Ce i s-ar putea reproșa la o adică filmului Semmelweiss, cea mai recentă creație a regizorului maghiar Koltai Lajos, cineast care și-a dobândit celebritatea încă de pe vremea când făcea echipă, în calitate de director de imagine, cu mult mai celebrul István Szabo?
Poate lungimea unor secvențe, un anume maniheism în ceea ce privește raporturile dintre doctorii de origine maghiară și cei austrieci ce își desfășoara activitatea în marea clinică vieneză în care se concentrează acțiunea, excesul de lacrimație din jocul actorului Vecsej Miklós distribuit în rolul tânărului medic care, pentru a-și îndeplini misiunea, se ia la trântă cu toată lumea. Poate chiar, pe alocuri, o anume cădere în melodramatic și răscolirea uneori prea căutată și insistentă a sensibilității spectatorului. Care oricum, numai dacă nu este cumva cu inima de piatră, nu are cum să nu vibreze în fața încercărilor , persecuțiilor, abuzurilor de toate felurile la care este supus personajul principal al filmului, Ignác Semmelweiss .
Mai emoționează secvența scuzelor profesorului Klein ( Gálffi László) ori suferințele și devotamentul situate dincolo de trădările aparente ale domnișoarei Hoffman (Nagy Katica) . Umila soră medicală ce își răscumpăra greșeala dovedind curajos, pregătită fiind și ea să înfrunte pe toată lumea, că eșecul aparent al doctorului maghiar se datorează acțiunii criminale a lui Kollár. Medicul austriac făcut de la bun început antipatic de modul în care este interpretat de Kovács Tamás. Chiar mai antipatic decât celebrul Uriah Heep din scrierile lui Dickens.
Așadar, suntem în Viena imperială a anului 1847. Într-una dintre marile clinici ale orașului. Oraș a cărui viață cotidiană, cu baluri ca și cu complexități și antagonisme sociale, chiar și etnice, a cărui grandoare combinată și contrabalansată de traiul nu tocmai de invidiat al majorității populației sunt bine reconstituite de regizor, de autorii decorurilor (Diószegi Bálint, Nagy Henriett), de semnatarul costumelor (Szakács Györgyi) și de directorul de imagine Nagy András. La una dintre cele mai mari clinici din oraș, instituție de rang universitar condusă de profesorul Klein (nuanțat, măsurat jucat de Gáalffi László) , se înregistrează o creștere alarmantă a deceselor la nașteri. Profesorul Klein dă vină pe o pandemie care, ciudat, nu se manifestă decât între pereții clinicii în chestiune. Explicația este acceptată, fie din slugărnicie, fie din comoditate, fie din dorința păstrării cu orice preț a bunului renume ce garantează subvenția din partea autorităților, de imensa majoritate a medicilor. Cu excepția tânărului doctor Semmelweiss. Frumos la chip, cvasi-christic, deși scump la zâmbet (aflu că interpretul lui, Vecsei Miklós, l-ar fi jucat cândva în teatru pe Romeo), însă neiertător, dur, cvasi-mitocan cu colegii, cu asistentele, cu studenții, disprețuitor de ierarhii și reguli. Semmelweiss vrea să afle adevărata cauză a deceselor, va avea intuiția lor, ajutat fiind de sora Emma Hoffman (Nagy Katica), cea care îi va intui medicului generozitatea și delicatețea sufletească. Lupta lui pentru adevăr va fi acerbă, va dobândi și conotații etnice (în clinică se dă oricum o luptă surdă între medicii austrieci și cei de etnie maghiară), victoria din final e scump plătită. Practic, cu ceva vreme înainte lui Pasteur, tânărul medic maghiar va intui existența virușilor și a bacteriilor. -
Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
