Așa cum arătam în contextul declanșării pandemiei de Covid-19, într-un text din aprilie 2020, economia post-corona se va confrunta cu noi mize strategice față de un status-quo economic anterior pandemiei. În prezent, țările europene întâmpină diferite provocări specifice revenirii economice post-pandemie. Cea mai problematică este creșterea puternică a prețurilor energiei în UE.
În această privință, reacțiile de răspuns trebuie să vizeze, pe termen mediu, o reconfigurare a sectoarelor energetice și a economiilor, în general, în linie cu obiectivele securității energetice, securității sanitare – expusă acut în contextul pandemiei, dar și al securității alimentare – prefigurat tot mai atent în ultima perioadă.
De unde am pornit – prețurile energiei în anul pandemiei
Anul 2020 este anul în care toate economiile s-au confruntat pentru prima dată cu o criză determinată de cauze sanitare, nu economice. Prețurile energiei nu au suferit însă modificări sensibile în 2020, anul pandemiei.
Observăm faptul că, în semestrul al doilea din 2020, România s-a caracterizat prin niveluri relativ scăzute ale prețurilor la energie pentru consumatorii casnici și non-casnici, în comparație cu alte state din Uniunea Europeană. De asemenea, prețul gazelor naturale pentru consumatorii casnici a fost în această perioadă al patrulea cel mai mic preț la nivelul UE.
Unde ne aflăm acum – prețurile energiei în 2021
Pe fondul redresării economice din prima parte a anului 2021, dar cu precădere în virtutea unor factori specifici, prețurile energiei cunosc o creștere rapidă și generalizată la nivel european, începând cu jumătatea anului curent, deși 2020 nu consemnase scăderea sensibilă a acestora.
Statele Unite ale Americii, Federația Rusă sau Marea Britanie se confruntă și ele cu fenomenul creșterii prețurilor la energie în 2021, însă într-o măsură semnificativ mai redusă în comparație cu scumpirea energiei în UE.
La nivelul Uniunii Europene, creșterea prețurilor la energie pe piețele angro se datorează, pe de-o parte, creșterii substanțiale a prețului certificatelor de emisii în cadrul schemei EU ETS. De exemplu, prețul certificatelor verzi aproape s-a dublat în anul curent, de la 34 euro / tonă CO2 la început de ianuarie, la 63 euro la sfârșit de septembrie. Există deci riscul ca scumpirea produselor energetice să se propage puternic și în următoarele luni.
Pe de altă parte, creșterea prețurilor la energie electrică este și consecința creșterii prețurilor gazelor naturale provenite din importuri, din surse non-UE, în principal din Rusia, care pregătește astfel terenul pentru punerea în funcțiune a gazoductului Nord Stream 2.
Trebuie menționat faptul că, la nivelul Uniunii Europene, circa 20% din producția de energie electrică este obținută prin centrale pe bază de gaze naturale, ceea ce face ca prețurile gazelor naturale să determine prețurile energiei electrice la nivelul UE. La această situație se adaugă și scăderea producției de energie regenerabilă, strict dependentă de condițiile meteo, în paralel cu reducerea unor capacități energetice convenționale.
În ceea ce privește creșterea prețului gazelor naturale ca marfă, pe piețele angro din UE, printre cauze se numără limitarea de către Federația Rusă a transportului de gaze naturale prin Ucraina, dar și reducerea importurilor de gaze naturale lichefiate (LNG) în Europa, ca urmare a redirecționării volumelor către piețele din Asia, pe fondul creșterii cererii din China.
Însă scumpirea energiei la nivel european nu a fost una uniformă sau proporțională, ci se remarcă diferențe de dinamică, destul de pronunțate și greu de explicat pe o baza sistemică. Astfel, prețurile la energie electrică și gaze naturale în România au crescut în 2021 cu un ritm mult superior față de creșterea prețurilor din majoritatea țărilor UE.
România se află pe primele locuri în ceea ce privește ritmul de creștere a prețurilor la energie electrică în țările Uniunii Europene, cu o creștere de aproape 25% în luna august 2021, față de august 2020. Comparativ, în medie, la nivelul UE-27, prețurile de consum la energia electrică au crescut cu 9,3%.
O situație similară se remarcă și dacă ne raportăm la dinamica prețurilor energiei electrice în regiunea Europei Centrale și de Est, în august 2021.
De asemenea, ritmul de creștere a prețului gazelor naturale se menține sensibil peste media europeană. De exemplu, România se află pe locul al 10-lea între țările UE, în privința creșterii prețurilor la gaze naturale, cu o creștere de 20,5% în luna august 2021 față de august 2020. Comparativ, la nivelul UE, prețurile de consum la gaze naturale au crescut cu 14,2%.
