Masa rotunda in Moldova. Acum.

Marţi, 7 aprilie 2009, 23:26 Actualitate | Opinii

Cit noi ne batem joc de libertatea noastra, in Republica Moldova situatia a devenit dramatica brusc. Acolo nu e vorba de EBE, Becali, Ciuvici si alte personaje kitsch dintr-un teatru de papusi, pe care ai nostri si-l pot permite pentru ca libertatea lor a fost cistigata de altii, in general de oameni care nu au mai ajuns sa aiba bucurii de pe urma ei. In Basarabia, batalia nu s-a cistigat inca, si daca nu punem umarul acum cu totii, televiziuni oligarhice, diplomati de cariera, societate civila adormita, chiar ca nu sintem buni de nimic. Basarabenii au nevoie de ajutorul nostru. Acum.

Evident, e important cine si cu ce poate sa-i ajute. Primul ajutor, dupa parerea mea, ar trebui sa le vina de la diplomatia noastra, cea oficiala, dar si cea informala. Domnii Diaconescu si ambasadorii sai, domnii Geoana si Severin ar trebui sa inroseasca telefoanele la ora asta sunind la Bruxelles, la Washington si la Viena pentru a arata ca intr-adevar alegerile din Moldova au fost trucate - de la o legislatie electorala care a trezit doar proteste blegi, desi era inacceptabila, la eliminarea ultimelor insule de presa libera.

Revolutia din Moldova se desfasoara pe Internet pentru ca numai Internetul le-a mai ramas. Cit o mai dura si el, ca nu cred ca au Internet prin satelit, si or sa li-l taie. Si, bineinteles, efortul diplomatic trebuie secondat prin canale informale, de societate civila. Nici o grija, pe astea le-am activat deja.

Ce trebuie sa spunem si sa cerem? In primul rind, ca alegerile nu au fost corecte, si ca marea indiferenta occidentala a permis sa se ajunga aici. Acum vreun an de zile m-am uitat la legislatia anticoruptie a Republicii Moldova, un stat captiv perfect, dar care a luat unul din cele mai mari granturi din lume de ajutor oficial american, ca sa lupte cu coruptia (din care nu fac mai nimic).

Ca sa beneficieze de ajutor, Moldova trebuie sa adopte niste legi. Le-a adoptat pe toate, dar cam in stilul asta: facem declaratii de avere, dar publicul nu are voie sa le citeasca, facem alegeri, dar punem pragul asa sus ca sa se piarda o treime din vouri si sa avem de unde ne redistribui tot noua, nu permitem aliante preelectorale, nu permitem sa candideze celor care au si cetatenie romana, media o persecutam in toate felurile etc. Deja o coalitie a societatii civile de acolo a facut un raport despre incorectitudinea alegerilor. Pe acesta trebuie sa-l sustinem si sa-l diseminam.
     
Oricita vointa ar avea tineretul din Chisinau si alte orase nu vor putea sta vesnic in strada. Au mai stat, si nu a dus la nimic. Nu spiritul civic lipseste in Moldova, ci sprijinul occidental, pe de o parte, si o opozitie institutionalizata, pe de alta. Acum trebuie sa presam sa le obtinem pe ambele.

Stiind care sint reprezentantii occidentali in Chisinau, nu sint prea optimista. Dar mandatul pe care il primesc conteaza. Uniunea Europeana ar trebui sa organizeze acum o masa rotunda de impartire a puterii ca in Polonia lui 1989 (ca tot o sarbatorim anul acesta prin manifestatii) in care sa se stabileasca de acum alte alegeri, cu alte reguli, si pina atunci eliberarea presei si impartirea puterii. Cam asta cred ca ar trebui sa fie a doua cerinta a noastra. Nu cred ca putem anula alegerile. Dar putem organiza altele, dupa ce schimbam regulile.

Europa trebuie sa auda si sa priceapa, daca nu vrea ca si acest ultim milion de tineri din Basarabia sa treaca pe jos frontiera spre Vest. Exista o enorma responsabilitate a Vestului fata de Republica Moldova, niciodata asumata. Rusii au incercat sa organizeze diversiuni si in Tarile Baltice. Dar acolo occidentalii au fost intotdeauna mai atenti si mai gata sa protesteze. In vreme ce, apropos de Moldova, nu am vazut niciodata decit indiferenta cea mai crunta.

Chiar diplomatii occidentali, trimisi la Chisinau fara instrumente, ajungeau un fel de voce minora a Rusiei, care dadeau din umeri si iti vorbeau de ambele parti ale conflictului. Voronin a incercat a treia cale, spre deosebire de Georgia si Ucraina, el nu a vrut in NATO, sperind ca astfel rusii vor ajuta la rezolvarea conflictului din Transnistria. Nici asta n-a servit la nimic.

Daca nu reusim sa facem din situatia din Moldova in 2009, la douazeci de ani dupa caderea zidului, macar cit au facut kirghizii acum citiva ani la asa-zisa lor revolutie a lalelelor chiar pierdem o ocazie istorica. E deja de necrezut ca Partidul Comunist mai cistiga alegerile intr-un singur stat din Europa, si anume in Basarabia bunicilor mei. Chiar asa?

Cine nu cred ca ar trebui sa faca ceva public este seful statului. E popular in Moldova, dar acel grup de oameni la care are trecere e deja mobilizat. As zice ca partidele din Romania ar fi trebuit sa faca ceva sa ajute la unirea opozitiei din Chisinau, daca nu as sti cu ce suturi in spate le-am unit pe ale noastre si cum s-au purtat. Puse la un loc, PDL si PNL tot numai pe Melescanu, ex PCR, l-ar putea produce cu competenta externa, asa de grozave partide sint. Iar in plan extern, Basescu e vazut mai curind ca nationalist si imprevizibil.

Nu: aportul nostru trebuie sa fie diplomatic, la nivel de promovare a democratiei, si mediatic, ca totusi televiziunile noastre sint receptionate. Pe Prut lumea nu se uita decit la Realitatea si la TVR 1. Cu cit tinem noi steagul revolutiei sus pe ecranele noastre, cu atit mai mare ajutorul. Si nu ne strica nici noua sa luam o pauza de Bogdan Teodoresti, Gigi Becali, Mircea Basesti si alte personaje. Alaturi de noi se joaca o drama adevarata, cu eroi adevarati. Sa ne concentram la ea. Ca pina acum as zice ca ungurii au facut mai mult in 1989 sa ne ajute pe noi la Revolutie decit am facut noi in astia 20 de ani pentru schimbarea din Moldova.