Deși la prima vedere pot fi făcute puține legături între protestele din Sri Lanka și războiul din Ucraina, lucrurile sunt în realitate foarte conectate. Împreună cu Antonia Colibășanu, analist geopolitic la Geopolitical Futures, explicăm care este legătura dintre creșterea prețului la orez în Sri Lanka și războiul dintre Rusia și Ucraina (deși nici una, nici cealaltă nu exportă orez în Sri Lanka).
Sri Lanka, o țară de care până acum cei mai mulți au auzit doar din ofertele de vacanțe exotice, a ajuns în atenția planetei după ce a fost lovită de o criză economică năprasnică, ce a scos populația în stradă și a pus guvernul și președintele pe fugă.
Probabil că foarte mulți oameni se întreabă acum, în timp ce privesc la tv protestatarii înfometați care se aruncă în piscina prezidențială din Sri Lanka, dacă nu cumva aceste imagini se vor multiplica în alte țări de pe glob, într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat.
Poate chiar la ei acasă, cine știe?
E greu să-ți ții imaginația în frâu când citește aproape zilnic avertismente despre criza energetică și cea alimentară, care vin peste noi, generate sau amplificate de războiul din Ucraina. Recent, secretarul general al ONU Antonio Guterres spunea că „nu există o soluție eficientă la criza alimentară fără reintegrarea producției alimentare a Ucrainei, precum și a alimentelor și a îngrășămintelor produse de Rusia și Belarus, pe piețele mondiale”.
Zilele trecute, secretarul de stat al SUA Antony Blinken făcea o legătură între evenimentele din Sri Lanka și blocada exporturilor de cereale ucrainene, exprimându-și îngrijorarea că genul acesta de tulburări vor putea apărea și în alte țări.
Acum, ai putea să te întrebi cum pot fi conexate problemele economice dintr-o țară insulară, aflată la peste 6000 de kilometri distanță de Ucraina, și războiul declanșat de Rusia?
O călătorie, chiar și virtuală, până la fața locului, te poate lămuri însă că nu „criza energetică” „criza alimentară” sau „criza economică”, de care vorbesc politicienii planetei, i-au scos pe oamenii din Sri Lanka în stradă. Ci pur și simplu foamea.
În aprilie, am fost în Sri Lanka și am remarcat într-adevăr cozile kilometrice de la stațiile de benzină. Această țară nu mai avea demult valută suficientă cu care să cumpere combustibil de pe piața internațională, iar importurile nu mai făceau față cererii locale.
Dar nu lipsa combustibilului îi necăjea cel mai tare pe localnici, nici întreruperile dese de curent, ci creșterea prețului la orez. Cineva îmi spunea că scumpirea este colosală, de la 70 de rupii (0,19 dolari), la aproximativ 240 (0,67 dolari) de rupii/ kilogramul. Nu pare mult la prima vedere, dar este imens dacă ne referim la o țară unde un muncitor în fabrică câștigă 3 dolari pe zi.
Iar la scumpirea alimentelor se adaugă toate celelalte probleme: benzina ajunsese la aproximativ un dolar litrul, iar compania de electricitate trimisese înștiințări că va scumpi curentul cu până la 800% (în funcție de plafoanele de consum).
Sigur că toate aceste lucruri nu s-au întâmplat peste noapte: criza din Sri Lanka are multiple cauze, în primul rând proasta guvernare de către familia conducătoare Rajapaksa, care în afară de președinte a mai dat țării încă cinci membri de guvern, printre care și fostul premier demisionat în mai, căderea turismului în pandemie și întoarcerea acasă a multora dintre srilankezii care lucrau în străinătate.
Dar de ce s-a scumpit totuși orezul atât de mult, într-o țară care cultivă…orez?
Câmp de orez din Sri Lanka. FOTO: AP/ Profimedia
În principiu, Sri Lanka aproape reușește să-și acopere din producție proprie necesarul de orez pentru cei 22 milioane de locuitori, iar suprafața cultivată a crescut an de an.
