Dincolo de divergentele mai mult sau mai putin semnificative, Nicolae Ceausescu (cel nasit de Gheorghe Gheorghiu-Dej), l-a nasit pe Ion Iliescu, pe urma s-a suparat pe el si totul s-a terminat cu o executie (o parodie de proces si lichidarea sumara a cuplului dictatorial). Supravietuitor de profesie, Ion Iliescu l-a nasit politic pe Adrian Nastase, azi incarcerat pentru delicte de drept comun. Adrian Nastase l-a nasit politic pe Victor Ponta, plagiator, mitoman si aventurier politic. Oricine doreste sa inteleaga avatarele politicii romanesti post-decembriste, trebuie sa tina cont de aceasta serie a succesiunilor de nasi si fini politici. Ca in Mario Puzo, ca in lumea tenebroasa si sordida a mafiei. La ora actuala, se retrag din prim plan corifeii fesenisti ai anilor trecuti, reflectoarele apartin odraslelor lor spirituale.
L-am numit pe Adrian Năstase împăratul oualor: avem de-a face cu un caz deplorabil de auto-corupție, de auto-distrugere, de reală, nu simulată, sinucidere politică. Avea de partea sa tot sprijinul neo-nomenclaturii, s-a lăcomit peste măsură, a fost ahtiat de bani, lux, glorie. A fost victimă a ceea ce numim hybris. Dar ceva nu i se poate nega: inteligența. N-aș putea să spun același lucru despre premierul plagiator. Este un personaj incult, grobian, de o superficialitate ce te lasă fără cuvinte. Ascensiunea unui mitoman serial precum Victor Ponta este votul de blam definitiv pentru sistemul de “cadre” creat de Ion Iliescu și Adrian Nastase.
Mai putin locvace decat in anii precedenti, dinozaurul leninist Ion Iliescu vegheaza, sta la panda si va continua sa influenteze spatiul public pana la ultima-i suflare. Trebuie să ținem cont de capacitatea proteică si versatilă a personajului Ion Iliescu, de măștile pe care le arborează. El este expresia fundamentală a unui sistem, deci nu doar un individ cu o biografie concretă. El este ca Jana dintr-un faimos cântec: “Jana nu e moartă, Jana se transformă”. Este numele a tot ce a facut Romania să piardă enorm de mult timp în acest sfert de veac care a trecut de la Revoluția din 1989. Vorbește în clișee sufocante, gândește la fel. Nu a înțeles niciodată pluralismul, este instinctiv un partizan al autoritarismului, raționează în termeni de “care pe care”, forma sa mentală este una bolșevică, deci intolerantă.
La un moment dat, prin 2001, am crezut că Ion Iliescu este capabil de învățare politică. Am încercat să-i înțeleg modul de a gândi, am dialogat cu el (in 2003, deci in momentul cand se apropia de finalul ultimului sau mandat prezidential). Am constatat însa, în toți acești ani, că, în structurile adânci ale mentalului său, ca și în comportamentul său perfid, insidios, cameleonic, Ion Iliescu nu s-a schimbat. Nu e un motiv de a mă auto-lăuda, dar chiar cred că sunt printre aceia care cunosc bine psihologia și biografia lui Ion Iliescu. Ceea ce-l enervează îngrozitor.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
