Uniunea Europeană și Rusia au intrat într-o competiție de rezistență cu privire la menținerea sancțiunilor și, respectiv, exploatarea asimetriilor în domeniul energetic. Prin intermediul sancțiunilor, folosite în calitate de armă economică, actorii europeni vor să slăbească economia Rusiei, stopând astfel agresiunea împotriva Ucrainei.
Mai mult ca atât, restricțiile UE din domeniul energetic au căpătat o utilitate adițională și anume cea de a reduce dependența de hidrocarburile rusești, care mai implică o tranziție către petrolul, cărbunele și gazele naturale neimportate direct din Rusia. În realitate, schimburile comerciale din economia globală sunt interdependente, iar exporturile energetice rusești pot ajunge pe piața europeană, într-o formă sau alta, datorită țărilor terțe, care deocamdată refuză să se alinieze la regimul de sancțiuni (precum, India).
Imediat după declanșarea războiului, se putea de anticipat că având la dispoziție superioritatea energetică (IPN, Mai 2022), Rusia va încerca să folosească livrările de gaze naturale ca pe o contra-sancțiune împotriva UE. Acțiunile Rusiei pe tărâmul energetic constituie un răspuns de tip economic, aplicat pentru prima dată, contra UE. Cea din urmă a eșuat să învețe lecții din experiența nefastă a statelor din vecinătatea comună, acum cu perspectivă europeană (Georgia, Moldova și Ucraina), care s-au confruntat cu „războaiele gazelor” pe parcursului ultimilor 15 ani. În prezent, reducerea livrărilor de gaze îi permite Moscovei să agraveze criza energetică la nivel european, iar deficitul de resurse energetice, parțial stimulat de sancțiunile UE, perpetuează spirala scumpirilor în UE (9.6% inflația anuală în iunie față de 8.8% în luna mai). Scopul evident al Rusiei este de a discredita sancțiunile europene cu scopul de a produce sentimente de trădare în Ucraina, similar cu cele observate la o scară micro în cazul deciziei Canadei și Germaniei de a returna Gazpromului, contrar sancțiunilor tehnologice, turbina de producție Siemens utilizată pentru gazoductul Nord Stream 1 (NS1).
Dacă slăbește unitatea europeană legată de sancțiuni, iar SUA este absorbită de campania electorală din toamnă, atunci Rusia crede că ar putea determina înfrângerea Ucrainei, păstrând în posesia sa noile teritorii ucrainene ocupate (Herson, Zaporojie, Harikiv și altele părți din Luhansk și Donețk). Cu acces nelimitat la hidrocarburi de producție internă, Rusia vede în următorul sezon de iarnă o oportunitate strategică pentru a destrăma sancțiunile, a provoca disensiuni în interiorul statelor UE și a prelungi “războiul de uzură” împotriva Ucrainei.
Sancțiunile UE – efecte întârziate?
După introducerea celui de-al șaptelea pachet de sancțiuni (UE, Iulie 2022), în centrul atenției UE se află păstrarea unității în jurul regimului de sancțiuni, fără de care eforturile ucrainene de apărare și recuperare a teritoriilor ocupate de forțele militare ruse (circa 20% din teritoriul ucrainean) ar putea fi puse în primejdie. Păstrarea și consolidarea sancțiunilor devine o misiune complicată din cauza oboselii în creștere, înregistrată în rândul populației. Potrivit Eurobarometrului (Iunie 2022), 58% din respondenți nu sunt gata să suporte majorarea prețurilor la sursele energetice drept consecință a sancțiunilor împotriva Rusiei. Același fenomen se observă și în cazul securității alimentare (Vezi Tabelul 1). Sondajele la nivel național, în țări precum Germania, indică o percepție relativ negativă cu privire al eficacitatea sancțiunilor. Astfel, potrivit INSA, 47% din populație consideră că regimul de sancțiuni lovește mai puternic în Germania decât în Rusia, 36% susțin că ambele părți sunt afectate în măsură egală și numai 12% sunt convinși că impactul este mai mare asupra părții ruse (Bild, Iulie 2022).
