Președintele Băsescu, în felul lui hâtru și bolovănos, a spus un mare adevăr. Avem nevoie de copii! Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Declarația cu pricina, fiind a lui Traian Băsescu a atras imediat atenția. În schimb, un raport al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare aproape că a trecut neobsevat, deși spune exact același lucru. Ne împuținăm, ne împuținăm dramatic. Conform prospectivelor PNUD, noi românii, vom fi prin 2050 vreo 15 milioane iar prin anul 2100 doar vreo 12 milioane. Viitorul nu sună bine deloc. Și nu doar viitorul îndepăratat ci și cel apropiat pe care generația mea, cei de 30+, îl vor apuca.
Una dintre condițiile de bază ale forței unei societăți este numărul membrilor ei. Nu este singura dar este de bază. În mediul social numărul contează! Cantiatate creează calitate. Relațiile umane civilizate sunt sinergice. Doar societățile care reușesc concentrări urbane serioase sunt în avangarda civilizației, pot avea aspirații de dominare. Trebuie să fim cât mai mulți, în cât mai multe domenii. Competiția între indivizii din toate domeniile aduce inovație, productivitate, tehnologie și garantează progresul (știu, e cuvânt socialist, dar mie îmi place).
Fără resursă umană concentrată urban nu poți avea școli bune, universități, cercetare, inovație, producție, etc. Lanțul valoric al industriilor e slab și ele sunt necompetitive, doar subzistă asaltate permanent de cei mai bine concentrați și organizați. Nu poți fi o forță comercială și nici militară și de niciun fel. Pentru orice, în orice domeniu e nevoie în primul rând de oameni, de mulți oameni. Doar societățile care rușesc să atragă energiile altor societăți (adică oamenii din alte societăți) au succesul gerantat. Noi am rămas doar o țară de tranzit, nu suntem pentru prea mulți o destinație dezirabilă.
Suntem noi în stare să producem sau să primim o clasă creativă suficient de numeroasă? Să producem mulți doctori, ingineri, industriași, cercetători, comercianți, bancheri? Jacques Attali, în cele două pagini dedicate României de la sfârșitul cărții lui ”Scurtă istorie a viitorului” e de părere că nu. Și adaug eu că noi suntem în stare să producem o foarte bună clasă de birocrați și de preoți, exponenții fericiți, ai unui sistem social-politic de tip neofeudal.
Revenind la Traian Băsescu, ținta preferată a corecților politic, categorie cu care eu de obicei țin pentru că, cred eu, înțeleg rațiunile corectitudinii politice. Aceștia s-au grăbit însă să-l beștelească pe unde au apucat: prin presă, pe facebook, pe la TV. Dar niciunul și niciuna nu a stat să vadă care sunt rațiunile unei astfel de declarații. Dincolo de formă, se ascunde oare ceva mai profund? Iar cifrele ne spun că da.
Haideți să o luăm altfel. Cei mai mulți vor de la stat să le dea una, să le facă alta, să le asigure ailaltă. Dar statul ăsta are și el resursele lui limitate, ca orice stat. Pentru a exista una sau alta trebuie să existe cineva care să le producă în sistem public sau privat, de preferat în sistem privat. Dar dacă nu mai suntem suficienți și vrem în continuare una sau alta, atunci trebuie să facem cumva și să ne înmulțim. Cel mai simplu (dar și cel mai puțin probabil) este să cădem de acord, rațional, că ne apucăm de făcut copii. Nu prea va merge pentru că intervine aici un fel de dilemă a bunului public, mai pe invers: lasă, crește tu trei, patru copii că eu mă mulțumesc să schimb pempărsul doar la unu și să-mi văd de viața mea și de vacanțele mele.
Cealaltă variantă e ca Președintele să facă apel la dramul de simț patriotic care mai e în noi. Evident, nu ține. El e misogin și antiliberal și e autoritar cu fetele lui că se bagă peste ele și le roagă să-i facă nepoți. E un nasol, el nu știe cum e să fi ”posesor de aparat genital feminin”. Dreptul de autoare aparține cuiva de pe facebook pentru ultima expresie. Plus că chestia aia cu patriotismul e fumată de mult, lucru cu care sunt de acord.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
