Dar statul nu a incasat nici un dolar.

„Afacerea Jimbolia" a ridicat doar un colt din valul asternut peste scandaloasa realitate: in Romania, cei ce fura mai mult chiar sunt cei alesi sa faca legi ori numiti sa le aplice, iar siguranta nationala este pusa in pericol din lacomie si incompetenta chiar de sefi si ofiteri superiori din institutiile chemate sa o apere.