Biserica Ortodoxă Rusă a rămas fidelă calendarului iulian, care a fost corectat și înlocuit în Occident de cel gregorian, în 1582. Așa se explică de ce rușii sărbătoresc Crăciunul la ianuarie.
Nu pentru că Rusia poartă un război de agresiune împotriva Ucrainei de aproape doi ani, nici pentru bombardarea unor regiuni de frontieră vor rămâne aceste sărbători în amintirea rușilor, ci pentru gerul, aproximativ minus 25 de grade, care a avariat rețeaua de termoficare. Așa de tare încât, în mai multe localități, autoritățile au declarat situație de urgență. Din cauza avariilor s-au întrerupt nu doar căldura, ci și gazul, și curentul electric. Și asta în Rusia, mare putere energetică. Sigur, aceasta nu era o știre pentru televiziunile din Moscova, care au continuat în nota obișnuită, propagandist-optimistă.
Președintele Putin
În ultimii ani, în ciuda faptului că este sărbătoare religioasă, prima pagină a presei este ocupată de Vladimir Putin. Televiziunile, toată mass-media rusă, încolonate cuminte, au povestit cum liderul de la Kremlin a petrecut Crăciunul la reședința sa de la Novo Ogarievo, unde a participat la slujbă înconjurat de familii ale militarilor care au murit pe frontul din Ucraina. În discursul oficial de Crăciun, a amintit de „operațiunea militară specială”, cum numește Putin războiul pe scară largă început la 24 februarie 2022 împotriva Ucrainei. Mai spune că sărbătoarea Crăciunului este una de familie, că trebuie sărbătorită în familie, că este chiar mai „de familie” decât Anul Nou. O probă mai mare de cinism, decât să vorbești acestor femei și copii care tocmai și-au pierdut soții și tații în războiul de agresiune declanșat chiar de el, cu greu se putea imagina. Mesajul de Crăciun e în fond unul electoral, în 15-17 martie fiind prevăzute alegeri prezidențiale în Rusia. Putin încearcă să calmeze furia acestor femei promițându-le atenție, „susținere”, adică bani. Liderul de la Kremlin cere autorităților, de la toate nivelurile, să fie alături de cei care au suferit pierderi umane, ca aceștia să primească „ajutorul de care au nevoie”. Și încheie mesajul, „întotdeauna o să fim alături de voi”. În înregistrarea difuzată de televiziune, se vede președintele în costum negru, fără cravată, înconjurat de femei, copii, mai ales fete tinere cu eșarfe albe pe cap, stând, ca de obicei, cu picioarele depărtate, de parcă ar fi un marinar pe puntea unui vas. Ceva mai încolo, televiziunile îl arată pe Putin într-un fotoliu, stând de vorbă în sufrageria reședinței sale cu membrii familiilor celor uciși pe front.
În ziua în care, la câțiva zeci de kilometri de Moscova, Putin se întâlnea cu văduvele și orfanii de război, lângă zidul Kremlinului, la monumentul soldatului necunoscut, 15 femei, toate purtând eșarfe albe pe cap, și-au cusut pe haine sau au ridicat pancarte prin care cereau revenirea soților lor de pe front. Câțiva kilometri mai încolo, în fața sediului Ministerului Apărării, protestează o altă soție de mobilizat. Aceste femei tinere încearcă de câteva luni să găsească o formă cât mai puțin politică de protest, pentru a-și aduce acasă bărbații, măcar și pentru scurte concedii.
În septembrie 2022, Putin a semnat decretul de mobilizare parțială. Nu e clar numărul celor mobilizați atunci, cifrele oferite de autorități variază mult. Un lucru este însă clar. Sute de mii de soldați ruși au rămas de atunci pe front, fără întrerupere, fără nicio permisie, fără perspectiva de a pleca acasă. Și asta, în timp ce criminalii care au fost recrutați din coloniile penitenciare și trimiși pe fronturile din Ucraina au fost eliberați după 6 luni. Acesta este un reproș pe care aceste femei l-au făcut în mod repetat și n-au primit niciun răspuns din partea puterii.
