Europarlamentarul român Corina Crețu și-a exprimat îngrijorarea față de scăderea continuă a cotei de încredere pe care românii o au în Uniunea Europeană și a atras atenția că autoritățile naționale sunt cele care adaugă piedici birocratice solicitanților români de fonduri europene.

Corina CretuFoto: Parlamentul European

„Din păcate, România rămâne una dintre țările care au adăugat cel mai mult noi condiții în accesarea fondurilor europene. Acolo unde la Bruxelles se încearcă simplificare, la București se încearcă compensarea acestor simplificări cu noi condiționalități”- a spus fostul comisar european pentru Politică Regională, într-un interviu racordat HotNews.ro, la Bruxelles.

Referitor la Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) prin care România vrea să absoarbă aproape 30 de miliarde de euro, sub formă de granturi și împrumuturi, Corina Crețu atrage atenția asupra condițiilor dificile asumate de România cu riscul de a pierde banii europeni.

De asemenea, europarlamentarul Pro România (S&D) a avertizat și asupra instabilității politice de la București, în condițiile în care guvernul român trebuie să negocieze cu Comisia Europeană fondurile UE din cadrul financiar multianual 2021-2027, de 50 de miliarde de euro, în plus față de PNRR.

Urmărește interviul video cu Corina Crețu:

Principalele declarații ale Corinei Crețu, pe larg:

• Cred cu toată convingerea că România este în fața unei șanse istorice, dar dacă nu are grijă poate rata cu brio această șansă. Este vorba despre 50 de miliarde de euro din Cadrul Financiar Multianual 2021-2027 împreună cu cele aproape 30 de miliarde de euro alocate prin PNRR. Toate acestea reprezintă cea mai mare oportunitate de dezvoltare pe care a avut-o România de la Revoluție încoace.Dar dacă acești bani nu sunt folosiți, se pierd șanse istorice, iar decalajele teritoriale, care oricum există, între estul și vestul european se vor adânci și mai mult în România. În același timp, vedem că alte state au început deja să implementeze și fondurile clasice 2021-2027 și PNRR, dar România bate pasul pe loc.
  