Comparativ cu țările din regiune, creșterea prețurilor gazelor naturale în România este net inferioară situației din Bulgaria, dar sensibil superioară în raport cu creșterea prețurilor în Polonia, Ungaria, Cehia.
Aceste evoluții puternic ascendente ale prețurilor, atât pentru energie electrică și gaze naturale, cât și pentru carburanți, trebuie interpretate în mod necesar din perspectiva gradului de dependență a economiilor europene de importurile energetice.
Această dependență puternică a UE de importurile energetice, în special rusești, ridică probleme sensibile în sfera securității energetice, de unde și nevoia unei strategii integrate la nivelul Uniunii.
Dependență versus independență energetică
Conform celor mai recente date disponibile, aferente anului 2019, România se afla pe locul 3, după Estonia și Suedia, în topul independenței energetice a statelor membre UE. Potrivit graficului de mai jos, România este incomparabil mai puțin dependentă de importurile energetice la care majoritatea statelor europene sunt nevoite să apeleze.
Se observă cum gradul de dependență de importurile de energie, la nivelul celor 27 state ale UE, este unul foarte ridicat, de 60,7%, iar cel al statelor din zona Euro ajungând chiar la 65,3%.
La o primă vedere, din confruntarea graficelor referitoare la dependența de importuri și creșterea prețurilor la energie în statele UE, ar reieși că prețurile au crescut cel mai mult în statele care depind cel mai mult de importuri. De exemplu Spania – cu 75% grad de dependență la importuri, are creștere de 35% a prețurilor la energia electrică, sau Italia – 75% grad de dependență la importuri și creștere de 37% a prețurilor la gaze naturale.
În ceea ce privește România, în ciuda întârzierilor în implementarea unor proiecte energetice, precum proiectul offshore din Marea Neagră sau centrala de la Iernut, țara noastră beneficiază în continuare de unele condiții favorabile în plan energetic. Însă acestea trebuie transformate, cât mai repede cu putință, în avantaje competitive certe:
• mixul energetic echilibrat, cu o pondere consistentă aferentă energiei curate – energia hidro și nucleară, cel puțin în perioada curentă;
• producția internă de gaze naturale, din care aproximativ jumătate prin intermediul companiei de stat Romgaz, cu perspective bune de creștere a producției;
• importurile de energie electrică, deși în creștere, nu au depășit în mod semnificativ volumele importate în anii trecuți, conform datelor ANRE.
Cu toate acestea, prețurile la energie electrică și gaze naturale au crescut în România într-un ritm superior față de majoritatea țărilor UE. Existența acestui decalaj arată că și factorii interni au jucat un rol important, suprapus contextual și probabil potențat prin influențele de piață de la nivel european.
Factori endogeni ai creșterii prețurilor la energie în România
Un factor cheie este reprezentat de mecanismul de formare a prețurilor pe piața en gros a energiei electrice, care se aliniază la producătorii mai slab competitivi, cei care produc pe bază de combustibil fosil, în raport cu producătorii competitivi de hidroenergie și energie nucleară. Problema ține de formarea prețului în funcție de nivelul costului marginal, cel care corespunde costurilor mari ale producătorilor mai slab competitivi.
Concret, este vorba despre strategia de ofertare a producătorilor, care aleg să tranzacționeze pe piață după ce producătorii pe bază de cărbune, mai puțin competitivi, stabilesc un „preț marginal” cu efect de reper.
Astfel, producătorii competitivi, cum ar fi Hidroelectrica, Nuclearelectrica și producătorii din surse regenerabile, ajung să obțină „profituri cu caracter excepțional”, deoarece prețul acestora nu se raportează la costurile lor reduse, ci la costurile mari ale producătorilor pe bază de cărbune (CE Oltenia, CE Hunedoara).
În condiții de cerere ridicată, atunci când intră în piață toate capacitățile de producție, inclusiv cele bazate pe costuri înalte, prețurile se aliniază în sus. Astfel, nu se manifestă concurența între producătorii diferiți tehnologic.
Același mecanism de formare a prețurilor pornind de la prețul marginal întâlnim și pe piața gazelor naturale. De exemplu, prețul gazelor naturale din import constituie și el un reper în stabilirea prețurilor, în special în perioadele cu consum mărit, când producția internă este insuficientă.
De aceea, în contextul liberalizării piețelor, acest mecanism își arată limitele, afectând puternic consumatorii și economia, în general. Citeste continuarea articolului pe Contributors.ro
