1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?

Gabriel Liiceanu © Emanuel Tânjală Foto: Arhiva personala

La nivel planetar: Niciodată în istoria cercetării în medicină nu a existat o asemenea mobilizare și încordare intelectuală pentru realizarea în timp-record a unui remediu, așa cum s-a întâmplat acum cu producerea vaccinului anti-Covid. Această formidabilă ispravă nu este suficient conștientizată. E prima oară când planeta se unește pentru salvarea întregii omeniri. Este o premieră în istoria solidarității speciei umane.

La nivel național: s-a încheiat – odată cu apariția volumului III, Complicii – publicarea în limba română a trilogiei lui Thierry Wolton O istorie mondială comunismului (3300 de pagini). În felul acesta, românii au la dispoziție povestea (pe care au trăit-o pe pielea lor) a celei mai teribile crime din istoria umanității. Este cea mai tenace lovitură dată atât negaționismului de stânga, cât și impenitenților nostalgici. Și e prima oară când o editură privată investește 100.000 de euro într-o faptă civică.

2. Care este cea mai interesantă idee (teorie, descoperire, carte) din domeniul dvs. de preocupări a anului 2020?

În domeniul prozei românești contemporane: apariția romanului Prevestirea al Ioanei Pârvulescu. În domeniu dezbaterii de idei: cartea Isus al meu de Gabriel Liiceanu și dialogul epistolar Despre destin, purtat între Andrei Pleșu și mine. Îmi cer scuze că vă răspund așa, dar îmi e imposibil să nu fiu obiectiv.

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul Românei și cea mai mare speranță?

Cea mai mare temere? Că nici noua formulă politică rezultată la capătul alegerilor parlamentare nu pare să ne vindece de clientelism și impostură, așa cum a promis PNL-ul prin Programul de Guvernare. Ministerul Culturii a rămas pe mâini total neavenite, ca să nu mai vorbim de cel al Educației.

Și, pornind de aici, de la felul în care e gospodărită în continuare educația, vine temerea mea cea mai mare. Educația, care asigură calitatea materialului uman din care este plămădită o societate, va rămâne în aceeași criză care a pus la pământ România în ultimii 30 de ani. Căci criza educației e rădăcina tuturor relelor românești. De proiectul prezidențial „România educată”, lansat în urmă cu patru ani, nu s-a ales nimic, iar numirea recentă a lui Sorin Câmpeanu la Învățământ este de-a dreptul impudică la scară națională. Nu poți să introduci într-un guvern de centru-dreapta un personaj care a trecut prin guvernul Ponta, care a pus umărul la spălarea acestuia de plagiat, care a înființat Pro România cu Ponta și Tudose, care a validat în vrac 70.000 de diplome ieșite din „fabrica de diplome Spiru Haret”, care a devenit membru în Academia de Științe ale Securității Naționale înființate de Gabriel Oprea, deținătoarea recordului în materie de teze de doctorat plagiate.

România nu-și poate permite să plătească un preț atât de ridicat pe aranjamentele politice din culise. Iată cum ne vedem din nou constrânși să întârziem în mizerabilul nostru trecut! Prezența lui Sorin Câmpeanu în noul guvern reprezintă glonțul tras de noua coaliție direct în inima electoratului român care a votat-o. Să nu ne mirăm că, prin acest acest balet politic incalificabil, la alegerile viitoare participarea va și mai precară și că revenirea la rampă a PSD-ului a început deja, ca de atâtea ori până acum, să fie pregătită.

Citeste intregul articolul si comenteaza pe contributors.ro