• În primul rând, fondurile clasice 2021-2027 puteau fi folosite de la 1 iulie 2021, dar România nu are Acordul de Parteneriat încheiat și nici programele operaționale nu sunt finalizate. Nu știm cine mai negociază, care este echipa. Știm doar că vor fi 12 programe operaționale. De ce sunt pesimistă? Pentru că fac un calcul foarte simplu: din 80 de miliarde de euro pe care România îi poate folosi deja teoretic, împărțind pe anii pe acre îi avem până în 2026 pentru PNRR și până în 2027 pentru fondurile clasice, plus faptul că absorbția pentru perioada 2014-2020 este doar la jumătate, deci România cu fiecare zi care trece pierde peste 20 de milioane de euro. Sunt îngrijorată pentru că nu am reușit cheltuirea banilor alocați într-un ciclu financiar și mi-e foarte greu să cred că România are capacitatea administrativă inclusiv voința politică, cu aceste instabilități la nivelul guvernării, mi-e foarte greu să cred că vom atinge țintele și jaloanele prevăzute în PNRR.
• În PNRR sunt date fixe pentru toate statele membre, indiferent când au început. Acum aflăm că sunt peste 500 de jaloane care au ca prim termen ianuarie 2021. Marele risc în privința PNRR pornește aici, pentru că, dacă nu se îndeplinesc niște jaloane, se blochează tot. PNRR a fost aprobat formal de Comisia Europeană, va fi aprobat de Consiliul UE, se va acorda acea prefinanțare, dar dacă nu se va cheltui în acord cu ceea ce s-a angajat România, inclusiv această prefinanțare riscă să trebuiască dată înapoi.
• Se adaugă pierderile din cadrul financiar 2014-2020. Dacă acum suntem la 52% absorbție, mi-e greu să cred că până în 2023 ajungem la 100%. Eu sper ca măcar la 91% să ajungem până în 2023. Când am ajuns comisar european în 2014, rata de absorbție era tot undeva la 50 și ceva la sută și până la încheierea exercițiului financiar România a încheiat prima sa perioadă de programare cu o rată de absorbție de 91%, a pierdut 2 miliarde de euro din sumele alocate.
• Atunci a existat această chestiune a proiectelor retrospective. În general, Comisia Europeană nu este de acord să finanțeze credite luate de un stat, dar în cazul acela excepțional, din fericire, președintele Juncker și colegiul comisarilor au fost de acord să facă această excepție. De pildă, Autostrada Soarelui a fost făcută cu fonduri europene, cu bani naționali și o parte cu credite de la BEI și BERD , Centura Timișoarei... Dar aceste proiecte s-au epuizat. Problema României este că nu mai are proiecte mature. Pe parcursul mandatului meu de comisar european, am primit doar 75 de proiecte noi.
• A existat și văd că continuă această politică de a face proiecte mici pentru a mulțumi pe toată lumea. Nu există o strategie națională - unde, cât și cum să se investească pentru a se vedea în nivelul de trai al oamenilor. Tot ce a fost mai avansat a fost mutat pe PNRR și cred că aceasta va fi principala problemă a programelor operaționale - lipsa proiectelor mature , ca să nu mai spun de capacitatea administrativă, faptul că în România nu există un corp de oameni independenți politic, care să cunoască regulamentele.
• Din păcate, România rămâne una dintre țările care au adăugat cel mai mult noi condiții în accesarea fondurilor europene. Acolo unde la Bruxelles se încearcă simplificare, la București se încearcă compensarea acestor simplificări cu noi condiționalități. Eu am multe semnale de la beneficiari care sunt disperați că nu au ghiduri. Nu au cum sp primească ghiduri atât timp cât banii nu sunt alocați. Și nici Acordul de Parteneriat nu există.
• O chestiune simplă poate fi realizată prin legislație, mai ales acum în legătură cu PNRR poate fi foarte utilă: e vorba de litigiile care iau foarte mult timp în instanțe. Nimeni nu poate să îngrădească cuiva care pierde o licitație dreptul de a contesta, dar în alte țări aceste lucruri se fac în maximum 3-6 luni, prin lege. Noi am avut procese care au durat și 7-8 ani - drumuri județene, naționale și s-au pierdut fondurile europene până s-a dat verdictul în instanță - care este câștigătorul licitațiilor.
• Suntem într-o criză sanitară, România a ajuns pe locul întâi la decese. Dacă aveam acum cele 3 spitale regionale pentru care ne-am bătut atât, la Cluj, Iași și Craiova! Cum putem noi crede că vom face în 6 ani? Aveam banii alocați din 2015, avem studiile de fezabilitate, avem toate aprobările de la Comisia Europeană, dar nu s-a săpat o groapă, nu s-au demarat licitațiile. Riscăm să nu fie făcute nici până în 2027.
• Prin PNRR am văzut că s-au programat spitale noi la Sibiu, Focșani și Brașov. Dar există măcar o machetă, un studiu de fezabilitate? Dacă nu mergea doamna președintă a Comisei Europene von der Leyen în vizită la Spitalul Universitar din București, nimeni nu ar fi știut că acest spital este prevăzut ca beneficiar de fonduri în PNRR. Această lipsă de transparență cred că este foarte dăunătoare în primul rând pentru beneficiarii care ar fi trebuit să se pregătească cu proiecte, inclusiv administrațiile locale.
• Nu se mai face niciun pas pentru implementarea PNRR și primele borne vor fi la începutul lunii ianuarie 2022. În al doilea rând, nu cred că mai negociază cineva programele operaționale cu Comisia Europeană în această perioadă. Sunt convinsă că s-a pornit greșit de la bun început, dar lucrurile puteau fi corectate pe parcurs.