În august 2023, soțiile disperate au pornit un canal telegram „Put’ domoi” (Drumul spre casă), care a adunat peste 38.000 de abonați. La 7 noiembrie, au încercat să organizeze o manifestație, însă primăria Moscovei nu le-a dat aprobare, invocând restricțiile datorate pandemiei de COVID-19. În schimb, a permis mitingul Partidului Comunist. Doar 30 de femei s-au alăturat mitingului comuniștilor cu pancarte prin care cereau întoarcerea soților lor acasă („Dați-le copiilor tații înapoi!”). În cinci minute, poliția a intervenit brutal și a dispersat mitingul. Soțiile soldaților au mai încercat să organizeze întâlniri în orașele de provincie, însă doar una singură, la Novosibirsk, le-a fost aprobată. Fără presă, cu mai multă poliție decât participante, întâlnirea de la Novosibirsk s-a încheiat cu promisiunea autorităților locale că situația va fi remediată. Acesta este genul de protest față de care e cel mai greu de luptat. Acele femei nemulțumite astăzi că soții lor nu sunt lăsați să plece acasă după 15 luni compun electoratul tradițional al lui Putin. Repetă mereu că nu fac politică, își vor doar bărbații acasă, lângă ele. Nu dau interviuri, evită orice contact cu presa, atât oficioasă, cât și din afara țării, de opoziție, și nu discută despre război. Aceste femei nu cer încheierea războiului. Nu-i cer socoteală lui Putin pentru declanșarea lui, pentru sutele de mii de morți. Ele își vor acasă bărbații, iar asta se poate realiza doar printr-o nouă mobilizare. Ceea ce Putin a spus la interviul-maraton din decembrie că nu se va întâmpla, pentru că Rusia are suficienți militari pe front. Ăsta e un mesaj electoral. Pentru că analiștii, fie ei și loiali Kremlinului, îl contrazic, spunând că cel mai probabil o mare mobilizare (prezentată și ea drept „mică” și „parțială”) se va produce la primăvară, după „alegerile” prezidențiale. Și că Putin se comportă pe tema mobilizării cum s-a comportat în 2018, când s-a jurat că nu modifică vârsta de pensionare, iar după „alegeri”, una dintre primele măsuri ale guvernului a fost tocmai creșterea vârstei de pensionare.
Aceste femei apolitice, fără lider, cu ochii roșii de atâta plâns după bărbații lor, au fost identificate de consilierii politici ai Kremlinului drept cel mai periculos inamic. Atacul împotriva lor a fost dat chiar de propagandistul-șef al regimului, Vladimir Soloviov, care a afirmat că „Drumul spre casă” este un canal telegram „organizat de serviciile de informații străine”. A fost un semnal și pentru restul presei, care s-a năpustit asupra lor. Și pentru FSB, care a inițiat măsuri profilactice chiar pe front, cerându-le militarilor din tranșee să le scrie soțiilor lor și să le someze să abandoneze acest activism civic. Pentru a calma nemulțumirile lor și a evita coagularea unor proteste, pe lângă tehnicile de intimidare, autoritățile au pus la punct o tactică menită să câștige timp. Promit că transmit „mai sus” plângerile femeilor, în speranța că asta le calmează, o vreme.
Mai mulți analiști ruși au comparat femeile care-și cer înapoi soții cu protestele mamelor din Plaza de Mayo din Argentina, care și-au căutat copiii dispăruți în timpul dictaturii militare (1976-1983), amintind că acea mișcare a fost unul dintre factorii care au condus în cele din urmă la căderea juntei. Și ele erau gospodine apolitice. Și ele aveau același simbol, eșarfa albă pe cap. Iar rolul simbolismului în politică nu trebuie subestimat. Cel mai probabil, aceste femei cu eșarfe albe pe cap nu vor răsturna regimul din Rusia. Nici nu-și propun asta, de fapt. Dar s-ar putea să-i provoace frisoane.
Patriarhul Kiril
Titularul sărbătorii de Crăciun n-a avut nici el mai multă liniște în aceste zile decât locatarul de la Kremlin. Patriarhul și-a transmit mesajul politic într-un interviu difuzat de canalul Rossiia1. Presa a preluat de acolo o declarație privind acceptarea celor care se întorc în Rusia cu pocăință, după ce au fugit din cauza izbucnirii războiului.
Kiril spune că n-ar trebui respinse persoanele care se întorc acasă cu „conștiința că au făcut cu adevărat o greșeală”, făcând comparația cu parabola fiului risipitor. Kiril este cunoscut pentru pozițiile sale pro-Putin și pentru justificarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Nu întâmplător, șeful Bisericii Ruse se află sub sancțiunile mai multor țări. Chemarea patriarhului la acceptarea celor care revin în țară poate fi parte a unei strategii a puterii de a convinge să se reîntoarcă acasă sutele de mii de ruși (potrivit Financial Times, între februarie 2022 și octombrie 2023, peste 800.000 au părăsit Rusia), mare parte tineri educați care se tem de mobilizare. Credincioșii din Moscova sunt însă tulburați de decizia de a-i interzice preotului Aleksei Uminski, de la Biserica Sfânta Treime, din centrul Moscovei, din apropierea stației de metrou Kitai Gorod, să mai slujească de Crăciun și de înlocuirea lui cu un preot controversat, cunoscut ca un susținător radical al războiului împotriva Ucrainei. Uminski n-a fost vreun disident, n-a criticat niciodată puterea, este un om de 60 de ani care și-a construit cariera în tagma preoțească prin conformism și loialitate.
Aleksei Uminski a fost înlăturat (cu câțiva ani înainte de pensie!) demonstrativ pentru a consolida conformismul în biserică, pentru a exclude orice abatere, cât de mică, de la linia politică a Kremlinului. Poate că tocmai pentru că cei mai mulți enoriași care participau la slujbele lui s-au recunoscut în el, reacția publicului exprimată pe rețelele sociale a fost mai puternică decât în alte cazuri.
Aducerea în catedrala Hristos Mântuitorul a icoanei Troița pictată la începutul secolului al XV-lea, de Andrei Rubliov, în Vinerea Mare, la minus 25 de grade, împotriva opiniei unui întreg corp de experți... _ Citeste restul articolului pe Contributors.ro
