Chirurgia endoscopică nazală se poate folosi practic în absolut toată patologia nazală: deviațiile de sept, obstrucții sinusale date de hipertrofia cornetelor medii, în patologia inflamatorie nazală. Ne ajută pentru că intrând în profunzime vedem de aproape ce se întâmplă. Imaginați-vă că pe vremuri se făceau aceste operații, cumva, prin nas, în orb, nu vedeai exact ce faci acolo, explica dr. Armand Agache, medic primar ORL, intr-un interviu pentru Hotnews.ro.

Armand AgacheFoto: Hotnews

Ce este chirurgia endoscopică nazală?

În ultimii 20, 25 de ani tehnologia a evoluat fantastic. Stim cu toții cum sunt noile telefoane față de ce am avut la inceput și tehnicile chirugicale au evoluat foarte mult. Endoscopia, dacă ne uităm la etimologia cuvântului, endo și scopie, avem de văzut înăuntru, la asta se referă. Sunt mijloace tehnice moderne de vizualizare a patologiei nazale, la un nivel profund. Se folosesc sisteme video performante, camere Full HD, inclusiv au aparut camere 4K. S-a încercat inclusiv folosirea tehnologiei 3D, însă în cazul acesta particular nu a fost de mare ajutor. Tehnica permite chirurgului să vadă înăuntru, să vadă de aproape, să vadă cu mare claritate despre ce este vorba acolo.

Când este recomandată chirurgia endoscopică nazală?

Această tehnică se poate folosi practic în absolut toată patologia nazală, începând cu patologia obstructivă, deviațiile de sept. Nu toate se pot opera endoscopic, însă o parte se pot opera. Se pot opera în condiții mult mai avantajoase față de chirurgia clasică, în sensul că nu mai necesită tamponament, scade durata de spitalizare, scade, în primul rând, disconfortul pacientului.

Patologia obstructivă se mai referă și la hipertrofia de cornete nazale care este des întâlnită. Apare din cauza factorilor de mediu, poluare, fumat, stat in medii cu praf, cu diverse noxe, inflamații repetate ale nasului și uite așa ne trezim că nu mai putem respira bine din cauza acestor cornete nazale care se umflă. Ele sunt ca niște rezervoare, au o structură specifică. Sunt niște rezervoare pline cu sânge și se umflă în special în poziția de clivă, când stăm culcați, apare o obstrucție nazală în balanță.

Se poate folosi și în obstrucții sinusale date de hipertrofia cornetelor medii. Uneori, acestea au o bulă de aer în interior și sunt foarte mari ca volum și practic împiedică ventilația, aerisirea sinusurilor, se numește concabuloză și prin endoscopie este o chestiune foarte ușor de rezolvat și cu disconfort minim.

Endoscopia poate fi folosită în patologia inflamatorie nazală. Practic, sinuzitele cronice sunt o inflamație cronică, prezența de puroi în nas, de secreții care tot timpul se scurg în gât, deranjează pacientul, îl fac să tușească și așa mai departe, un disconfort aproape permanent.

Având această tehnică la la dispoziție, putem să vedem exact ce se întâmplă înăuntru. Anatomia este extrem de complexă, după cum le spuneam și cititorilor noștri, suntem diferiți, părem la fel, dar nu suntem la fel, fiecare se dezvoltă într-un anume mod și mai ales în zona sinusurilor paranazale, care sunt, de fapt, niște cavități cu aer prezente în jurul nasului. Ele se dezvoltă diferit la oameni din cauze genetice, din cauze de patologii inflamatorii în copilărie și așa mai departe.

Cu ce ne ajută chirurgia endoscopică nazală?

Ne ajută pentru că intrând în profunzime vedem de aproape ce se întâmplă. Imaginați-vă că pe vremuri se făceau aceste operații, cumva prin nas, în orb, nu vedeai exact ce faci acolo și sunt structuri care sunt extrem de importante în jurul acestor sinusuri paranazale, vorbim de orbite, ochi, glob ocular, nervi optici. Se rezolvau niște cazuri, dar și complicațiile erau mai multe si după disconfortul pacientului putea sa fie enorm.

Având această tehnică la dispoziție, precizia actului medical este foarte mare. Desigur, contează și experiența chirurgului, și instrumentele pe care le are la dispoziție, și foarte multe lucruri, dar o mână antrenată poate să rezolve problema în detaliu acolo și iarăși, sfârșitul operației presupune o hemostaza bună și nu,uneori nu necesită tamponamentul atât de blamat în chirurgia nasului. Practic majoritatea pacienților sunt extrem de speriați de acest tamponament și de extracția lui.

În ziua de astăzi lucrurile au evoluat. Sângerările nu mai sunt atât de mari postoperator, tocmai pentru că vedem ce facem acolo și nu distrugem și țesuturile sănătoase.

Ce vă întreabă cel mai des pacienții, legat de chirurgia endoscopică nazală?

În principal, le explic despre ce este vorba și mulți sunt interesați de durerea legată de intervenția chirurgicală și practic în ziua de astăzi operațiile acestea se fac cu anestezie generală. Deci, la momentul operației nu doare nimic pe nimeni, însă post operator disconfortul major era legat de acel tamponament, care, pe vremuri, trebuie să recunoaștem, era un pic brutal, se făcea cu niște mese care aveau câțiva metri lungime și pacientul suferea la fiecare extracție. În ziua de astăzi se folosesc, în cazul în care mai este nevoie, niște tampoane speciale care sunt date cu diverse geluri, conțin diverse geluri hemostatice, sunt uleioase, sunt moderne, să zic așa și disconfortul pacientului scade foarte mult.

Recuperarea dupa o operatie endoscopică nazală

Recuperarea este mult mai scurtă. În general, pacienții trebuie să rămână în regim de spital o singură noapte, a doua zi îi detamponam și le dăm drumul acasă. În cazul în care intervențiile sunt un pic mai complicate sau a avut loc o sângerare, o hemoragie ușor mai mare în timpul intervenției chirurgicale, uneori trebuie ținuți și 48 de ore.

Termenul de recuperare este complicat. Ne întreabă foarte mulți de recuperare. Practic, ei se gândesc când să meargă la serviciu. La serviciu după 4,5 zile fără nicun fel de probleme. Există niște restricții în cazul intervențiilor chirurgicale nazale în general, și a celor endoscopice, evident și acestea țin de vindecarea nasului pentru că nu se vindecă nasul la fel ca o plagă la piele. E un lucru diferit, este un mediu umed, cu secreții multe și vindecarea durează în general, mai mult. Vindecarea durează în jur de 3 săptămâni, plus, minus o săptămână, iarăși, în funcție de pacient.