Fantoma Caritas-ului bantuie si pe la case mai mari

Numai la noi putea prinde viata un proiect de tip „Caritas”, condus in forta de histrionicul Stoica si care s-a soldat cu un esec general si cu o armata de fraieriti, ca asa se intampla la loteriile nascocite intr-un fel genial peste noapte. Asta doar in cazul unui popor temperamental si, hai sa-i spunem, naiv in smecheria si ingeniozitatea lui, ca al nostru.

Cine ar fi crezut ca asa se va intampla si cu asigurarile de viata? Asigurarile aveau toate premisele sa fie o afacere prolifica. Pentru ca erau credibile. Tot ce trebuia era un consultant bun si un om deschis spre aceasta varianta de investitie.

Carmen-Cornelia Pop a primit in anul 1994 cadou de la mama sa doua asigurari, pentru ea si pentru fiica ei cea mare. Politele erau incheiate pe 12 ani, suma asigurata fiind atunci de 1. 265. 823 lei, enorma avand in vedere ca salariile mari erau de 5000 de lei.

Nimeni nu si-a facut probleme pe atunci. Contractul era de tip asigurare de deces cu acumulare de capital in fonduri, la „Nationala, Companie de asigurari si leasing”.

Acesta stipula urmatorul lucru: ”pentru constituirea sumei capitalizate, inca din primul an al asigurarii, 30% din primele asigurate nete platite de asigurat, conform tarifului complet de baza, vor fi capitalizate de Casa de Ajutor Romanesc in Fonduri”. Nici unul dintre clientii firmei de asigurari nu putea banui care este suma capitalizata.

Pe parcursul a 12 ani, prima de asigurat anuala a crescut progresiv, conform inflatiei, de la 20 000 de lei in primii patru ani, la 3 050 000 in anul 2006.

Avand in vedere ca perioada politei a expirat si intre timp nimeni nu a suferit nici un accident, Cornelia Pop a dorit in anul 2007 sa-si retraga banii. Nu mica i-a fost mirarea cand dupa atatia ani in care a cotizat, s-a ales cu „uriasa” recompensa de... 342,88 RON, sold contabil final, adica aproape echivalentul sumei platita intr-un singur an, in 2006.

O „firma-mama denaturata” si zeci de firme-capusa

Ei bine, daca vrei sa iti ceri drepturile, apar probleme si aici. Pentru ca aceasta firma de asigurari a fost preluata pe parcursul a 12 ani de catre alte societati, unde s-au spalat datorii, acte si pacate.

La un moment dat a intrat pe firul „Nationalei” si cunoscuta firma SC SAFI SA, care „se angaja sa finanteze cumpararea de terenuri, imobile (case, apartamente, magazine, etc), autoturisme, tractoare, alte autovehicule, mobile, televizoare si altele de catre persoane fizice posesoare ale unei ”Asigurari de deces cu acumulare de capital in fonduri” la Casa de Ajutor

Romanesc SA, din primele de asigurare platite de asigurati”. Finantarea unui contract de cumparare se putea asigura in limita a maxim 80% din valoarea bunului achizitionat, pe o durata de maxim 5 ani pentru bunuri mobile si maxim 15 ani pentru bunuri imobile.

Marimea sumei finantate trebuia sa prezinte un raport de maxim 6 la 1 fata de suma de asigurare din contractul de asigurare de deces cu acumulare de capital in fonduri. Dupa un timp SAFI a disparut de pe piata, cu surle si trambite, insa pe vremea cand lucrurile functionau la aceasta firma, capitalul sau ajunsese si la 150%.

In prezent, partenerul contractual al firmei de asigurari Nationala este ASIBAN SA. Consultantele de la ASIBAN nu stiu nimic de vechile situatii, ele avand alte evidente mai apropiate de prezent.

Cum putem sa mai avem incredere in orice fel de firme de asigurari? Cum ar putea romanii sa fie receptivi la investitii de tip european cand pe politele de asigurari de multe ori scrie furt si pe fruntea asiguratului „pacalit”?

Intr-adevar, fiecare dintre cele doua parti isi asuma un risc: firma isi asuma riscul de a despagubi in cazul unui deces, iar persoana fizica isi asuma riscul de a pierde o parte din bani in cazul in care nu se intampla nimic.

Cine s-ar fi gandit insa ca dupa doisprezece ani, in care angajatii firmei au fost platiti din banii oamenilor, in care au venit si cazut de la putere directori, in care unii si-au ridicat si daramat de zeci de ori palate, o sa te alegi cu buza umflata (si aceea neasigurata)?!

Cornelia Pop este hotarata sa mearga mai departe, in instanta si la protectia consumatorului. Dar pana cand oamenii vor avea curajul sa isi faca publice problemele de acest tip prin media, atentie la tensiunea care poate creste spectaculos, cand vezi roadele chircite ale unei investitii constante, aproape ritualice, timp de o viata de om.