Din păcate, o decizie proastă a autorităților, care au interzis la un moment dat importurile de îngrășăminte anorganice și agrochimice, a făcut ca producția să scadă de la 4,85 tone la hectar la 3,91 tone la hectar. Chiar dacă ulterior, după șase luni, și-au dat seama de greșeală și au revenit la importurile precedente, srilankezii s-au trezit în 2021 că trebuie să importe 650 de tone de orez pentru a acoperi necesarul.
Din nou, poate nu pare o cantitate impresionantă, dar cumulată cu alte cauze, unele externe, altele interne (faptul că mici fermieri nu au capacitate de depozitare și sunt la mâna marilor producători care pot ridica prețurile), această nevoie de orez a creat o presiune pe preț.
A venit apoi anul 2022, cu războiul și dispariția din piața internațională a Rusiei și Ucrainei (de exemplu, a îngrășămintelor de care vorbea secretarul general al ONU) și criza s-a amplificat.
„Intenționăm să cerem Rusiei și Ucrainei să ne aprovizioneze cu petrol, îngrășăminte și gaze”, spunea recent ministrul Agriculturii din Sri Lanka, în timp ce noul prim-ministru al țării, Ranil Wickremesinghe, a avertizat cu privire la o penurie severă de alimente până în august și estimează că vor fi necesare 600 de milioane de dolari pentru a importa îngrășăminte, bani pe care țara se străduiește să-i strângă.
Deci dacă cineva ar fi tentat să ridice dintr-o sprânceană atunci când aude un politician care leagă criza din Sri Lanka de războiul din Ucraina, acum ar trebui să se lămurească.
Știm doar că un fluture care bate din aripi în China poate produce un uragan în America (fără să înțelegem neapărat de ce se întâmplă acest lucru).
„Odată cu continuarea acestui conflict, avem de-a face cu o restructurare a economiei mondiale care defavorizează statele mai puțin dezvoltate”
Antonia Colibășanu. FOTO: Arhiva personală
Dar mai multe despre ceea ce se poate întâmpla în economia mondială din cauza războiului din Ucraina, am aflat de la Antonia Colibășanu, analist geopolitic la Geopolitical Futures.
Nici Ucraina și nici Rusia nu sunt exportatori de orez, ca să rămânem la scumpirea orezului, totuși ce legături directe ar trebui să vadă oamenii între criza din Sri Lanka și războiul din Ucraina?
Antonia Colibășanu: Criza economică din Sri Lanka durează de luni de zile, ca și protestele (din ce în ce mai vocale) în toată țara. Principalele motive sunt lipsa hranei, criza energetică și inflația crescândă.
Sigur, situația s-a înrăutățit mai întâi în perioada pandemică - criza lanțurilor de aprovizionare a influențat negativ și Sri Lanka. Apoi, războiul din Ucraina a pus și mai multă presiune - din cauza crizei energetice s-a anticipat o criză alimentară mai întâi din cauza creșterii prețurilor la îngrășăminte, care, de asemenea, prin consecință, a pus presiune pe prețul alimentelor și pe inflație.
Momentul în care criza alimentară a fost evidentă și datorită faptului că Ucraina nu a mai putut exporta cereale, porturile acesteia fiind blocate de la începutul anului, lumea a început să înțeleagă cât de gravă e situația și, prin consecință, s-au preocupat de stocuri mai mult decât ar fi făcut-o pe timp de pace - creșterea cererii pentru toate cerealele și alimentele de bază, inclusiv pentru orez, în aceeași perioadă în care ne confruntăm cu o situație inflaționistă a făcut ca oferta să fie percepută din perspectivă limitativă (cumpărăm mai mult din ce avem posibilitatea să cumpărăm, cât mai repede posibil) făcând ca prețul la alimente să crească și mai mult.
Toate acestea au făcut ca Sri Lanka, un stat deja vulnerabilizat să nu mai poată ține pasul și să intre în criză economică profundă.