• Cred că România ar fi trebuit să aibă la ora actuală, mai ales după atâția ani de la aderarea la UE, un corp de specialiști în fonduri europene care să nu depindă de schimbări politice. Această politizare excesivă dăunează foarte mult și faptul că nu există un guvern stabil iarăși dăunează. Din 2015 până acum s-a depășit suta de miniștri schimbați. Numai eu am lucrat cu 7-8 miniștri ai Sănătății, 7-8 miniștri ai Transporturilor. Până să învețe despre ce este vorba, să cunoască Masterplanul de transport, care e documentul strategic al României în domeniul transporturilor, să cunoască harta nevoilor sanitare, problematica deșeurilor, cine coordonează aceste lucruri? Cred că ar trebui să fie un corp foarte clar, poate sub prim-ministru, poate în altă formă.
• Ceea ce se întâmplă de doi ani încoace, aceste împrumuturi masive, vor afecta și generațiile care vin. Acesta e un subiect care trebuia dezbătut public. În ceea ce privește PNRR, România a cerut suma maximă pentru împrumuturi, 14,9 miliarde de euro, care pot fi returnați în 30 de ani. România oricum se împrumută masiv, guvernele care vin măcar de s-ar angaja să stopeze aceste împrumuturi la dobânzi foarte mari, pentru că sunt împrumuturi luate la dobânzi și de 10 ori mai mari decât cele negociate de Comisia Europeană.
• Programele pe care le-au oferit acum 10 ani Comisia Europeană și FMI au fost măsuri reparatorii. În 2010-2011, se urmărea să se înlăture efectele unei situații economice dificile, dar ciclice. În schimb, PNRR urmărește nu doar să îndrepte starea din prezent, ci și să aducă o schimbare majoră pentru viitor, să ne pregătească pentru viitoarele crize similare. Ave, de respectat foarte multe condiționalități pentru primirea banilor din PNRR, despre care nu se prea vorbește. Aici este vorba despre creșterea vârstei de pensionare, reformele din sistemul public, eliminarea stimulentelor fiscale - aspecte care seamănă foarte mult cu condițiile impuse de FMI, dar dincolo de acest aspect nu există un studiu de impact care să fie cunoscut public, nu au fost dezbateri în spațiul public, la inițiativa Guvernului, în care să vedem cât sunt de fezabile aceste condiționalități și ce înseamnă pentru fiecare sector, care vor fi consecințele.
• Pe hârtie, PNRR sună foarte bine și foarte general. Dar este greu de crezut că, dacă în 30 de ani am făcut 500 km de autostradă, vom reuși să facem 450 km în 5 ani. Inclusiv aceste aspecte legate de Green Deal, cu programul de împădurire, sunt zeci de mii de hectare. Sunt foarte greu de realizat acestea și ai sentimentul că s-au făcut doar ca să se bifeze fără să se construiască aparatul necesar în spate, care să poată să și implementeze aceste lucruri. Eu îmi doresc, cu toată sinceritatea, ca toate aceste lucruri să se realizeze, dar vom vedea, etapă cu etapă, care vor fi rezultatele.
• Mai este o problemă: PNRR nu poate fi realizat parțial. Nu primim bani pentru jumătăți de proiecte. Proiectul ori se realizează așa cum este depus, ori se blochează. De aici este și marea mea îngrijorare, o îngrijorare care, cum văd în jur, este împărtășită de foarte mulți români și de specialiștii în fonduri europene, care au văzut cât de greu se fac proiectele și le vine și lor greu să creadă că se vor putea face minuni în acești 5 ani.
• După aprobarea Consiliului UE, se va primi o prefinanțare de 13%, 3,8 miliarde de euro, cu care pot începe proiectele. Și se pot da și de la guvern părți de prefinanțare, după care, ca și în cazul fondurilor europene, depui facturi, se decontează.
• Trebuie să te angajezi. Sunt două țări, Bulgaria și Olanda, care nu au depus PNRR. Noi întotdeauna ne angajăm în plus, să arătăm că putem face mai mult decât ne cere Comisia Europeană. Pe hârtie întotdeauna este exces de zel, întotdeauna s-au promis lucruri. Au fost angajamentele României, nu ale Comisiei Europene. În Programul Operațional Infrastructură Mare, în Programul Operațional Regional, România s-a angajat, nu a obligat nimeni România să se angajeze să facă sute de kilometri de autostradă, ei s-au angajat și acum nu au nici măcar un proiect major legat de Moldova. Vorbim de ani de zile, chiar nu se putea face să se depună la Comisie proiectul de autostradă Târgu Mureș - Iași - Ungheni sau proiectul Autostrăzii Moldova? Dacă tot vorbim de reducerea decalajelor de dezvoltare, PNRR și fondurile europene chiar sunt o șansă pentru a reduce decalajele de dezvoltare nu doar între România și celelalte țări, dar și în interiorul României.
• România are nevoie de o stabilitate mult mai mare. Indiferent ce guvern vine, viitorul guvern al României cred că trebuie să-și facă drept obiectiv prioritar implementarea PNRR și încheierea negocierilor cu UE privind banii europeni - cele 50 de miliarde de euro, încheierea Acordului de asociere 2021-2027 și a programelor operaționale. Fără acestea, beneficiarii de fonduri UE sunt pur și simplu ținuți în așteptare, nu pot să-și facă niciun plan.
• Îmi doresc sincer ca ideile și părerile mele, care sunt foarte pesimiste în ceea ce privește dezvoltarea României, să nu se adeverească. Dar cel mai rău îmi pare că nu reușim să fim îndeajuns de onești să spunem cât a contribuit Uniunea Europeană la schimbarea vieții oamenilor. Și faptul că se dă tot timpul vina pe Bruxelles poate să ne coste. Mă îngrijorează foarte mult această cotă în continuă scădere a încrederii față de Uniunea Europeană și cred că nu e corect. E un efort la care trebuie să ne angajăm cu toții, de a releva beneficiile apartenenței la Uniunea Europeană indiferent de culoarea noastră politică. Poate că a sosit momentul să ne dăm seama, indiferent că suntem de la populari sau de la social-democrați, România are o singură variantă: Uniunea Europeană. România nu-și poate permite luxul Marii Britanii. Persistând în a spune că tot ce vine rău e de la Bruxelles și tot ce e bun vine de la guvern și de la primari, țara întreagă are de pierdut.