La simulacrul de proces din 25 decembrie 1989, Nicolae si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte si executati sub acuzatia de genocid. Cei doi se facusera vinovati de crime impotriva umanitatii, ele puteau si trebuiau sa fie minutios si persuasiv formulate. Fiind insa vorba de o actiune propagandistica, menita sa-i lichideze rapid si sa genereze o satisfactie imediata intr-un public traumatizat si derutat, formularea “genocid” urmarea sa socheze si sa supra-dramatizeze ororile de care se facusera, neindoios, vinovati. Am citit anuntul privind deshiderea actiunii impotriva lui Alexandru Visinescu sub acuzatia de genocid. Utilizarea termenului genocid, cu conotatii precise ce decurg din conventii internationale, risca sa duca la confuzii si contestatii. O stiu din experienta Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste.
Atat genocidul cat si crimele impotriva umanitatii sunt imprescriptibile. Apoi, cred ca nu trebuie limitata sesizarea justiei la fostii sefi si functionari de inchisori. Traiesc inca fosti ofiteri ai Securitatii, fost anchetatori specializati in torturarea fizica si psihica a celor desemnati drept “dusmani ai poporului”. Istoricul Dumitru Lacatusu a scris aici, pe “Contributors” despre ultiimul sef al Securitatii din Bucuresti, colonelul in rezerva Gheorghe Goran. Traieste generalul de securitate Iulian Vlad, ultimul sef al Departamentului Securitatii Statului. Nu stiu daca mai traieste fostul ministru de interne Tudor Postelnicu. Banuiesc ca traieste generalul de securitate Aristotel Stamatoiu. Nu stiu sa fi murit colonelul Vasile Gheorghe. Un proces penal al lui Visinescu nu poate evita un proces simbolic al institutiilor in care a actionat acesta. Visinescu n-ar fi putut sa-si aplice instinctele sadice daca detinutii nu ar fi fost trimisi acolo in urma inscenarilor organizate de Securitate. A existat un lant al responsabilitatilor si acest lant trebuie dezvaluit fara nicio reticenta. Este ceea ce-am incercat sa demonstrez cand am scris despre tortionarul Gheorghe Enoiu, in 2010: “Procesul lui Gheorghe Enoiu se poate transforma in cel al Securitatii, institutia care a terorizat Romania vreme de peste patru decenii. Tanara generatie nu a trait acele orori, este asadar important ca amintirea sa nu dispara, sa fie transmisa prin cuvinte, imagini, marturii”.
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/08/25/noi-probe-despre-tortionarul-enoiu/
“Este o decizie istorica pentru IICCMER, dar mai ales pentru societatea romaneasca. Este pentru prima data cand un fost lucrator al sistemului carceral comunist este pus sub acuzare pentru infractiunea de genocid pentru crimele si abuzurile politice comise in timpul regimului comunist. Punerea sub acuzare a fostului comandant de la Penitenciarul Ramnicu Sarat, Alexandru Visinescu, reprezinta un moment de cotitura in investigarea si sanctionarea crimelor comunismului”, arata presedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, Andrei Muraru, intr-un comunicat citat de Mediafax. Vreau sa sper ca dl Muraru stie ce implica acest termen. Una este sa scrii carti pe subiectul terorii comuniste, alta sa obtii un verdict in justitie. Cat priveste inflatia de decizii istorice, proprie limbii de lemn a nomenclaturii, passons…
Mi-e teama ca graba poate sa strice treaba. Este vorba de o formulare improprie si riscanta, in sensul conventiei actuale. Chiar daca ar fi condamnat in Romania, Visinescu poate sa se adreseze forurilor internationale si sa invoce litera Conventiei ONU pentru Prevenirea si Pedepsirea Genocidului, adoptata la New York pe data de 9 decembrie 1948:
The Convention defines genocide as any of a number of acts committed with the intent to destroy, in whole or in part, a national, ethnic, racial or religious group: killing members of the group; causing serious bodily or mental harm to members of the group; deliberately inflicting on the group conditions of life calculated to bring about its physical destruction in whole or in part; imposing measures intended to prevent births within the group, and forcibly transferring children of the group to another group.
http://www.un.org/millennium/law/iv-1.htm
Nu e vorba de despicarea firului in patru. Crimele impotrva umanitatii comise de dictatura lui Pinochet sunt si astazi judecate in Chile (pe 11 septembrie se implinesc 40 de ani de la lovitura de stat din acea tara). Cred ca Visinescu si alti calai ai epocii comuniste, indivizii care au actionat bestial pentru distrugerea fizica si psihica a detinutilor politici, trebuie sa plateasca, indiferent de varsta, pentru faradelegile comise. Ceea ce presupune acuratete conceptuala, o rigoare impecabila in alcatuirea actului de acuzare si in documentarea crimelor comise.