Mai întâi statul s-a confruntat cu o criză energetică pentru ca săptămâna trecută să fie nevoit să declare falimentul.
Puteți să ne descrieți, pe scurt, cum se propagă efectele economice ale războiului/ sancțiunilor economice către țări care nu au neapărat o legătură directă cu conflictul?
Presiunea pe care prețul la energie și ideea că resursele alimentare sunt limitate (și că prețul acestora va crește, de asemenea, din cauza prețului energiei - prin prețul îngrășămintelor și costurile generale de producție crescute) este modul prin care războiul din Ucraina influențează direct situația tuturor statelor.
Războiul economic mondial, care include atât provocările Rusiei (prin blocarea porturilor ucrainiene și declararea războiului economic în februarie) cât și răspunsul Occidentului (prin sancțiunile economice asupra Rusiei) determină o situație în care statele trebuie să fie suficient de flexibile pentru a-și putea menține echilibrul macroeconomic și, prin aceasta, stabilitatea socio-politică.
În cazul statelor dependente de exterior prin fluxurile comerciale (fie că vorbim de exporturi sau importuri) sau prin fluxurile financiare (investiții de capital), este dificil de menținut acest echilibru, mai ales în situația în care capacitățile interne de producție și susținere a consumului de produse de bază sunt limitate. Dacă aceste state sunt și slabe instituțional și vulnerabilizate deja din cauza efectelor pandemiei, cum este cazul Sri Lanka, atunci crizele socio-politice sunt iminente.
Coadă la benzină în Sri Lanka. FOTO: AP/ Profimedia Images
Ar trebui să ne așteptăm în curând și la crize de genul celei din Sri Lanka? Și dacă da, care credeți că ar fi locurile cele mai vulnerabile?
Dacă războiul continuă, având în vedere problemele economice, vom avea de-a face cu o creștere a instabilității în regiunile deja vulnerabile. E greu de spus care stat sau regiune va fi următoarea care se va confrunta cu o situație similară, așa cum e greu de apreciat similaritatea situațiilor - statele nu sunt la fel, nu au aceleași conjuncturi socio-economice.
Cu toate acestea, putem spune că, odată cu continuarea acestui conflict, avem de-a face cu o restructurare a economiei mondiale care defavorizează statele mai puțin dezvoltate și chiar statele emergente - fluxul investițional se redirecționează în situații de conflict prelungit, căutând locuri mai sigure (așa cum, în general, crește economisirea, mai ales în statele dezvoltate).
Ca atare, general vorbind, aceste state sunt cele mai vulnerabile. Din punct de vedere regional, putem vorbi de Africa de Nord ca fiind în prima linie a instabilității - probleme socio-economice suprapuse celor deja existente dinainte de începutul pandemiei chiar.
Unele state din America Latină se confruntă și ele cu probleme similare, mai puțin vizibile - Columbia, Argentina își recalculează prioritățile strategice iar Venezuela, un stat deja vulnerabil, devine din nou un punct focal al regiunii, chiar dacă un rapprochement cu SUA poate deveni posibil, mai ales în funcție de ceea ce se va întâmpla, în continuare, cu războiul din Ucraina.
În ceea ce privește Europa/ România care credeți că sunt punctul/ subiectul și momentul cele mai sensibile în această criză economică?
România se bucură de o situație mai bună decât a celorlalte state europene - suntem producător de energie și producător agricol. Pentru noi, problema inflației și a deficitului bugetar pentru care vor trebui găsite soluții de finanțare (care eventual să nu dezechilibreze economia, să nu provoace scăderea investițiilor - o sursă de finanțare a deficitului și, în același timp, o sursă de dezvoltare structurală) este problema cea mai stringentă.
Suntem însă departe de a avea o criză socio-economică de proporții și în mod cert nu putem compara România cu state vulnerabilizate atât instituțional cât și socio-economic așa cum e cazul Sri Lanka.
12
8
