A plecat deci din România preşedintele parlamentului ungar, Laszlo Kover. Acum, în pragul alegerilor parcă nu prea mai interesează pe nimeni că a fost şi ce a zis, deşi în ziua plecării a făcut o declaraţie puţin obişnuită din partea lui: a mulţumit autorităţilor române că i-au acordat „tot spriijinul cu ocazia acestui turneu electoral”. El a ţinut neapărat să se înţeleagă că mesajul era adresat conducerii ţării: „Nu transmit aceste mulţumiri doar poliţiştilor de stradă, ci şi celor care i-au îndrumat”. După ce cu câteva zile mai devreme califica guvernul român drept „isteric şi paranoid”. Pentru cei familiarizaţi cu scena politică din Ungaria, o turnură spectaculoasă din partea lui Kover – foarte probabil prima de acest fel din cariera sa.
Laszlo Kover face parte din grupul compact şi ermetic al fondatorilor partidului de guvernământ, Fidesz, o personalitate intransigentă şi în acelaşi timp cu o loialitate necondiţionată faţă de liderul necontestat al partidului, Viktor Orban. Această loialitate i-a asigurat şi protecţia în cei 24 de ani de prezenţă în politica ţării, protecţie de care a avut nevoie după câteva declaraţii dure, de exemplu calificarea fostului premier socialist Ferenc Gyurcsany drept „criminal politic”. Mai mult decât protejat, el a fost învestit cu funcţii importante de către Orban: ministru fără portofoliu pentru serviciile secrete între 1998-2000, preşedinte al Fidesz între 2000-2001 (funcţie din care a demisionat), iar din 2010 este preşedintele legislativului ungar. Aceste funcţii semnalau şi o relaţie specială între Kover şi Orban: Kover apărea în faţa electoratului partidului ca „pumnul de fier” al formaţiunii, al celui care spune lucrurilor pe nume, dar de care Orban nu s-a delimitat niciodată. În acest fel, Orban s-a putut erija în poziţia de lider echilibrat, care iată, coordonează cu succes diferitele orientări din partid, cele ofensive (dar niciodată extremiste) promovate de Kover şi cele mai raţionale, promovate de Janos Ader, actualul preşedinte al ţării. De notat că după demisia lui Schmitt Pal, premierul Orban l-a nominalizat pe Kover pentru funcţia de presedinte al ţării, dar acesta a refuzat; astfel a fost redescoperit Ader, la acea dată deputat în Parlamentul Europei din partea Fidesz.
Totuşi, cum a ajuns scriitorul interbelic Jozsef Nyiro subiect de tensiuni diplomatice între Romania şi Ungaria? La începutul anilor 90, Fidesz era mult mai apropiat de politica liberală, dar după rezultatele dezamăgitoare la alegerile parlamentare din 1994 şi-a schimbat complet orientarea, adoptând o ideologie conservatoare, cu ajutorul căreia a şi câştigat alegerile următoare, din 1998. Guvernarea lor în fruntea unei coaliţii de dreapta a conţinut şi numeroase elemente simbolice, ca de exemplu transportarea festivă cu vaporul în 2001 a Sfintei Coroane a Ungariei pe Dunăre, de la Budapesta în Esztergom, oraşul în care a fost încoronat fondatorul statului ungar, Sf. Ştefan. De curând, guvernul ungar a chemat bisericile istorice să bată clopotele ca parte a comemorării semnării Tratatului de la Trianon, a „Zilei Unităţii Naţiunii”. Bisericile au refuzat acest lucru printr-o declaraţie comună (laconică). In această serie de acţiuni a întăririi spiritului de unitate naţională a maghiarilor de pretutindeni se înscrie şi „reinventarea” lui Jozsef Nyiro. Din acest punct de vedere persoana, şi cu atât mai puţin opera scriitorului nu sunt argumentele reînhumării acestuia. De fapt, nu au fost niciodată, ci mai ales întărirea imaginii partidului şi actualului guvern, ca unul adânc pătruns de spiritul patriotic. Iar reacţia autorităţilor române au amplificat cu succes imaginea guvernului Orban de apărători ai valorilor naţionale, iată!, contra autorităţilor române rigide şi necooperante. În toată hărmăiala de declaraţii şi scrisori ale părţii române se pare că singurul personaj care a rămas lucid şi a tratat tot episodul la reala ei valoare (politică şi diplomatică) a fost preşedintele Traian Băsescu.
Dealtfel, imaginea guvernului ungar are nevoie mai mare ca oricând de o renovare. Producţia industrială a ţării a scăzut în aprilie cu 3,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în ciuda demarării producţiei, în martie, la fabrica Mercedes de la Kecskemet. Datele evoluţiei PIB din primul trimestru sunt cele mai slabe din cei doi ani ai guvernării Fidesz, înregistrând o scădere de 1,4%. Este cel mai slab rezultat din UE după Grecia şi Portugalia, iar inflaţia şi şomajul arată o tendinţă de creştere. Potrivit ultimelor sondaje de opinie, în mai 2010, după alegeri, 45% din populaţie se declara în favoarea Fidesz. În aprilie 2012, acest procent era de doar 21%. Raportul recent al organizaţiei internaţionale Freedom House arată cel mai slab index de democraţie din ultimii ani pentru Ungaria (e drept, faţă de punctajul de 2,86 al Ungariei, cel al României de 3,43 pe o scară de 7 este mult mai slab). Interviul realizat in aprilie de ziarul Washington Post cu primul ministru Viktor Orban, sprijinit de o majoritate parlamentară de două treimi, oferă o imagine edificatoare despre cum este vazută Ungaria peste graniţe şi cum o vede premierul:
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
